ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 406/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 67/F din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.01. 2018 de către Tribunalul Districtual din Halmstad, Suedia, față de persoana solicitată A..

În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004 rep. s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, respectiv până la încetarea stării de graviditate sau până la împlinirea vârstei de un an al copilului.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare suedeze, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din 30.03.2018 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității prev. de art. 115 din Legea 302/2004 rep.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, la data de 30.03.2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2/2018, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare suedeze față de cetățeanul român A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prevăzută la cap. 8 art. 1 și 4 din C. pen. suedez; fraudă, prev la cap. 9, art. 1 și 3 din C. pen. suedez; tentativă de fraudă, prev la cap. 9 art. 1, 3 și 11 și cap. 23 art. 1 din C. pen. sedez și deposedare de bunuri ilegală agravantă, prev la cap. 8 art. 8 partea 2 din C. pen. suedez.

Fiind prezentă în fața instanței, persoana solicitată A. nu a ridicat obiecții privind identitatea și a arătat că, după ce va naște, este de a acord să se prezinte în fața autorităților judiciare din Regatul Suediei pentru a-și rezolva problemele judiciare.

Prin încheierea din 30.03.2018, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A.

În temeiul art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea 302/2004 cu referire la art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a luat față de persoana solicitată A. măsura controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 30.03.2018 până la data de 28.04.2018, inclusiv.

În cauză au fost aplicate dispozițiile art. 215 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 215 alin. (2) lit. a) și f) C. proc. pen.

S-a atras atenția, conform art. 215 alin. (1) C. proc. pen., că pe durata controlului judiciar trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa (în a cărei rază teritorială domiciliază) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.

Conform art. 215 alin. (2) lit. a) și f) C. proc. pen. pe durata controlului judiciar persoana solicitată A. trebuie să respecte următoarele obligații:

- să nu depășească teritoriul României decât cu încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura

- să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția persoanei solicitate asupra prevederilor art. 215 alin. (3) C. proc. pen. (în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor stabilite măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestului preventiv).

În baza art. 215 alin. (4) C. proc. pen. a fost stabilit organul de poliție în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei solicitate din str. sector 5 București, ca organ de poliție desemnat de către instanță cu supravegherea acesteia.

S-a atras atenția persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 215 alin. (7) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare este suficientă luarea față de persoana solicitată, în condițiile textului de lege indicat mai înainte, a unei măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv măsura controlului judiciar.

La dosarul cauzei a fost depus, în copie, mandatul european de arestare emis la data de 22.01.2018 de către Tribunalul Districtual din Holmstad Suedia, tradus în limba engleză și limba română prin care se solicita arestarea și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare suedeze, în vederea efectuării urmăririi penale și a executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.

Astfel cum rezultă din mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare suedeze, la data de 22.01.2018 persoana solicitată A. este urmărită penal pentru un număr de 102 infracțiuni de furt grav cap. 8 art. 1 și 4 din C. pen. suedez; fraudă, prev. la cap. 9, art. 1 și 3 din C. pen. suedez; tentativă de fraudă, prev. la cap. 9 art. 1, 3 și 11 și cap. 23 art. 1 din C. pen. suedez și deposedare de bunuri ilegală agravantă, prev. la cap. 8 art. 8 partea 2 din C. pen. suedez.

În sarcina persoanei solicitate A. s-a reținut, în fapt, că împreună sau în coluziune sau consultare cu altă persoană, în perioada cuprinsă între 7 octombrie și 7 decembrie 2015, în Suedia, persoana solicitată A. a comis 34 de cazuri de furt, 28 cazuri de fraudă și 6 cazuri de deposedare de bunuri ilegală agravantă.

S-a reținut totodată că faptele pentru care este urmărită penal persoana solicitată A. sunt sancționate de legea statului suedez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În declarația sa, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare suedeze din motive de sănătate și că este însărcinată în 8 luni.

De asemenea, a declarat că nu renunță la beneficiile conferite de regula specialității.

S-a apreciat că nu pot fi avute în vedere motivele invocate de persoana solicitată A., că nu a săvârșit un număr de 102 infracțiuni cum se reține în mandatul european de arestare sau că este bolnavă, conform actelor existente la dosarul cauzei.

Însă, având în vedere că persoana solicitată A. este însărcinată în luna a opta, prima instanță a apreciat, în conformitate cu art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep, că poate fi amânată predarea acesteia până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, respectiv până la încetarea stării de graviditate sau până la împlinirea vârstei de un an al copilului.

S-a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european, prev. de art. 98 alin. (1), (2) și art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 3 și 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare pentru procedurile de predare între statele membre).

În ceea ce privește refuzul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităților judiciare suedeze, în vederea efectuării urmăririi penale împotriva sa, în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privativă de libertate, s-a apreciat că nu poate fi avut în vedere, în condițiile în care acesta este facultativ.

Împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând desființarea sentinței, susținând că nu se impune predarea sa către autoritățile suedeze, având în vedere situația sa medicală și faptul că nu a săvârșit faptele reținute în mandatul european de arestare.

Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Din analiza actelor dosarului rezultă că la data de 22.01.2018 s-a emis de către Tribunalul Districtual din Holmstad Suedia, un mandat european de arestare prin care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare suedeze, în vederea efectuării urmăririi penale și a executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.

Conform mandatului european de arestare menționat, persoana solicitată A. este urmărită penal pentru săvârșirea unui număr de 102 infracțiuni de furt grav, prev. la cap. 8 art. 1 și 4 din C. pen. suedez; fraudă, prev. la cap. 9, art. 1 și 3 din C. pen. suedez; tentativă de fraudă, prev. la cap. 9 art. 1, 3 și 11 și cap. 23 art. 1 din C. pen. suedez și deposedare de bunuri ilegală agravantă, prev. la cap. 8 art. 8 partea 2 din C. pen. suedez.

Faptele pentru care este urmărită penal persoana solicitată A. sunt sancționate de legea statului suedez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Se constată că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

În acord cu prima instanță, se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea 302/2004 rep., având în vedere că persoana solicitată A. este însărcinată în luna a opta, astfel că se impune amânarea predării acesteia până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, respectiv până la încetarea stării de graviditate sau până la împlinirea vârstei de un an al copilului.

Susținerile persoanei solicitate, în sensul că nu a săvârșit faptele reținute în mandatul european de arestare, țin de netemeinicia faptelor care au dat naștere emiterii mandatului european de arestare, care nu pot fi examinate în cazul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, întrucât sunt apărări de fond care trebuie să fie analizate de către autoritatea judiciară străină.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 425<SUP>1</SUP>

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV