ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 97/P din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 599 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 597 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. sentinței penale nr. 126/P din 2.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2018, definitivă la 10.07.2018, prin necontestare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin cererea înregistrată la 17.12.2019 la Curtea de Apel Constanța sub nr. x/2019, persoana solicitată A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 126/P din 2.07.2018 a Curții de Apel Constanța, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, arătând că se impune amânarea predării și executării mandatului european de arestare emis de Parchetul Norrort - Suedia, la data de 16.05.2018, întrucât este cercetată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag.

Examinând contestația la executare Curtea a arătat că prin Sentința penală nr. 126/P din 2 iulie 2018 (rămasă definitivă prin necontestare la 10.07.2018), a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A. la data de 16.05.2018 de către Parchetul din Norrort - Suedia, în temeiul deciziei de arest preventiv dispusă de Judecătoria Attunda (Stockholm), în dosarul nr. x și acesteia către autoritățile judiciare solicitante, sub rezerva regulii specialității predării, iar, în baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate împotriva persoanei solicitate, aceasta va fi transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea și a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Babadag, iar în cazul pronunțării în aceste dosare penale a uneia sau mai multor condamnări la pedepse privative de libertate cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate a persoanei solicitate A., ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării, a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, calculată de la punerii în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., ce va fi pus în executare la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării.

S-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea de ședință din 22.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 98/P din 5 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin necontestare), în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Constanța, s-a constatat o împiedicare la executarea mandatului de arestare provizorie nr. x/P din 2.07.2019 emis de Curtea de Apel Constanța pe numele persoanei solicitate A. (nu a încetat una din cauzele ce a determinat amânarea predării, respectiv nu a fost soluționat definitiv dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea) și s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării, respectiv la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a mai arătat că la dosar se află adresa IPJ -SIC Tulcea din care reiese că persoana solicitată a fost arestată la data de 30.07.2020 și depusă în centrul de Reținere și Arest Preventiv al IPJ Tulcea pentru demararea procedurilor de predare către autoritățile suedeze.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că din ansamblul dispozițiilor art. 97 - 114 din Legea nr. 302/2004 rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritatea română de executare a mandatului european de arestare nu are posibilitatea de a reveni asupra deciziei de predare, prin reanalizarea unui nou motiv obligatoriu sau opțional de executare ori a unui caz de amânare a predării. Aceste motive pot fi analizate doar în procedura inițială de executare a mandatului, în acest sens fiind dispozițiile art. 58 și 98 - 99 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, Curtea a arătat că mandatul european de arestare va fi pus în executare, iar persoana solicitată A. va fi predată către autoritatea judiciară emitentă, odată ce a dispărut cauza inițială de amânare a predării, dispuse prin Sentința penală nr. 98/P din 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul cu nr. x/2019.

S-a precizat că apare ca imposibilă dispunerea unei noi amânări a predării persoanei solicitate, în considerarea dispozițiilor 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care cauza de amânare a predării invocate a apărut după rămânerea definitivă a hotărârii de predare. Altfel, s-ar putea aprecia că instanța de executare se substituie judecătorului sesizat cu executarea mandatului, adăugând la lege. În plus, în acest mod, prin comiterea de alte noi infracțiuni ce urmează a fi cercetate, persoana solicitată și-ar amâna predarea ori de câte ori dorește, deși în mod evident nu aceasta este rațiunea legiuitorului.

În cauză, Curtea a arătat că apărarea a invocat, ca și argument pentru amânarea predării, soluționarea dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, cu toate că este clară comiterea unei alte fapte penale de către persoana solicitată A., respectiv în anul 2019 - infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. - după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 126 din 2.07.2018 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate (sentință rămasă definitivă la 10.07.2018) și care urmează a fi pusă în executare.

Împotriva Sentinței penale nr. 97/P din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând, potrivit concluziilor scrise și celor orale formulate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate, amânarea predării și a executării mandatului european de arestare, precum și punerea sa în libertate, arătând că sunt incidente dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 întrucât este cercetat, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, reglementând procedura executării de către autoritățile române a unui mandat european de arestare, dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, stabilesc, prin raportare la art. 58 alin. (1) din același act normativ, că, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin urmare, nu este posibilă reanalizarea unui nou motiv de amânare a predării de către autoritatea română de executare a mandatului european de arestare, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare, respectiva situație putând fi evaluată doar în procedura inițială de punere în executare a mandatului european de arestare.

De altfel, dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, s-ar putea dispune o nouă amânare a predării, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-ar ajunge la situația în care persoana solicitată, prin comiterea de alte noi infracțiuni, ar putea cere oricând, ulterior acestui moment, amânarea predării, împrejurare în care s-ar putea aprecia că instanța executare se poate substitui celei sesizate cu executarea mandatului, aspect nereglementat de Legea nr. 302/2004, actul normativ stabilind, în mod imperativ, că amânarea predării se analizează doar în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare.

În acest context, se constată că, pe numele persoanei solicitate A., s-a emis, la data de 16.05.2018, mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Suedia (Parchetul din Norrort - Suedia, în temeiul deciziei de arest preventiv dispusă de Judecătoria Attunda (Stockholm), în dosarul nr. x, precum și că prin Sentința penală nr. 126 din 2 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a admis cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, dispunându-se, totodată, amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea și a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Babadag, iar în cazul pronunțării în aceste dosare penale a uneia sau mai multor condamnări la pedepse privative de libertate cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Este adevărat că, prin Sentința penală nr. 98/P din 5 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2019 (rămasă definitivă prin necontestare), în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Constanța, însă împiedicarea la executarea mandatului de arestare provizorie nr. x/P din 2.07.2019 emis de Curtea de Apel Constanța pe numele persoanei solicitate A. a vizat împrejurarea că nu a încetat una din cauzele ce a determinat amânarea predării, respectiv nesoluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea (dispusă deja prin Sentința penală nr. 126 din 2 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie), iar nu intervenirea unei noi situații care să impună amânarea predării, așa cum a susținut, în mod neîntemeiat, apărarea.

Prin urmare, nu poate fi primită susținerea apărării în sensul că, în cauză, se impune amânarea predării, fiind incidente dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, întrucât contestatorul A. este cercetat, în calitate de inculpat, și în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., în condițiile în care această situație reprezintă un motiv nou de amânare a predării, intervenit ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare (Sentința penală nr. 126/P din 02 iulie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie (rămasă definitivă prin necontestare la 10.07.2018).

Mai mult, prin adresa din 17 septembrie 2019 a Inspectoratului Județean de Poliție Tulcea s-a comunicat faptul că persoana solicitată A. a fost extrădată către autoritățile din Suedia la data de 18 august 2020, conform Formularului M nr. x emis de Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE din data de 3 septembrie 2020, împrejurare în care solicitarea de amânare a predării formulată prin intermediul contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, apare ca nefondată, în condițiile în care procedura predării a fost finalizată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 97/P din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 97/P din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

GGC - MM