ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69/F din data de 14 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de extrădare a persoanei solicitate A., formulată de autoritățile judiciare din Grecia.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 17.01.2018, de către autoritățile judiciare din Grecia, față de persoana solicitată A.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Grecia), dar nu mai mult de 3 luni.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a condiționat predarea persoanei solicitate A. de împrejurarea ca, în cazul în care autoritățile judiciare din Grecia vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce justifică amânarea predării.

În baza art. 230 din C. proc. pen., s-a stabilit că administrația locului de deținere va primi și reține persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, până la predarea sa efectivă.

În baza art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Grecia se va face în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea acesteia.

S-a revocat măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, prin Ordonanța de reținere nr. 19/02.02. 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de la data de 02.02.2020, ora 00:30, până la data de 03.02.2020, ora 00:30.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 1000 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 02.02.2020, pe rolul instanței a fost înregistrată, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Elenă, la data de 17.01.2018, față de cetățeanul român A., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare agravantă la furt comisă în mod repetat (jaf organizat sau armat) prev. de art. 26 paragraf 1a, art. 27 paragraf 1, art. 46 paragraf 1a, art. 98, art. 372 paragraf 1 și art. 374 cazurile a, d și e din C. pen. din Grecia, solicitându-se luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării.

În cuprinsul sesizării s-a arătat că, în baza semnalării introduse prin Sistemul de Informații Schengen, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 19/2020 s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 ore, începând cu data de 02.02.2020, ora 00:30, până la data de 03.02.2020, ora 00:30.

S-a mai arătat că numitul A. a beneficiat de asistență juridică prin intermediul apărătorului din oficiu, avocat B., motiv pentru care, la finalizarea procedurii urmează să se aibă în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, rap. la art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. și art. 8 alin. (3) din Protocolul pentru stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru serviciul de asistență juridică, încheiat la data de 14.02.2019.

Astfel sesizată, la data de 02.02.2020, instanța de fond a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., fiind încheiat un proces-verbal în acest sens, care, după ce a fost citit de către apărătorul ales al persoanei solicitate și semnat de către aceasta, a fost atașat la dosarul cauzei.

În declarația dată, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie predată în baza mandatului european emis de autoritățile judiciare din Grecia, întrucât nu se consideră vinovată.

De asemenea, a arătat, printre altele, că înțelege să beneficieze de regula specialității al cărei conținut i-a fost prezentat și că nu are afaceri judiciare în România.

Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2020, instanța de fond a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de arestare provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., dispunând însă luarea față de aceasta a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la 02.02.2020 la 02.03.2020, inclusiv.

În baza art. 215 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de fond a dispus ca, pe durata măsurii, persoana solicitată A. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., pe durata măsurii, a impus persoanei solicitate A. obligația de a nu părăsi Municipiul Focșani, fără încuviințarea instanței de judecată.

Totodată, a atras atenția persoanei solicitate că, în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor fixate în sarcina sa, măsura controlului judiciar se va înlocui cu măsura arestării preventive.

De asemenea, a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

La data de 12.02.2020, prin Adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autoritățile elene față de persoana solicitată A., însoțit de traducerea în limba română, în vederea luării măsurilor legale ce se impun, mandat ce a fost înmânat apărătorului ales al persoanei solicitate în ședința publică din 21.02.2020.

Pe parcursul procedurii, având în vedere imposibilitatea de prezentare a persoanei solicitate din motive medicale, instanța de fond a dispus amânarea cauzei în mod succesiv, apărătorul ales al persoanei solicitate depunând la dosar înscrisuri medicale în acest sens.

În contextul prezentat, procedând la verificarea solicitării autorităților judiciare elene prin prisma actelor dosarului, Curtea de Apel București a reținut că din examinarea mandatului european de arestare rezultă că acesta se referă la infracțiunea de instigare agravantă la furt comisă în mod repetat (jaf organizat sau armat) prev. de art. 26 paragraf 1a, art. 27 paragraf 1, art. 46 paragraf 1a, art. 98, art. 372 paragraf 1 și art. 374 cazurile a, d și e din C. pen. din Grecia, în sarcina persoanei solicitate A. reținându-se, în fapt, că, "la Thessaloniki, în intervalul de la 22.04.2012 până la sfârșitul lunii august 2012, i-a convins cu persuasiune și străduință pe coinculpații lui C., D., E., F., G. și H., să spargă 9 (nouă) biserici și 4 (patru) magazine și au sustras cu scopul de a-și însuși ilegal diverse mobile, unele dintre ele fiind obiecte de cult religios".

Aceste fapte, pentru care s-au efectuat cercetări și s-a emis mandat de arestare în Grecia față de persoana solicitată A., au corespondent în legea penală română, întrunind condițiile de tipicitate ale instigării la infracțiunea de furt calificat, în formă continuată.

A mai reținut că, în declarația dată, persoana solicitată a arătat că nu are obiecțiuni privind identitatea, nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Grecia și nu renunță la beneficiul regulii specialității, solicitând să execute pedeapsa în România, în cazul unei condamnări.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24, art. 26 și art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, și că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 din același act normativ și de art. 2 și 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Având însă în vedere contextul social generat de declararea stării de urgență, instanța a apreciat că în cauză se impune, în temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, amânarea predării persoanei solicitate A. până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea, dar nu mai mult de 3 luni.

În acest sens, instanța a reținut că, la data de 16 martie 2020, Președinția Consiliului a adresat statelor membre câteva întrebări cu privire la impactul măsurilor luate de guverne pentru a combate răspândirea COVID-19 asupra procedurii de predare în temeiul Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ("FDA EAW") și a colectat răspunsurile pe care le-a trimis statelor membre prin intermediul Eurojust.

În Documentul nr. WK 3472/2020 REV 1 ce cuprinde informațiile de mai sus, România a comunicat, (...) Un test COVID-19 negativ poate fi necesar pentru persoana predată, de la caz la caz. În orice caz, orice persoană care intră în România va fi plasată în carantină/izolare la domiciliu pentru o perioadă de 14 zile. Pentru moment, autoritățile de poliție se găsesc în fața imposibilității practice de a organiza escorte. Executarea EAW nu a fost suspendată. Cu toate acestea, în cazul predării, majoritatea instanțelor aplică art. 23 din MAE, considerând că statele membre emitente au suspendat preluarea persoanelor predate sau sunt în imposibilitate de a face acest lucru. Nu putem estima pentru cât timp va fi aplicată această măsură.

Astfel, în contextul actual al pandemiei COVID-19, circumstanțele prevăzute la art. 23 alin. (3) nu se limitează la măsuri particulare, cum ar fi apropierea temporară a frontierelor sau anularea zborurilor, restricționarea libertății de mișcare pe teritoriul unora dintre Statele membre sau pentru stabilirea stării de urgență națională (așa cum se întâmplă și în România, începând cu 16 martie).

Situația "dincolo de controlul oricărui stat membru" este această pandemie în sine, care nu a putut fi prevăzută de niciunul dintre statele membre, de niciunul dintre noi. Închiderea frontierelor sau anularea zborurilor sunt doar două dintre efectele acestei situații, dar nu singurele și nu neapărat cele care reprezintă cel mai mare obstacol în calea predării efective. Principalul argument pentru aplicarea articolului 23 alin. (3) este protecția sănătății publice, ținând cont și de măsurile de carantină/de izolare, decis în majoritatea statelor membre, precum și de necesitatea protejării forțelor de ordine și a personalului judiciar, dar de asemenea, persoanele căutate. Mai mult, datorită stării de urgență declarate în unele state membre, activitățile judiciare se desfășoară, de asemenea, în conformitate cu măsuri specifice, chiar dacă EAW se numără printre problemele urgente.

Conform decretului președintelui României, de instituire a stării de urgență, activitatea procurorilor și instanțelor de judecată a fost diminuată, rezultând și o scădere a ORI emise. În ceea ce privește EIO primite, prioritizarea se aplică de la caz la caz, în funcție de urgența măsurii și de gravitatea cazului. Nu există reguli/orientări generale în vigoare.

Cererile de recunoaștere și executare în temeiul FD 2008/9099/JAI nu au fost amânate, dar se acceptă în general că transferurile efective vor avea loc imediat ce contextul epidemic va permite acest lucru".

În raport cu argumentele prezentate, constatând întrunite condițiile legale privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Grecia față de persoana solicitată A., Curtea de Apel București a admis solicitarea acestora, dispunând amânarea predării persoanei solicitate, în temeiul art. 114 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Grecia), dar nu mai mult de 3 luni.

Totodată, luând act de faptul că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea, în baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a condiționat predarea persoanei solicitate A. de împrejurarea ca, în cazul în care autoritățile judiciare din Grecia vor pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de aceasta, cetățeanul român să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Grecia, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând ca punerea în executare a acestuia să se facă la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 230 din C. proc. pen. a stabilit că administrația locului de deținere va primi și reține persoana solicitată A., pe o durată de 30 de zile, până la predarea sa efectivă.

În baza art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a stabilit că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Grecia se va face în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea acesteia.

Deopotrivă, a dispus revocarea măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva în scris calea de atac.

La termenul fixat în cauză, 30 aprilie 2020, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, în principal, revocarea măsurilor stabilite de prima instanță, sens în care a invocat argumentele expuse în cererea de revocare a mandatului de arestare în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare elene, depusă la Parchetul din Salonic.

În subsidiar, apărătorul a solicitat schimbarea temeiului soluției de amânare a predării persoanei solicitate, din cel prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cel prevăzut de art. 58 alin. (1) din același act normativ, susținând că persoana solicitată este cercetată penal, în acest moment, de către autoritățile judiciare române, astfel cum a făcut dovada prin adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani depusă la dosarul cauzei.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu numărul x, referința dosarului x, emis, la data de 17.01.2018, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tsessaloniki, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de instigare calificată la furt în mod continuat prevăzută de art. 26 par. 1a, 27 par. 1, 47 par. 1a, 98, 372 par. 1 și 374 caz a, d, e din C. pen. din Grecia, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, a constatat în mod corect că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare, care intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, are corespondent, în legea penală română, în infracțiunea de instigare la furt calificat în formă continuată.

Deopotrivă, a apreciat în mod just că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În raport cu toate aceste constatări, notând că predarea persoanei solicitate nu este condiționată de acordul de voință al acesteia, instanța de fond a apreciat în mod just că în cauză sunt îndeplinite condițiile privind admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Grecia.

Constatând însă că, în contextul social generat de declararea stării de urgență în România, transporturile aeriene către Grecia au fost suspendate, situație care se circumscrie motivului de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, în mod corect, instanța de fond a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la încetarea cauzelor care au determinat amânarea, dar nu mai mult de 3 luni.

În raport cu soluția astfel dispusă, prima instanță a făcut aplicarea corespunzătoare a art. 104 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărând arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând, totodată, în virtutea art. 113 din același act normativ, că acesta va fi pus în executare în termen de 10 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În considerarea acestei ultime măsuri, constatând că intervalul de timp până la încetarea motivelor care justifică amânarea predării poate fi de lungă durată, instanța a dispus în mod just revocarea măsurii controlului judiciar luat față de persoana solicitată.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată nu a contestat argumentele care susțin soluția instanței de fond, limitându-se, în principal, la antamarea caracterului nelegal și netemeinic al mandatului de arestare care a stat la baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Grecia, pentru argumentele expuse în cererile adresate acestor autorități, iar în subsidiar, la invocarea faptului că, în contextul particular al cauzei, amânarea predării trebuie dispusă în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, date fiind afacerile judiciare pe care le are în țară.

În cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, instanța de judecată, învestită în fond sau în contestație, nu este însă abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale pentru care a fost emis mandatul, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la măsurile preventive dispuse de aceasta față de persoana solicitată.

A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, evaluând în continuare doar susținerile apărării contestatorului persoană solicitată A. privind incidența în cauză a motivului de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Textul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Acest motiv obligatoriu de amânare a predării este incident în situația în care, în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam.

Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autoritățile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar in rem.

În consecință, pentru a constitui temei pentru amânarea predării în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale in personam declanșată față de aceasta.

În contextul acestor considerații teoretice, Înalta Curte notează că, în cauză, prin adresa din 29 aprilie 2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani (depusă de apărătorul contestatorului persoană solicitată la termenul de dezbateri în contestație) se comunică faptul că, urmare plângerii penale formulată împotriva persoanei solicitate A., pe rolul acestei unități de parchet s-a înregistrat Dosarul penal nr. x/2020, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen., cauză care a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, unde a fost înregistrată sub nr. x/2020.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât în dosarul penal invocat de contestatorul persoană solicitată se efectuează, în prezent, urmărirea penală in rem.

Pentru argumentele prezentate, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 69/F din data de 14 aprilie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 69/F din data de 14 aprilie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2020.

GGC - NN