ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 31.01.2019

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2019

HOTĂRÂRE

31.01.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/F din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.04.2017, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena - Grecia, privind pe persoana solicitată A., cetățean român.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, ce face obiectul prezentului mandat, la care a fost condamnată prin hotărârea nr. 3414/22.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel Atena cu 3 membri, cu respectarea regulii specialității.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore și arestată la domiciliu în vederea predării, în baza mandatului european de arestare, de la data de 29.11.2018 la zi.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., în condițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. civ. pen.. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 420 RON, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr. x/2018 din data de 29.11.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu lucrarea având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28.04.2017 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Atena, față de numitul A., cetățean român.

În cuprinsul sesizării s-a arătat că mandatul a fost emis pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de carduri bancare, accesarea ilegală a unui fișier și obținerea unor date cu caracter personal care au fost folosite în mod fraudulos pentru a obține un profit ilegal, fapte comise în grup organizat- și prevăzute de art. 26 alin. 1a, 27 alin. (1), (45), (94), (98) alin. (1) și 216 alin. (1), (36) alin. 1a din C. pen. elen, art. 27 alin. (1), (94), (98) alin. (1), art. 2 lit. a), d), e) și k), 5, 6, 7a și 22 alin. (4), (6) din Legea nr. 2472/1997. Ca urmare a semnalării introduse de Biroul SIRENE, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore.

Au fost atașate: ordonanța de reținere nr. 145/29.11.2018; copia actului de identitate al persoanei solicitate; copia cazierului judiciar al numitului A.; adresele de verificare și de depistare a persoanei solicitate; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, a dreptului de a fi asistat de apărător și de comunicare a mandatului european și copia mandatului european de arestare.

La termenul din 29.11.2018, numitul A. a declarat că nu are obiecțiuni privind identitatea, a luat la cunoștință de conținutul semnalării emise de autoritățile judiciare din Grecia și că a avut cunoștință de desfășurarea procesului din Grecia, fiind prezent la unele termene de judecată.

Prin încheierea de ședință din 29.11.2018, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a dispus, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, respingerea propunerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A. și punerea de îndată în libertate a acesteia.

În baza art. 101 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 218 C. proc. civ. pen.., s-a luat față de persoana solicitată A., domiciliată în jud. Ialomița, măsura preventivă a arestului la domiciliu, pentru o durată de 15 de zile, de la data de 29.11.2018 până la data de 13.12.2018, inclusiv și s-a fixat termen la data de 10.12.2018, în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare și a hotărârii de condamnare, însoțite de o traducere în limba română.

La data de 07.12.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Grecia la data de 28.04.2017, în limba greacă, limba engleză, precum și tradus în limba română, privind pe persoana solicitată A..

Din cuprinsul mandatului european de arestare a rezultat că acesta a fost emis în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin decizia penală nr. 3414/22.09.2015 a Curții de Apel cu 3 membri din Atena, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 alin. 1a, 27 alin. (1), (45), (94), (98) alin. (1) și 216 alin. (1), (36) alin. 1a din C. pen. elen, art. 27 alin. (1), (94), (98) alin. (1), art. 2 lit. a), d), e) și k), 5, 6, 7a și 22 alin. (4), (6) din Legea nr. 2472/1997, fapte ce au corespondent în legea penală română, fiind sancționate de dispozițiile art. 311 C. pen. - falsificarea de instrumente de plată, art. 249 C. pen. - fraudă informatică și art. 360 C. pen. - accesul ilegal la un sistem informatic.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că numitul A., împreună cu o altă persoană, B., la sfârșitul lunii septembrie 2010, în Atena, au acționat împreună, dar și cu alte persoane necunoscute, prin elaborarea în mod intenționat de documente false, cu scopul de a le folosi și a induce în eroare alte persoane, legat de un fapt care ar putea avea consecințe juridice.

Astfel, cu privire la fapta numărul 1, s-a reținut că, în Atena și la o dată nespecificată, dar în ultimele zile înainte de arestarea sa, care a avut loc la data de 29.09.2010, numitul A. și alte persoane, prin acțiuni repetate, au falsificat în mod intenționat instrumente de plată. Astfel, aceștia au creat un număr de 10 carduri bancare falsificate pe care au scris C. și un card tip D. cu bandă magnetică, toate având același număr, aceeași dată de expirare și același proprietar, cardurile fiind clone ale unor carduri originale, 8 dintre ele fiind ale unor clienți ai unor bănci americane, iar două ale unor clienți ai unor bănci necunoscute. Scopul era să fie folosite (adică să se facă tranzacții pe internet sau la ATM-uri sau magazine) și să se fure din conturile clienților legali, înșelând terțe părți și pretinzând, pe de o parte, în fața lor, că acestea erau carduri autentice, iar pe de altă parte, că ei (inculpații) erau proprietarii legali sau beneficiarii legali ai cardurilor.

Cu privire la fapta numărul 2, s-a reținut că, în Atena, la o dată nespecificată, dar nu cu mai mult de 10 zile înainte de 29.10.2010, numitul A., împreună cu alte persoane, prin acțiuni repetate, au obținut în mod nelegal date personale, date procesate în mod ilegal în scopul obținerii unui profit ilegal. Astfel, s-a arătat că aceștia au folosit dispozitive electronice improvizate pentru a capta date ale bancomatelor (ATM) băncilor, au intrat în mod ilegal în posesia unor date cu caracter personal de la cardurile de tranzacții autentice originale ale unor terți - beneficiari ai respectivelor carduri, în momentul efectuării unei tranzacții, fără consimțământul acestora din urmă, după care au prelucrat aceste date cu caracter personal, de asemenea, fără acordul proprietarilor lor legali. Totodată, procesarea datelor avea loc fără să fie notificată Autoritatea de protecție a datelor personale din Grecia. Prin folosirea acestor date au fost create cardurile mai sus menționate.

S-a mai arătat că procesul a avut loc în lipsa persoanei solicitate, dar că aceasta a fost înștiințată personal cu privire la data și locul ședinței de judecată.

La termenul din 10.12.2018, persoana solicitată A. a declarat că i-a fost adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Grecia și că, în ipoteza în care se va dispune executarea mandatului european de arestare, solicită recunoașterea hotărârii de condamnare pe cale incidentală și executarea pedepsei în România. A mai precizat persoana solicitată că a avut cunoștință de procedura judiciară desfășurată în Grecia.

Raportat la susținerile persoanei solicitate, având în vedere dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel a dispus acordarea unui nou termen de judecată în cauză în vederea emiterii unei adrese către autoritățile competente din Grecia pentru comunicarea unei copii certificate a hotărârii de condamnare cu date referitoare la executare, inclusiv date cu privire la măsurile preventive luate în cauză, dar și orice alte date care ar fi considerate relevante, aducându-li-se la cunoștință autorităților din Grecia că această solicitare intervine în condițiile în care persoana solicitată A., cetățean român, a refuzat predarea către autoritățile grecești și în vederea unei eventuale recunoașteri a acestei hotărâri.

Ulterior termenului din data de 10.12.2018, persoana solicitată a depus la dosarul cauzei multiple cereri prin care a invocat, în esență, încălcarea dreptului la un proces echitabil de către autoritățile elene prin: respingerea cererilor de administrare de probe, nedesemnarea unui interpret în momentul efectuării percheziției, necitarea persoanei solicitate după termenul din 27.01.2014, necomunicarea hotărârii de condamnare, precum și mai multe motive de refuz de executare a mandatului european de arestare.

La termenul de judecată din data de 31 decembrie 2018, instanța a luat act că s-a depus hotărârea de condamnare tradusă în limba romană de către autoritățile judiciare din Grecia, însă acestea din urmă nu au furnizat relații cu privire la măsurile preventive privative sau restrictive dispuse cu privire la persoana solicitată, motiv pentru care s-a revenit cu o nouă cerere, fiind solicitate și informații suplimentare autorităților elene pentru a verifica incidența motivului de refuz opțional de predare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004. De asemenea, au fost solicitate și informații cu privire la efectul apelului declarat de persoana solicitată împotriva hotărârii de condamnare.

Relațiile menționate au fost depuse la dosar pentru termenul din data de 23.01.2019.

Având în vedere precizările persoanei solicitate cuprinse în memoriile depuse la dosar, la termenul din 23.01.2019, s-a procedat la o nouă audiere a acesteia cu privire la motivele de refuz și cu privire la poziția sa față de regula specialității, persoana solicitată invocând următoarele motive de refuz al executării mandatului european de arestare:

- art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată arătând că este cetățean român și refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, precizând, în același timp, că nu este de acord cu recunoașterea hotărârii de condamnare de autoritățile române;

- art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, respectiv faptul că judecata a avut loc în lipsa sa;

- art. 98 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 302/2004, și anume prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina sa;

- lipsa unei hotărâri definitive de condamnare și existența unei solicitări de suspendare a executării pedepsei;

- încălcarea dreptului la un proces echitabil;

- existența unor probleme de sănătate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Împotriva persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare, la data de 28.04.2017, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena - Grecia, pentru două infracțiuni, prevăzute de art. 26 alin. 1a, 27 alin. (1), (45), (94), (98) alin. (1) și 216 alin. (1), (36) alin. 1a din C. pen. elen, art. 27 alin. (1), (94), (98) alin. (1), art. 2 lit. a), d), e) și k), 5, 6, 7a și 22 alin. (4), (6) din Legea nr. 2472/1997.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că numitul A., împreună cu o altă persoană, B., la sfârșitul lunii septembrie 2010, în Atena, au acționat împreună, dar și cu alte persoane necunoscute, prin elaborarea în mod intenționat de documente false cu scopul de a le folosi și a induce în eroare alte persoane, legat de un fapt care ar putea avea consecințe juridice.

S-a mai arătat în cuprinsul mandatului european de arestare ca decizie pe care se întemeiază acesta hotărârea nr. 3414/22.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Atena cu 3 membri, hotărâre definitivă și executorie prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a precizat că hotărârea judecătorească a fost dată in absentia, dar că persoana în cauză a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data și locul ședinței în care s-a pronunțat hotărârea în lipsă, nefiind aplicabile garanții suplimentare în cazul judecății in absentia (potrivit variantei în limba engleză a mandatului european, traducerea în limba română conținând o eroare sub acest aspect).

Raportat la cele arătate, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Referirile persoanei solicitate la faptul că hotărârea de condamnare nu ar fi definitivă și, în consecință, nu ar putea fi pusă în executare, nu au putut fi primite de către instanța de fond. Caracterul definitiv și executoriu al hotărârii este menționat expres în cuprinsul mandatului european de arestare, iar instanța de executare nu poate cenzura modalitatea de completare a mandatului european de arestare de către autoritatea emitentă și nu poate contesta cele consemnate de aceasta, întrucât nu este prevăzută de lege o asemenea posibilitate și ar fi în contradicție vădită cu principiul recunoașterii și încrederii reciproce.

Mai mult, s-a reținut că, prin informațiile comunicate la data de 16.01.2019, după declararea căii de atac a apelului de către persoana solicitată, autoritățile elene au precizat în mod expres faptul că stăruie în executarea mandatului european de arestare, astfel cum acesta a fost emis, apelul declarat neavând un efect suspensiv de executare, aspect ce rezultă și din cuprinsul hotărârii de condamnare.

Împrejurarea că, în urma declarării căii de atac a apelului, se poate dispune de către instanța competentă suspendarea executării pedepsei (similar situației apelului peste termen prevăzut de vechiul C. proc. civ. pen.. român) nu schimbă faptul că, la acest moment, hotărârea de condamnare este executorie. În orice caz, a fost avut în vedere că admiterea cererii de suspendare va profita persoanei solicitate și în cazul predării sale către autoritățile elene.

Totodată, s-a constatat că, în cauză, este îndeplinită condiția dublei incriminări, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate având echivalent în dispozițiile art. 311 C. pen. - falsificarea de instrumente de plată și art. 360 C. pen. - accesul ilegal la un sistem informatic. În plus, infracțiunea de falsificare de mijloace de plată este exclusă de la cerința dublei incriminări, potrivit art. 98 alin. (1) pct. 24 din Legea nr. 302/2004.

S-a mai constatat că, în speță, nu este incident niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată:

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (…): când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent: (…) (i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces, sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv".

A fost avut în vedere că dispozițiile legale menționate le transpun pe cele ale art. 4a din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (…), în conformitate cu care nu este incident motivul opțional de refuz dacă persoana solicitată "fie a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a stabilit fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit".

Potrivit conținutului mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data și locul ședinței în care s-a pronunțat hotărârea.

Prin urmare, autoritatea emitentă a indicat ca fiind incidentă una dintre dispozițiile de excepție de la motivul de refuz al executării prevăzut la art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

Pe lângă faptul că instanța de executare nu poate cenzura cele reținute în cuprinsul mandatului european, chiar din declarația persoanei solicitate și din documentele depuse de aceasta a rezultat realitatea celor menționate în conținutul mandatului. Astfel, A. a arătat că a fost prezent la cel puțin un termen de judecată în fața instanței elene și că a avut cunoștință de desfășurarea procesului, mandatând și un avocat care să îl reprezinte în fața autorităților judiciare, avocat cu care a comunicat în limba română (același avocat prin intermediul căruia persoana solicitată a declarat apel). Din conținutul hotărârii de condamnare și al datelor transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena a rezultat că acest avocat, împuternicit de persoana solicitată prin procurile nr. x/2013 și x/2014 redactate de Ambasada Greciei la București (împuterniciri ce nu au fost revocate până la această dată, aspect menționat în cererea de suspendare a executării hotărârii de condamnare), a fost informat cu privire la termenul la care s-a pronunțat hotărârea și că a fost prezent la termenele anterioare.

Prin urmare, s-a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004. Sub acest aspect, Curtea de Apel București a constatat însă că, potrivit informațiilor comunicate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena, apelul declarat de persoana solicitată va fi soluționat în a doua instanță și că aceasta va avea acces la toate documentele cauzei în ipoteza predării către autoritățile elene.

Susținerile persoanei solicitate în sensul că avocatul său nu ar fi informat-o corect despre cursul procesului nici nu au fost dovedite, nici nu pot face obiectul vreunei verificări în prezenta procedură și nici nu pot avea drept consecință reținerea motivului de refuz al executării prevăzut la art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, invocat de asemenea de persoana solicitată:

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (…): c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român (…) și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent".

În continuare, art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevede că "În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. (…)."

Curtea de Apel București a apreciat că, în situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, posibilitatea refuzării executării mandatului european de arestare, cu recunoașterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, este un beneficiu recunoscut de lege în favoarea persoanei solicitate, de natură a asigura un just echilibru între necesitatea executării pedepselor stabilite prin hotărâri penale definitive pronunțate în statele membre ale Uniunii Europene și sporirea șanselor de reabilitare socială ale persoanei condamnate, prin executarea pedepsei într-un stat față de care aceasta are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip (în acest sens fiind considerentul (8) din Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, transpusă de România prin Titlul VI din Legea nr. 302/2004).

Prin urmare, pornind de la această interpretare, coroborând dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu cele privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine din același act normativ (art. 155 alin. (1) lit. d) și alin. (2), curtea de apel a apreciat că nu poate refuza executarea mandatului european de arestare și nu poate proceda, pe cale de consecință, la recunoașterea - pe cale incidentală - a hotărârii penale străine de condamnare, în absența consimțământului persoanei solicitate sub acest din urmă aspect, persoană care în cauză a refuzat expres recunoașterea hotărârii la termenul din 23.01.2019.

În aceste condiții, deși persoana solicitată nu a consimțit la predarea către autoritățile judiciare elene, s-a constatat că motivele invocate în justificarea acestei poziții nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Totodată, s-a avut în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin deciziile nr. 272/2015, 307/2015 și 479/2015, a subliniat caracterul opțional al acestui motiv de refuz, dar și faptul că predarea persoanei solicitate către autoritățile elene este de natură să îi permită acesteia participarea la judecata apelului declarat. S-a reținut că nu trebuie ignorat nici faptul că, în ipoteza respingerii căii de atac sau a menținerii unei soluții de condamnare, persoana solicitată are posibilitatea de a solicita transferul în România în vederea executării pedepsei.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, invocat de asemenea de persoana solicitată:

Potrivit textului invocat, predarea poate fi refuzată "când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române".

După cum s-a arătat, infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate în Grecia pot fi încadrate în dispozițiile art. 311 C. pen. - falsificarea de instrumente de plată (pedeapsa de la 3 la 10 ani închisoare); art. 360 C. pen. - accesul ilegal la un sistem informatic (pedeapsa de la 6 luni la 5 ani închisoare), de la data săvârșirii acestor infracțiuni - septembrie 2010 - și până la pronunțarea hotărârii de condamnare - septembrie 2015 - neintervenind prescripția nici potrivit actualului C. pen., nici potrivit vechiul C. pen.

Raportat la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin hotărârea nr. 3414/22.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel Atena, s-a reținut că nu este îndeplinit nici termenul de prescripție a executării pedepsei, calculat potrivit art. 162 C. pen.

În ceea ce privește motivul de refuz legat de încălcarea dreptului la un proces echitabil, instanța de fond a constatat că acesta nu este inclus printre cele prevăzute de art. 3 sau 4 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002, modificată, dar că necesitatea de a respecta drepturile fundamentale ale persoanei vizate rezultă din art. 1 alin. (3) din Decizia-cadru coroborat cu considerentele 12 și 13 ale acesteia.

Însă, cu privire la acest posibil motiv de refuz, au fost avute în vedere inclusiv dispozițiile art. 136 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 302/2004, acestea statuând ca motiv opțional de refuz existența unor indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancționa persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanțe în fața Curții Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanțe internaționale, situație neaplicabilă în speță.

S-a reținut că necesitatea unor motive serioase și temeinice pentru a crede că există un risc real de încălcare a substanței dreptului fundamental la un proces echitabil a fost subliniată și în hotărârea din data de 25 iulie 2018 din cauza C-216/18 PPU a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În cauză, s-a constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare și al hotărârii de condamnare nu rezultă indicii obiective cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate, cu atât mai mult cu cât, potrivit informațiile transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena, calea de atac declarată de A. urmează să fie soluționată de o a doua instanță, persoana solicitată având posibilitatea de a obține o eventuală remediere a pretinselor încălcări ale drepturilor sale. În același timp, documentele depuse la dosarul Curții de Apel București au dovedit faptul că persoana solicitată a avut acces efectiv la actele din dosarul autorităților elene, precum și posibilitatea de a comunica în limba română cu avocatul împuternicit și de a lua legătura cu acesta.

Tot în acest context, instanța de fond a reținut că, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european, instanța de executare nu analizează în niciun mod fondul cauzei. Mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate sau asupra probelor ce ar fi trebuit sau nu să fie administrate.

Cu referire la starea de sănătate a persoanei solicitate, s-a reținut că aceasta ar putea reprezenta cel mult un motiv de amânare a predării, în conformitate cu dispozițiile art. 112 rap. la art. 58 din Legea nr. 302/2004, context în care s-a constatat că nu a fost făcută dovada că persoana solicitată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată.

În consecință, constându-se că, în cauză, motivele de refuz invocate de persoana solicitată nu sunt întemeiate, a fost admisă sesizarea privind executarea mandatului european de arestare.

Împotriva sentinței penale nr. 13/F din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 25 ianuarie 2019.

Prin motivele scrise depuse la dosar și cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul ales al contestatorului a susținut că acesta din urmă nu a fost de acord să fie predat către autoritățile elene și, fiind cetățean român, dorește să execute pedeapsa în România, unde se află întreaga sa familie. De asemenea, a susținut că persoana solicitată nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare din Grecia, decât în momentul în care a fost transmisă instanței române și că această hotărâre nu este definitivă, fiind promovată calea de atac a apelului, dar și o cerere de suspendare a executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare elene.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Grecia (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena) au emis, la data de 28.04.2017, pe numele persoanei solicitate A., un mandat european de arestare, în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin decizia penală nr. 3414/22.09.2015 a Curții de Apel cu 3 membri din Atena, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 alin. 1a, 27 alin. (1), (45), (94), (98) alin. (1) și 216 alin. (1), (36) alin. 1a din C. pen. elen, art. 27 alin. (1), (94), (98) alin. (1), art. 2 lit. a), d), e) și k), 5, 6, 7a și 22 alin. (4), (6) din Legea nr. 2472/1997, fapte ce au corespondent în legea penală română, fiind sancționate de dispozițiile art. 311 C. pen. - falsificarea de instrumente de plată, art. 249 C. pen. - fraudă informatică și art. 360 C. pen. - accesul ilegal la un sistem informatic.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare elene.

Cât privește invocarea de către persoana solicitată a împrejurării că nu a avut cunoștință de existența procesului din Grecia, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. În acest sens, din actele dosarului, se reține că persoana solicitată a fost citată, fiindu-i înmânată citația în cadrul unei proceduri de comisie rogatorie efectuată de către autoritățile judiciare române. Pe de altă parte, chiar persoana solicitată, în cuprinsul memoriilor formulate, a arătat că a fost prezentă la mai multe termene de judecată, că a mandatat un apărător în statul grec să îi reprezinte interesele și că s-a supus măsurilor de supraveghere stabilite de autoritățile judiciare elene, astfel că avea cunoștință de proces.

Totodată, în ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată în sensul că este cetățean român și dorește să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare elene, în România, unde se află familia sa, susținere circumscrisă motivului opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, se reține că aceasta a fost analizată de către instanța de fond, care a constatat, în mod corespunzător, că deși persoana solicitată nu a consimțit la predarea către autoritățile judiciare elene, motivele invocate în justificarea acestei poziții nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Referitor la criticile formulate de contestator vizând împrejurarea că hotărârea ce face obiectul mandatului european de arestare nu este definitivă, se reține, din relațiile furnizate de autoritățile judiciare elene, aflate la dosarul cauzei, că este vorba despre o hotărâre executorie și cu privire la care apelul, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în statul elen, nu suspendă executarea pedepsei. De altfel, în cuprinsul dispozițiilor art. 86 lit. c) din Legea nr. 302/2004, care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare, se arată în mod expres că este necesar a se indica o hotărâre definitivă, un mandat de arestare preventivă sau orice altă hotărâre judecătorească executorie având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din aceeași lege, condiție care este îndeplinită în prezenta cauză.

În aceste context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena - Grecia cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13/F din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018 .

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. civ. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13/F din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018 .

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2019.

§ Cauze similare