ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 467/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința Dosarului x/2020, emis de Parchetul Curții de Apel din Atena față de persoana solicitată A..

S-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data 31 iulie 2020 și până la data de 29 august 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată în Arestul D.G.P.M.B., până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia, notându-se că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus că cetățeanul român va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că prin Încheierea penală F/DL din 17 iulie 2020 s-a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, arestul la domiciliu al persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 17 iulie 2020 până la data de 31 iulie 2020, inclusiv.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data 17 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, conform dispozițiilor art. 102 alin. (2) și alin. (7) raportat la art. 100 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea soluționării cauzei având ca obiect mandatul european de arestare emise de către autoritățile judiciare din Grecia față de persoana solicitată A..

Sesizarea a fost însoțită de procesul-verbal de identificare și ascultare a persoanei solicitate A. din 16 iulie 2020, fișa D.E.P.A.B.D. și copia actului de identitate a acesteia, semnalarea Biroului Sirene, extras din cazierul judiciar al părții.

Astfel sesizată, prin încheierea penală fără număr din data de 17 iulie 2020, rămasă definitivă prin necontestare, Curtea de Apel București, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate și, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 218 C. proc. pen., a dispus luarea față de persoana solicitată A. a măsurii preventive a arestului la domiciliu pentru o durată de 15 zile, de la 17 iulie 2020 la data de 31 iulie 2020, inclusiv.

Prin aceeași încheiere, instanța de fond a dispus amânarea judecării cauzei la data de 31 iulie 2020, în vederea prezentării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a mandatului european de arestare însoțit de traducerea lui în limba română.

La data de 30 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat instanței copia mandatului european de arestare având referința Dosarului nr. x/2020, emis la data 10 martie 2020 de Parchetul Curții de Apel din Atena - procuror adjunct, însoțit de traducerea lui în limba română .

În acest context, procedând, la data de 31 iulie 2020, la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, pe baza actelor dosarului, instanța de fond a reținut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis mandat european de arestare de către Parchetul Curții de Apel din Atena - procuror adjunct, în baza mandatului de arestare nr. x emis, la data de 12 martie 2019, de judecătorul din cadrul secției 16 Investigații delicte minore - Curtea din Atena, existând suspiciunea rezonabilă privind comiterea de către aceasta a patru infracțiuni de: 1. organizație criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane și în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) - 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncție cu art. 2, 372 par. 1a din noul C. pen., aplicabil din 01 iulie 2019, și pedepsită cu închisoare de la 10 zile până la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane și în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani și 4. spălare de bani în contextul unei organizații criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) și 18, 39 par 1c din Legea 4557/2018 și pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani.

Autoritatea judiciară competentă din Grecia a solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A., în scopul efectuării urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor anterior menționate, reținând în sarcina acesteia, în fapt, că:

A. La locul și datele menționate mai jos, acționând împreună cu alte persoane prin intermediul complicilor descriși mai jos, indivizii au înființat și s-au alăturat unui grup bine structurat și activ în mod continuu, care era format din mai mult de 3 membri (organizație), care săvârșea infracțiunile prevăzute de articolele 374 și 380 din C. pen. grecesc, cu intenția de a obține profit financiar, precum și alte beneficii. Mai precis, în regiunea Atenei, la un moment nespecificat în timpul investigației, dar cu siguranță după începutul anului 2012, perioadă de timp care precedă începutul activității criminale a grupului descrisă la punctele B și C, acționând împreună cu participanții B., C., D., A., E., F. sau G., H., I., J., K., și alte persoane fizice, rămase necunoscute în perioada interogatoriilor, toți au înființat și s-au alăturat unei grupări bine structurate și active în mod continuu, care era formată din mai mult de trei persoane, care săvârșea infracțiuni cu încălcarea art. 374 și 380 din C. pen. Grecesc. Mai exact, ei furau în mod profesionist și în mod regulat, de la terțe părți, bunuri mobile cu intenția de a și le însuși, fapte comise de două sau trei persoane prin violență fizică și amenințări cu moartea și cu vătămarea integrității fizice a terței părți, cu scopul de a obține beneficii financiare și materiale ilegale.

În concret, ei acționau împreună, luând decizii de comun acord, în interiorul grupului, fiecărui membru având alocate sarcini bine distribuite, în funcție de circumstanțe și de nevoile care se iveau de fiecare dată.

Ei obișnuiau să: a) repereze vârstnici care retrăgeau bani din bănci în regiunea Attica; b) descrie și să indice victima membrilor grupului care așteptau în fața băncii, în imediata vecinătate; c) urmărească victima vârstnică la locuința sa și să intre cu ea în lift, folosind o gamă largă de pretexte; d) să creeze o mulțime falsă în lift sau să distragă atenția victimei, în scopul sustragerii banilor din posesia acesteia, fără ca victima să-și dea seama; e) să închirieze mașini care facilitau fuga de la fața locului a infractorilor.

Practic, operau după cum urmează: B. vizita filiale de bănci și repera bătrânii care retrăgeau fonduri, apoi îi anunța pe ceilalți membri ai grupării, care așteptau în fața băncii, în imediata vecinătate, indicând victima aleasă. Alteori, stătea în fața băncii, într-o mașină împreună cu alți membri, fiindu-i indicată de către alții victima.

Persoana solicitată închiria mașini private de la agenții de închiriere mașini, în scopul de a le folosi pentru a ajunge la imobilul victimei împreună cu alți membri ai grupării, după care fugeau cu acestea de la locul faptei. În plus, vizita bănci, repera acolo victimele care retrăgeau fonduri, după care informa pe ceilalți membri ai grupării infracționale, care erau în fața băncii, în imediata vecinătate, informându-i cine este victima aleasă.

C., profitând de fizicul masiv pe care îl are, intra în liftul imobilului cu victima și alți membri ai grupării. Crea, astfel, falsa impresie de aglomerație în lift și distrăgea atenția victimei, folosind diverse pretexte, pentru ca ceilalți membri ai grupului să aibă șansa de a sustrage banii de la aceasta. În plus, închiria mașini private de la agenții de închiriere mașini, în scopul de a le folosi pentru a ajunge la imobilul victimei împreună cu alți membri ai grupării, după care fugeau cu acestea de la locul faptei. În al treilea rând, el vizita bănci, repera acolo victimele care retrăgeau fonduri, după care informa pe ceilalți membri ai grupării infracționale, care erau în fața băncii, în imediata vecinătate, informându-i cine este victima aleasă.

D. vizita bănci, reperând acolo victimele care retrăgeau fonduri, după care informa pe ceilalți membri ai grupării infracționale, care erau în fața băncii, în imediata vecinătate, informându-i cine este victima aleasă.

Persoana solicitată împreună cu D., E., F. sau G., H., I., J., K. și cu alte persoane rămase neidentificate, urmăreau victima până acasă, urcau cu ea în lift și, folosind diverse pretexte, sustrăgeau banii retrași de aceasta din bancă.

B. La locul și datele menționate mai jos, acționând împreună cu alte persoane prin intermediul complicilor descriși mai jos, indivizii au săvârșit o serie de acte care repetau aceeași faptă, după decizii luate de comun acord împreună cu complicii B., C., D., A., E., F. sau G., H., I., J., K., rămase necunoscute în perioada interogatoriilor, de care s-au alăturat pentru comiterea de furturi, furând (sau încercând să fure) de la terțe părți, bunuri mobile cu scopul obținerii de foloase, fiind înclinați spre comiterea de furturi prin personalitatea lor.

Mai exact:

Infractorii au săvârșit faptele menționate mai sus în mod profesionist și în mod repetat, cu intenția de a obține venituri, având o înclinație spre comiterea de furturi, că trăsătură a personalității lor.

C. În locurile și la orele menționate mai jos, au săvârșit o serie de fapte în mod repetat, acționând împreună cu alți membri din gruparea infracțională, după decizii luate de comun acord, prin exercitarea violenței fizice și proferarea de amenințări cu moartea și cu vătămarea integrității fizică a terțelor părți, cu scopul de a obține beneficii financiare și materiale ilegale prin furtul de la acestea de bunuri mobile, în scopul de a și le însuși.

Mai exact:

D. În orașul Atena, la un moment nespecificat în timpul interogatoriilor, dar sigur între 2012 - 2015, acționând împreună cu B., C., D. și A., săvârșind o serie de fapte în mod repetat în cadrul grupării infracționale, ei au dat o formă legală venitului obținut prin aceste fapte infracționale (spălare de bani), faptă prevăzută de art. 4 (1) și (18) din Legea nr. 4557/2018. Mai exact, au utilizat sistemul financiar prin depozitare și, apoi, prin transferarea veniturilor generate de activitățile lor infracționale, în scop de legitimitate privind obținerea acelor venituri.

Mai precis, în locurile și la orele menționate mai sus, ei au săvârșit o serie de fapte, în mod repetat, acționând împreună cu alte persoane prin intermediul complicilor descriși mai sus, cu care au înființat, alăturându-se grupării bine structurate și active în mod continuu, care era formată din mai mult de 3 membri (organizație), având scopul de a săvârși infracțiuni prevăzute de articolele 374 (furt agravat) și 380 (jaf) din C. pen. grecesc. Ei au folosit serviciile oferite de GG., o societate care oferă servicii financiare, specializată în transferarea de bani și colectarea de fonduri, mai exact prin reprezentanța acesteia în Grecia - HH. S.A. Astfel, infractorii au transferat în total suma de 102.692 euro prin această societate.

Persoana solicitată a transferat în total suma de 44.298 euro, B. a transferat în total suma de 11.975 euro, A. a transferat în total suma de 34 155 euro, D. a transferat în total suma de 6.400 euro, C. a transferat în total suma de 5.864 de euro, care erau produsele infracțiunii de furt agravat, comis repetat și în mod profesionist de infractorii care s-au reunit în scopul comiterii de furturi, cu intenția de a conferi legitimitate acestor produse provenite din infracțiuni.

Cu privire la calificarea juridică a infracțiunilor, Parchetul Curții de Apel din Atena a marcat, în cuprinsul mandatului european de arestare, căsuțele corespunzătoare participării la un grup criminal organizat, spălarea produselor infracțiunii și furt organizat sau armat.

Instanța de fond a mai reținut că, audiată în fața procurorului, potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată A. a indicat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate și că este persoana menționată în cuprinsul semnalării transmisă de autoritățile judiciare elene. A mai arătat că nu a locuit niciodată în Atena și nu a fost niciodată în Grecia. În 2013 a pierdut actul de identitate, iar în 2014 a solicitat eliberarea unui nou document de identitate. A mai indicat că nu a săvârșit fapta reținută în cuprinsul mandatului, dar că, cu toate acestea, este de acord să se pună la dispoziția autorităților judiciare elene, pentru a-și formula apărări.

În fața instanței, după ce i s-a comunicat, în copie și în limba română, mandatul european de arestare și i s-au adus la cunoștință drepturile prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată A. a arătat că nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Grecia și a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest context, raportându-se la susținerile persoanei solicitate, făcute cu ocazia identificării sale, în sensul că nu ar fi putut săvârși faptele reținute în cuprinsul mandatului european de arestare întrucât nu s-a aflat pe teritoriul Greciei și că, cel mai probabil, cineva a folosit în fals cartea sa de identitate, pe care a pierdut-o anterior, Curtea a reținut că, în cuprinsul mandatului european de arestare nu au fost completate câmpurile referitoare la "Trăsături distinctive/descrierea persoanei căutate" și "Fotografia și amprentele digitale ale persoanei căutate", câmpuri obligatorii a fi completate în măsura în care aceste informații erau disponibile. Aceste informații nu au fost comunicate nici prin intermediul informațiilor completate în semnalarea în vederea arestării introdusă în SIS II, întrucât nu există la dosarul de urmărire penală, astfel cum rezultă din cuprinsul "Formularului A"

A mai notat că, la datele specificate ca fiind cele în care ar fi fost săvârșite faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A. (27 ianuarie 2014, 12 februarie 2015 și 25 iunie 2015), aceasta nu declarase cartea de identitate pierdută (lucru realizat în martie 2014, noua carte de identitate fiind primită la 7 aprilie 2014), nu se prezentase pentru efectuarea analizelor medicale și nu figura internată în România (astfel cum rezultă din: rețeta din 24 martie 2015, chitanță analize medicale din 18 septembrie 2014, bilet de externare perioada 21 februarie 2016 - 23 februarie 2016, interpretare tomograf din 21 noiembrie 2011, buletin analize medicale din 18 septembrie 2014, buletin analize medicale din 15 decembrie 2014, buletin ecografic din 15 octombrie 2013, scrisoare medicală din 29 septembrie 2014, buletin investigație imagistică din 25 martie 2015, buletin de analize medicale din 27 martie 2015) și nu avea un contract activ de muncă în România (Adeverință nr. 37 din 9 noiembrie 2018 emisă de II. referitoare la raporturile de muncă ale persoanei solicitate începând cu data de 20 octombrie 2015, Contract individual de muncă nr. x din 28 mai 2015).

Totodată, a reținut că susținerea persoanei solicitate că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni și că persoana care a fost identificată de către autoritățile din Grecia ar fi săvârșit infracțiunea de fals privind identitatea, în sensul că a folosit în fals actele sale de identitate, urmează a fi lămurite de autoritățile elene în fața cărora persoana solicitată își poate demonstra nevinovăția cu ocazia efectuării urmăririi penale.

Ulterior, trecând la verificarea condițiilor de formă și fond ale mandatului european de arestare, Curtea a notat că, potrivit art. 89 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 1 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, mandatul european de arestare poate fi emis și în vederea efectuării urmăririi penale, așa cum este cazul mandatului având referința Dosarului nr. x/2020, emis la data 10 martie 2020 de Parchetul Curții de Apel din Atena.

A mai notat, punctual, că: deși infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legislația română, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 9 și 18 din Legea nr. 302/2004, republicată,în cauză nu mai este necesară verificarea condiției dublei incriminări; în cauză există suspiciunea rezonabilă privind comiterea a patru infracțiuni de: 1. organizație criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane și în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) - 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncție cu art. 2, 372 par. 1a din noul C. pen., aplicabil din 1 iulie 2019, și pedepsită cu închisoare de la 10 zile la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane și în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani și 4. spălare de bani în contextul unei organizații criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) și 18, 39 par. 1c din Legea 4557/2018 și pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani; în speță nu sunt incidente motivele imperative de refuz al executării mandatului, reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât din informațiile existente nu reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent; infracțiunea ce face obiectul mandatului european de arestare nu este amnistiată în România; persoana solicitată poate răspunde penal, prin prisma vârstei sale, dar nici motivele facultative de refuz al executării mandatului, reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004, republicată (nu este incidentă situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, după cum s-a arătat mai sus; persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul; mandatul nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea; persoana solicitată nu a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene; mandatul nu se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; mandatul european nu cuprinde infracțiuni care să fi fost comise în afara teritoriului statului emitent; conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunile pe care se întemeiază mandatul european de arestare nu s-au prescris; organele judiciare române nu au decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunile vizate de mandat și nici nu au pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte).

În fine, a reținut că, în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat prin Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI și dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Grecia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare, și nici de a se pronunța asupra oportunității mandatului european de arestare (cu referire la împrejurarea adusă la cunoștință de parte cum că persoana care a fost identificată de către autoritățile din Grecia ar fi săvârșit infracțiunea de fals privind identitatea, în sensul că a folosit în fals actele sale de identitate, pe care le pierduse).

În concluzie, constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., Curtea de Apel București a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., prin apărător ales, care, atât în scris, cât și prin concluziile formulate la termenul de dezbateri din 11 august 2020, a susținut că aceasta a fost pronunțată, pe de o parte, cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, în condițiile în care la dosar nu există semnalmentele precise ale persoanei vizate de ancheta autorităților judiciare elene, iar pe de altă parte, fără luarea în considerare a prevederilor art. 22 alin. (2) din același act normativ, care interzic predarea în cazul în care aceasta ar putea avea consecințe negative asupra stării de sănătate a persoanei solicitate, împrejurare în care devin aplicabile dispozițiile art. 23 din legea specială, care permit efectuarea anumitor acte de procedură de către autoritățile judiciare române, la cererea statului solicitant.

În cadrul acelorași concluzii, apărătorul a reiterat faptul că, deși contestatoarea este persoana menționată în cuprinsul mandatului european de arestare, aceasta nu a săvârșit faptele pentru care a fost emis mandatul, întrucât nu a fost niciodată în Grecia. Contestatoarea și-a pierdut însă, în repetate ocazii, actul de identitate, astfel că este posibil ca faptele menționate în mandat să fi fost comise chiar de către persoana care și-a însușit actul de identitate al părții.

În concluzie, apărătorul a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea cererii autorităților judiciare elene.

Concluziile apărătorului ales al contestatoarei persoane solicitate, precum și ale reprezentantului Ministerului Public au fost detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare având referința Dosarului x/2020, emis de Parchetul Curții de Apel din Atena - procuror adjunct, la data de 10 martie 2020, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de: 1. organizație criminală, prevăzută de art. 187 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani; 2. furt agravat, comis împreună cu alte persoane și în mod regulat, prevăzută de art. 13f, 45, 98, 374 (d) - 372 par. 1a din C. pen. grecesc în conjuncție cu art. 2, 372 par. 1a din noul C. pen., aplicabil din 1 iulie 2019, și pedepsită cu închisoare de la 10 zile până la 3 ani; 3. jaf comis împreună cu alte persoane și în mod sistematic, prevăzută de art. 45, 94 par. 1, 380 par. 1 din C. pen. grecesc și pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani și 4. spălare de bani în contextul unei organizații criminale, comisă împreună cu alte persoane, prevăzută de art. 45 din C. pen. grecesc, art. 2 par. 2d, 3 par. 3, 4 (4) și 18, 39 par 1c din Legea nr. 4557/2018 și pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani, constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1, 9 și 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale pe teritoriul Greciei, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

Ulterior, procedând la examinarea situațiilor invocate de persoana solicitată ca și potențiale motive de refuz la predare, respectiv, lipsa unor semnalmente clare ale persoanei vizate de mandatul european de arestare și neimplicarea sa în săvârșirea faptelor care fac obiectul mandatului european de arestare, instanța a constatat în mod just că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de refuz al executării, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, aceleași argumente au fost reiterate și în prezenta contestație, apărarea persoanei solicitate susținând că, în contextul inexistenței unor semnalmente precise ale persoanei vizate de mandatul european de arestare, acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel că în cauză nu se poate dispune punerea lui în executare, cu atât mai mult cu cât partea nu s-a aflat niciodată pe teritoriul Greciei.

Deopotrivă, apărarea susține că, în contextul stării precare de sănătate a contestatoarei, predarea ar avea efecte negative asupra acesteia, motiv pentru care hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând susținerile apărării, Înalta Curte notează, prioritar, că textele de lege invocate ca fiind încălcate, art. 36 alin. (2) lit. c) și art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, vizează procedura extrădării, acestea statuând că cererea de extrădare trebuie să fie însoțită de documente din care să rezulte semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile și orice alte informații de natură să determine identitatea și naționalitatea acesteia, și, respectiv, că extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.

Aceste texte de lege nu sunt însă aplicabile în cazul mandatului european de arestare, care constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră între statele membre U.E., ce se realizează în baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre.

Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină următoarele informații: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

În consecință, potrivit dispozițiilor legii speciale, mandatul european de arestare este valabil întocmit dacă conține date privind identitatea și cetățenia persoanei solicitate, chiar dacă din cuprinsul acestuia nu rezultă și semnalmentele acesteia. De altfel, potrivit mențiunilor subscrise pct. a din formularul mandatului european de arestare stabilit prin Anexa 1 a Legii nr. 302/2004, republicată, informațiile vizând trăsăturile fizice particulare/descrierea persoanei solicitate și, respectiv, fotografia și amprentele digitale ale acesteia, sunt cuprinse în mandat doar dacă sunt disponibile.

În al doilea rând, notează că, astfel cum rezultă din declarațiile persoanei solicitate, date în fața procurorului și a primei instanțe, dar și din susținerile apărătorului ales al acesteia, partea nu contestă faptul că datele de identificare menționate în cuprinsul mandatului european de arestare sunt ale ei. Cu alte cuvinte, nu formulează obiecțiuni cu privire la identitatea persoanei față de care s-a emis mandatul european de arestare, ci susține că, în condițiile în care nu a fost niciodată în Grecia, nu poate fi vizată de ancheta derulată de autoritățile judiciare elene, faptele ce fac obiectul instrucției fiind, probabil, comise de persoana care a intrat în posesia cărții sale de identitate, pe care a pierdut-o în repetate ocazii.

Practic, persoana solicitată contestă însăși presupusa ei participare la săvârșirea infracțiunilor descrise în mandatul european de arestare, chestiune asupra căreia instanța națională nu are îndrituirea de a se poate pronunța, rolul său fiind limitat, în actuala procedură, la verificarea condițiilor de formă ale mandatului și la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate și motivele de refuz al executării pe care aceasta le invocă.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă sau cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Grecia, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată a participat sau nu la săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

Pe de altă parte, Înalta Curte notează că, deși riscul periclitării situației persoanei solicitate, ca urmare a predării ei, nu constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare nici potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și nici potrivit Deciziei-Cadru 2002/584/JAI, prin Hotărârea CJUE din 5 aprilie 2016 s-a stabilit că articolul 1 alin. (3), articolul 5 și articolul 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretate în sensul că, în prezența unor elemente obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător, care dovedesc existența unor deficiențe fie sistemice sau generalizate, fie afectând anumite grupuri de persoane ori chiar anumite centre de detenție, în ceea ce privește condițiile de detenție în statul membru emitent, autoritatea judiciară de executare trebuie să verifice, în mod concret și precis, dacă există motive serioase și temeinice de a crede că persoana vizată de un mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale sau al executării unei pedepse privative de libertate se va confrunta, ca urmare a condițiilor detenției sale în statul membru respectiv, cu un risc real de a fi supusă unui tratament inuman sau degradant, în sensul articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în cazul predării sale statului membru menționat.

Altfel spus, prin această hotărâre, Curtea de la Luxemburg a decis că executarea unui mandat european de arestare trebuie amânată dacă există un risc real ca persoana solicitată să fie supusă unor tratamente inumane sau degradante din cauza condițiilor de detenție în statul de emitere.

Practic, potrivit acestei hotărâri, atunci când autoritatea responsabilă de executarea unui mandat dispune de elemente obiective, fiabile, precise și actualizate care atestă un risc real de tratament inuman sau degradant al persoanelor deținute în statul membru emitent, ea trebuie să aprecieze asupra acestui risc înainte de a decide predarea persoanei în cauză.

Atunci când, însă, un asemenea risc decurge din condițiile generale de detenție în statul membru în cauză, constatarea existenței acestuia nu poate conduce, în sine, la refuzul executării mandatului. Pentru pronunțarea unei astfel de soluții este necesar să se demonstreze că există motive serioase și temeinice de a crede că persoana în cauză se va expune efectiv unui asemenea risc din cauza condițiilor de detenție căreia va fi supusă.

În cauză, singurul argument al invocării riscului agravării situației persoanei solicitate A., ca urmare a predării acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant, se rezumă la starea precară de sănătate și vârsta părții, apărarea neindicând vreun element obiectiv, concret, ținând strict de particularitățile procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, care ar putea avea efectul invocat.

Ca urmare, constată că susținerile apărării contestatoarei persoană solicitată privind riscul la care ar fi supusă aceasta ca urmare a predării sale către autoritățile judiciare elene sunt neîntemeiate, aceeași concluzie impunându-se, pentru argumentele detaliat prezentate anterior, și cu privire la critica vizând lipsa semnalmentelor persoanei vizate de mandatul european de arestare.

În fine, reținând, în baza propriului examen, și că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale 144/F din data de 31 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 august 2020.

Procesat de GGC - LM