ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 87/2019
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 87/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra contestației de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 23/F din data de 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
A fost dispusă punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 decembrie 2018 de către Parchetul General din Uddevalla, Suedia, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român.
A fost dispusă predarea persoanei solicitate către autoritățile din Suedia, cu respectarea regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
A fost dispusă arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 4 februarie 2019 la 5 martie 2018 inclusiv.
A fost constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 23 ianuarie 2019, și arestată provizoriu în vederea predării de la data de 23 ianuarie 2019 până la data de 4 februarie 2019, inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată, în cuantum de 420 RON, a fost avansat din fondurile M.J.L.C.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență s-a reținut că prin sesizarea înregistrată sub nr. x/2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Suedia, la data de 14.12.2018, față de numita A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de capitolul 8, secțiunea 4, capitolul 9, secțiunea 3, capitolul 9, secțiunile 3 și 11, capitolul 23, secția 1 din C. pen. suedez.
Împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 ore, prin Ordonanța nr. 9 din 23 ianuarie 2019, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2019, începând cu data de 23 ianuarie 2019, ora 10:40, până la data de 24 ianuarie 2019, ora 10:40.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2019 Curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate A. care a arătat că nu are obiecții privind identitatea și este de acord să fie predată autorităților judiciare din Suedia.
S-a mai reținut că, prin încheierea din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea procurorului de arestare provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. și a dispus arestarea provizorie a acesteia pe o durată de 15 zile, de la data de 23 ianuarie 2019 până la data de 6 februarie 2019, inclusiv.
S-a fixat termen de judecată la data de 4 februarie 2019, ora 12:00, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare suedeze la data de 14 decembrie 2018, însoțit de traducerea în limba română.
S-a arătat că la dosarul cauzei a fost depus, la data de 29 ianuarie 2019, în copie, mandatul european de arestare emis la data de 17 decembrie 2018 de Parchetul General din Uddevalla - Suedia, tradus în limba română, prin care se solicită arestarea și predarea numitului A., cetățean român, în vederea executării pedepsei de 6 ani închisoare.
De asemenea, s-a menționat că, la termenul din 4 februarie 2019, persoana solicitata a învederat ca este în continuare de acord cu predarea către autoritățile din Suedia și dorește să beneficieze de prevederile regulii specialității.
Examinând înscrisurile de la dosar, Curtea a reținut că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar în prezenta procedură numita A. și-a manifestat acordul de a fi predată către autoritățile judiciare din Suedia, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.
Astfel, mandatul european de arestare a fost emis la data de 17 decembrie 2018 de către autoritățile judiciare din Suedia, față de cetățeanul român A., depistată pe teritoriul României, în vederea efectuării urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea a 6 infracțiuni de furt calificat și 2 infracțiuni de fraudă gravă prevăzute de capitolul 8, secțiunea 4, capitolul 9, secțiunea 3, capitolul 9, secțiunile 3 și 11, capitolul 23, secția 1 din C. pen. suedez.
În fapt, în sarcina persoanei solicitate A. s-a reținut că:
furt calificat: la data de 8 martie 2017, aflându-se pe strada x 2, municipiul Nybro, Suedia, împreună și în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita A. și-a însușit în mod ilegal un portofel pe care B. îl purta în geanta de mână cu un permis de conducere, un card de debit și un card de membru, toate aceste articole aparținându-i B.;
fraudă gravă: la data de 8 martie 2017, aflându-se pe strada x 5 b din municipiul Nybro, Suedia, împreună și în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita A. a folosit cardul de debit al B. de patru ori. Astfel, C. a spart în mod ilegal procesul automat de date și a retras neautorizat în totalitate suma de 15.000 SEK din contul bancar al B.;
furt calificat: la data de 18 februarie 2017, pe strada x, municipiul Gävle, Suedia, în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita C. și-a însușit în mod ilegal un portofel pe care D. îl avea asupra sa, conținând 920 SEK în numerar, 8 bilete de loterie, un card de debit, o carte de identitate și un card de membru;
furt calificat: la data de 13 martie 2017, pe strada x, municipiul Pitea, Suedia, împreună și în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita C. și-a însușit în mod ilegal un portofel pe care E. îl avea asupra sa, conținând 150 SEK bani lichizi, felicitări de aniversare, permis de conducere, un card de debit și un card de membru;
furt calificat: la data de 2 martie 2017, pe strada x, municipiul Strängnäs, Suedia, împreună și în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita C. și-a însușit în mod ilegal un portofel pe care F. îl avea într-o geantă, conținând 1.500 SEK în numerar, un permis de conducere, un card de debit și un card de membru;
furt calificat: la data de 6 martie 2017, aflându-se pe strada x 4, municipiul Södertälje, Suedia, împreună și în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita C. și-a însușit în mod ilegal un portofel pe care G. îl transporta într-un sac de pânză, conținând 800 SEK în numerar, o carte de identitate, un card de debit și un card de membru;
fraudă gravă: la data de 6 martie 2017, aflându-se pe strada x municipiul Södertälje, Suedia, împreună și în complicitate sau consultându-se cu un alt făptaș, numita C. a folosit cardul de debit al lui G., retrăgând neautorizat suma totala de 11.400 SEK din contul bancar al lui G.;
furt calificat: la data de 15 februarie 2017, aflându-se pe strada x 3, municipiul Eksjö, Suedia, împreună și în complicitate sau consultare cu un alt făptaș, numita C. a luat în mod ilegal un portofel, pe care H. îl transporta într-o geantă de mână pe un cărucior de cumpărături, conținând un card de debit și un permis de conducere, pe care le ținea foarte aproape de ea când a fost comis furtul.
Astfel, cu privire la faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, Curtea a constatat că acestea, deși nu se încadrează în categoria infracțiunilor care dau loc la predare fără a fi necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări, prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, se încadrează însă în categoria celor prevăzute de alin. (2) al textului legal menționat, fiind în același timp incriminate și de legislația națională, prin dispozițiile art. 228 alin. (1) C. pen. (furtul) și respectiv art. 250 alin. (1) C. pen. (efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos).
Curtea a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.
Curtea, a mai arătat că nu a constatat incidența niciunui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și nu se impun alte informații suplimentare.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație persoana solicitată A. fără, însă să o motiveze.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 7 februarie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată de persoana solicitată, având în vedere că aceasta și-a dat consimțământul la predare.
Analizând cu prioritate excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În cauză, se constată că persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din data de 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019 în care aceasta a consimțit la predare. Așadar, în consens cu reglementările menționate se reține că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.
Or, în cauză a fost emis de către autoritățile suedeze un mandat european de arestare, iar persoana solicitată A. și-a dat consimțământul la predare, prima instanță, luând act de consimțământul acesteia, a dispus prin hotărârea pronunțată asupra arestării persoanei solicitate și predării sale. Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației declarate.
Ca atare, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, având în vedere mențiunile din adresa Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în sensul că persoana solicitată A. a fost predată autorităților suedeze la data de 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu mai poate face aprecieri sub aspectul legalității și temeiniciei hotărârii atacate, fiind rămasă fără obiect contestația formulată în cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din data de 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din data de 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.
Procesat de GGC - LM