ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 589/2020

Deliberând asupra contestației formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. F/DL din data de 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Biroul SIRENE și, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.

În baza art. 104 alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 208 alin. (2) C. proc. pen., a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 28 septembrie 2020 la data de 27 octombrie 2020, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 1012 RON, se va achita din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 144/F din data de 31 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 467 din 11 august 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului x/2020 emis de Parchetul Curții de Apel din Atena - procuror adjunct, față de persoana solicitată A.

S-a dispus luarea măsurii arestării față de persoana solicitată A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 și până la data de 29 august 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia. Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a stabilit, în baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că cetățeanul român va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că prin Încheierea penală F/DL din 17 iulie 2020 s-a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestul la domiciliu al persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile începând cu data de 17 iulie 2020 până la data de 31 iulie 2020, inclusiv.

La data 17 august 2020, cu adresa nr. x, Biroul Național Sirene a înaintat mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia, prin care autoritățile elene au informat că doresc preluarea persoanei solicitate A., însă acest lucru nu a fost posibil din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, iar ultima zi în care persoana este arestată, este 29 august 2020, motiv pentru care au solicitat prelungirea termenului de predare.

Prin Încheierea din data de 19 august 2020 a Curții de Apel București, secția a-II-a penală, definitivă prin necontestare, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, respectiv, 14 septembrie 2020.

În baza art. 104 alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 29 august 2020, până la data de 27 septembrie 2020, inclusiv.

Prin adresa nr. x din data de 17 septembrie 2020, Biroul Național Sirene a înaintat mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia și a învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, actualizată, au fost efectuate demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei către autoritățile elene, solicitând în datele de 12 august 2020, 19 august 2020 și 15 septembrie 2020 organizarea unei escorte pentru preluarea persoanei.

În Formularul M, completat de autoritățile elene, s-a arătat că măsurile restrictive impuse de Grecia pentru prevenția extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020. Întrucât nu sunt în măsură să indice dacă aceste măsuri nu vor fi prelungite în continuare, autoritățile elene au solicitat menținerea persoanei solicitate în arest până la ridicarea restricțiilor, datorită forței majore și sănătății publice.

Analizând sesizarea formulată, Curtea a constatat că predarea persoanei solicitate, după prima încheiere de prelungire a măsurii arestării preventive în vederea predării, nu s-a putut realiza întrucât măsurile restrictive impuse în Grecia pentru prevenția extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020.

Curtea a mai reținut că există și unele motive logistice care limitează contactul între autoritățile implicate în procedura de predare -preluare a persoanei solicitate, în contextul reducerii numărului de zboruri între cele două țări implicate, față de evoluția situației epidemiologie internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări.

S-a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voința autorităților române și ale statului emitent, în accepțiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și, în consecință, s-a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent.

În ce privește temeinicia măsurii arestării preventive, Curtea a arătat că, nu poate fi examinată în procedura ce formează obiectul prezentei cauze, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004) astfel încât menținerea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

În continuare, Curtea a constatat faptul că data certă a predării persoanei solicitate nu a fost stabilită la acest moment, însă potrivit mesajului înaintat de autoritățile solicitante din Grecia acest lucru ar putea fi posibil cel mai devreme în cursul lunii octombrie 2020.

De asemenea, Curtea a reținut că arestarea în vederea predării, dispusă față de persoana solicitată urmează să înceteze de drept la sfârșitul zilei de 27 septembrie 2020, în raport de menținerea dispusă prin încheierea din data de 19 august 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

S-a apreciat că nu se impune punerea în libertate a persoanei solicitate, pe de o parte, pentru că prelungirea duratei detenției acesteia nu își are originea într-o lipsă de diligență a autorității de executare, iar durata totală a arestării preventive în vederea predării nu prezintă un caracter excesiv, fiind dispusă începând cu data de 31 iulie 2020, iar pe de altă parte, pentru că durata totală a detenției persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv în raport de termenul obiectiv maxim stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004. Având în vedere și gravitatea acuzațiilor aduse persoanei solicitate, dar și scopul Deciziei-cadru de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii Europene de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, Curtea a apreciat că restrângerea imediată a libertății persoanei solicitate într-un centru de detenție este proporțională cu scopul urmărit (predarea imediată în momentul în care acest lucru va fi posibil).

În aceste circumstanțe, punând în balanță interesul superior al persoanei solicitate și cel urmărit prin emiterea mandatului european de arestare, constând în aducerea imediată a acesteia în fața autorităților judiciare din Grecia, Curtea a apreciat că, la acest moment, interesul statului emitent de a efectua urmărirea penală este prioritar.

În consecință, în temeiul art. 104 alin. (9) și 10 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, de la 28 septembrie 2020 până la data de 27 octombrie 2020.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În contestația scrisă, Parchetul, a arătat că, față de dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-ar fi impus punerea în libertate a persoanei solicitate, având în vedere că predarea acesteia nu s-a efectuat până în prezent din motive care au ținut strict de voința autorităților statului solicitant, în condițiile în care este de notorietate că statul elen nu și-a închis granițele ca urmare a pandemiei Covid-19, sunt în continuare efectuate zboruri către această țară și, cel puțin în privința turiștilor care merg în Grecia, statul elen asigură atunci când este necesar, testarea cu privire la prezența virusului și luarea măsurilor de carantinare a persoanelor depistate pozitiv. Prin urmare, nu se justifică refuzul autorităților statului solicitant de a prelua persoana solicitată în baza mandatului european de arestare emis, motivat de existența pandemiei Covid-19 și nici solicitarea acestora de a fi menținută măsura arestării preventive în vederea predării până la ridicarea măsurilor restrictive impuse din cauza pandemiei Covid-19. Acesta este un termen lipsit de orice previzibilitate și dacă i s-ar da curs, ar conduce la încălcarea atât a legislației naționale, cât și a prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu jurisprudența aferentă. Autoritățile elene nu și-au îndeplinit obligația de a stabili un termen clar de predare a persoanei solicitate, astfel încât, în realitate, suntem în prezența unui refuz al acestora de a prelua persoana solicitată, fără a exista motive obiective care să justifice acest refuz.

În continuare, s-a susținut că în contextul în care, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost ținută în arest la domiciliu, respectiv, în arest preventiv din data de 17 august 2020, până în prezent, trebuie evitat ca prin prelungirea măsurii arestului preventiv în vederea predării, fără o justificare temeinică, starea de arest să devină disproporționată cu scopul urmărit și, de asemenea, trebuie să se păstreze o echitate în menținerea stării de arest a persoanelor solicitate de autoritățile elene cu cea a persoanelor arestate direct de autoritățile elene, neexistând, cu siguranță în legislația elenă posibilitatea de a ține pe cineva în arest pe o perioadă nedeterminată, raportată la un sfârșit imprevizibil al măsurilor restrictive impuse din cauza pandemiei Covid-19.

Cu referire la principiul echității, s-a arătat că prin Încheierea din data de 19 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins solicitarea de prelungire a măsurii arestării în vederea predării către autoritățile elene, a persoanei solicitate B. (împotriva căruia a fost emis mandat european de arestare pentru aceleași fapte de care este acuzată A.), instanța reținând că nu există în mod obiectiv un impediment la executarea sentinței prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare în condițiile în care restricțiile de intrare pe teritoriul Greciei se referă doar la prezentarea unui test molecular negativ pentru infecția cu SARS-COV-2, prelevat cu 72 de ore înainte de momentul intrării pe teritoriul Greciei.

Prin urmare, s-a considerat că nici în prezenta cauză nu se justifica prelungirea măsurii arestării preventive dispusă față de persoana solicitată A. pentru motivul că predarea nu s-a putut realiza în perioada pentru care s-a dispus măsura arestării preventive.

S-a mai susținut că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, care se referă la posibilitatea menținerii unei măsuri preventive față de o persoană solicitată pe o perioadă de 180 de zile în cursul judecării cererii de punere în executare a unui mandat european de arestare și nu în perioada predării, după ce s-a pronunțat o sentință definitivă, prin care s-a încuviințat executarea unui mandat european.

În consecință, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, constatarea faptului că nu se impune prelungirea arestării preventive a persoanei solicitate, în vederea predării, și punerea în libertate a acesteia.

În concluziile orale, reprezentantul Ministerului Public a susținut că este neîntemeiată contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință, a solicitat respingerea acesteia.

În concret, în ce privește legalitatea hotărârii contestate, a arătat că dispozițiile art. 104 și ale art. 113 din Legea nr. 302/2004 sunt neechivoce, în sensul că durata maximă a arestului preventiv de 180 de zile are în vedere toată perioada, până la predarea efectivă a persoanei solicitate. A susținut că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 trimit expres la noțiunea de termene maxime pentru predare, prevăzută de art. 104 din aceeași lege, care, de altfel, se referă la predare și nu doar la încuviințarea mandatului european de arestare. Prin urmare, a solicitat să se constate că dispozițiile legale anterior menționate au în vedere actul final al îndeplinirii procedurii mandatului european de arestare, întrucât acesta este scopul întregii proceduri reglementate de dispozițiile legale anterior menționate. A interpreta în sens contrar, nu înseamnă numai a goli de conținut dispozițiile legale menționate, care nu s-ar aplica decât într-o fază incipientă a procedurii, și nerelevantă până la încuviințarea mandatului european de arestare ci, inclusiv, lăsarea fără conținut a procedurii de cooperare judiciară internațională, care nu s-ar finaliza niciodată cu persoana solicitată în stare de arest preventiv.

De asemenea, a arătat că argumentele procurorului care a formulat contestația sunt greșite și din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, care în cauza dedusă judecății, nu a fost încălcat. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere faptul că nu s-a depășit durata maximă a arestării preventive, cum, de altfel, nu a fost depășită nici durata rezonabilă a acesteia. Astfel, persoana solicitată este arestată din luna iunie 2020, iar autoritățile statului român și ale statului solicitant sunt în legătură permanentă și desfășoară activități pentru a asigura preluarea acesteia. În plus, trebuie avut în vedere și faptul că statul solicitant a avansat și o dată pentru preluare, respectiv 30 septembrie 2020, pe care a avut-o în vedere prima instanță când a menținut măsura preventivă.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate, dar și a dispozițiilor art. 4251 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 144/F din data de 31 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 467 din 11 august 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului x/2020 emis de Parchetul Curții de Apel din Atena - procuror adjunct, față de persoana solicitată A. și s-a dispus luarea măsurii arestării față de aceasta în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 și până la data de 29 august 2020, inclusiv.

Prin Încheierea din data de 19 august 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin necontestare, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, respectiv, 14 septembrie 2020.

În baza art. 104 alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, de la 29 august 2020, până la data de 27 septembrie 2020, inclusiv.

La data de 17 septembrie 2020, cu adresa nr. x, Biroul Național Sirene a înaintat mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia prin care autoritățile elene au cerut menținerea persoanei solicitate A. în arest până la ridicarea restricțiilor, datorită forței majore și sănătății publice. Totodată, Biroul Național Sirene a învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, actualizată, au fost efectuate demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile elene, cerând în datele de 12 august 2020, 19 august 2020 și 15 septembrie 2020 organizarea unei escorte pentru preluarea persoanei și că, în Formularul M completat de autoritățile elene, s-a arătat că măsurile restrictive impuse de Grecia pentru prevenția extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020.

Înalta Curte reține că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, republicată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 de zile.

Este adevărat că potrivit art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de deținere, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Însă, conform alin. (2) al aceluiași articol, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Iar, potrivit alin. (3), în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Prin urmare, se constată că punerea în libertate a persoanei solicitate are loc numai în situația în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, prevăzute în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, menționat anterior.

Or, în cauză, intimata persoană solicitată A. a fost arestată în vederea predării începând cu data de 31 iulie 2020, anterior față de aceasta fiind dispusă măsura arestului la domiciliu, în perioada 17 iulie - 31 iulie 2020.

Articolul 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată (care transpune art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare) nu limitează în mod expres numărul de noi date ale predării care pot fi convenite între autoritățile implicate, în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut este împiedicată de un caz de forță majoră.

O interpretare contrară ar putea determina punerea în libertate a persoanei căutate în situații în care prelungirea detenției acesteia din urmă nu își are originea într-o lipsă de diligență a autorităților de executare și în care durata totală a detenției respectivei persoane nu prezintă un caracter excesiv (Hotărârea din 16 iunie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 59).

În aceste condiții, este necesar să se considere că art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Vilkas, C-640/15, punctul 39).

Într-o jurisprudență constantă, stabilită în diferite domenii ale dreptului Uniunii s-a statuat că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (Hotărârea din 18 decembrie 2007, Societe Pipeline Mediterranee et Rhone - C314/06, EU:C:2007:817, pct. 23; Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-219/09, EU:2010:152, punctul 44; Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

În cauză, Înalta Curte constată că predarea intimatei persoane solicitate în termenul de 10 zile de la noua dată convenită nu a fost posibilă din motive independente de voința autorităților statului solicitant, care au comunicat faptul că măsurile restrictive impuse în Grecia pentru prevenția extinderii virusului Covid-19 au fost prelungite până la data de 30 septembrie 2020. Totodată, se constată că, deși data certă a predării persoanei solicitate nu a fost stabilită, autoritățile din Grecia au comunicat că predarea ar fi posibilă, cel mai devreme în cursul lunii octombrie 2020, dată luată în calcul de instanța de fond.

De asemenea, Înalta Curte reține că măsura arestării în vederea predării intimatei persoane solicitate A. este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acesteia și că durata totală a arestării în vederea predării nu are caracter excesiv, fiind dispusă începând cu data de 31 iulie 2020.

Prin urmare, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că nu se impune punerea în libertate a intimatei persoane solicitate, pe de o parte, pentru că prelungirea duratei detenției acesteia nu își are originea într-o lipsă de diligență a autorității de executare, iar pe de altă parte, pentru că durata totală a arestării preventive în vederea predării nu prezintă un caracter excesiv, nici în raport cu data dispunerii măsurii preventive (31 iulie 2020), nici în raport de termenul obiectiv maxim stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, este corectă și aprecierea potrivit căreia, față de gravitatea acuzațiilor aduse persoanei solicitate, având în vedere și scopul Deciziei -cadru, de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii Europene de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, restrângerea imediată a libertății persoanei solicitate, într-un centru de detenție, este proporțională cu scopul urmărit (predarea imediată în momentul în care acest lucru va fi posibil).

În ce privește susținerea Parchetului în sensul că dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, care se referă la posibilitatea menținerii unei măsuri preventive față de o persoană solicitată pe o perioadă de 180 de zile, sunt aplicabile în cursul judecării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, nu și în perioada predării, după ce s-a pronunțat o sentință definitivă prin care s-a încuviințat executarea unui mandat european, se constată că nu este întemeiată.

Din dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată care prevăd că "Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 de zile rezultă, fără echivoc, faptul că sunt aplicabile și după pronunțarea hotărârii prin care s-a încuviințat executarea mandatului european de arestare, până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

O interpretare contrară a dispozițiilor legale anterior menționate, ar face practic imposibilă predarea în stare de arest preventiv a persoanei solicitate, de către organele de poliție, pentru a se asigura prezența acesteia în fața autorităților judiciare străine. Persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură punerea în executare a predării persoanei solicitate.

În consecință, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Încheierii F/DL din data de 22 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM