ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, a menținut măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitată A. pe o perioada de 30 zile, începand cu 12.11.2020 și pana la data de 11.12. 2020, inclusiv.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut că prin sentința penală nr. 52/F din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar Paris - Republica Franceză la data de 09.03.2020 împotriva persoanei solicitate A., a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

A luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare, iar în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A. să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate să fie transferată în România.

A dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 10.03.2020 și până la data de 08.04.2020, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore începând cu data de 09.03.2020, ora 16:45.

În executarea acestei hotărâri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 22EAW/10.03.2020 privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării pentru o durată de 30 de zile, de la 10.03.2020 la 8.04.2020.

Prin decizia penală nr. 210/25.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței anterior menționate, s-a desființat în parte sentința contestată și, rejudecând, s-a dispus, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării acestuia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (sistarea transporturilor aeriene către Franța ca urmare a stării de pandemie), dar nu mai mult de trei luni.

Prin aceeași decizie, s-a dispus revocarea măsura arestării luate prin sentința contestată și punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, precum și arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării și emiterea mandatului de arestare în vederea predării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor ce au stat la baza amânării predării.

În executarea dispozițiilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel București a emis mandatul de arestare în vederea predării nr. 22EAW/25.03.2020, prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării .

La data de 14.10.2020, mandatul de arestare anterior menționat a fost pus în executare prin încarcerarea persoanei solicitate .

Prin adresa nr. x din data de 04.11.2020, Biroul Sirene a înaintat formularul M și mesajul din data de 04.11.2020 primit de la Biroul SIRENE Franța, prin care aceștia au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în termenul stabilit (10.11.2020) din cauza restricțiilor impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), motiv pentru care au propus ca termen de predare data de 18.11.2020, iar ultima zi în care persoana este arestată este 12.11.2020.

În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Același principiu este stipulat și în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

Dispozițiile art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în fața Curții de Justiției a Uniunii Europene, fiind pronunțată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas.

S-a reținut în paragrafele 21 - 24 ale Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas, că în ceea ce privește, în special, ultima etapă a procedurii de predare, articolul 23 alin. (1) din decizia-cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

Acest principiu este concretizat la articolul 23 alin. (2) din decizia-cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autoritățile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situații menționate la articolul 23 alin. (3) și (4) din decizia-cadru și, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

Mai exact, prima teză a articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la articolul 23 alin. (2) din decizia-cadru este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre.

Întrucât predarea persoanei solicitate A. nu se poate realiza la data stabilită (10.11.2020) din cauza restricțiilor impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), Curtea a apreciat că această împrejurare reprezintă un motiv independent de voința autorităților române și ale statului emitent, în accepțiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat în contextul său și cel al obiectivelor urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).

Astfel fiind, văzând data de 18.11.2020 propusă pentru predarea/preluarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, precum și dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, Curtea a constatat că măsura arestării în vederea predării expiră înainte de data predării.

În atare situație, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 din Legea 302/2004.

În conformitate cu art. 104 alin. (10) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Curtea a apreciat că, la acest moment, interesul statului emitent de a efectua urmărire penală este prioritar astfel că, pentru a asigura executarea mandatului european de arestare și pentru a garanta predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, este necesară, în continuare, în cauză menținerea arestării în vederea predării.

Motivul de sanatate, invocat de catre persoana solicitată, in raport cu actul medical depus la dosarul cauzei, nu poate constitui un temei de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, în raport cu dispozitiile art. 104 alin. (9) rap. la art. 112 din Legea nr. 302/2004. S-a precizat că apărarea nu a formulat o cerere distincta de înlocuire a măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu, concluziile raportându-se de fapt la cererea procurorului de menținere a măsurii, în vederea predării persoanei solicitate.

Împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație persoana solicitată A..

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 425

1

din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) al aceluiași articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile, și că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Rezultă, așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin sentința penală nr. 52/F din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar Paris - Republica Franceză la data de 09.03.2020 împotriva persoanei solicitate A., a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin adresa nr. x din data de 04.11.2020, Biroul Sirene a înaintat formularul M și mesajul din data de 04.11.2020 primit de la Biroul SIRENE Franța, prin care aceștia au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în termenul stabilit (10.11.2020) din cauza restricțiilor impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), motiv pentru care au propus ca termen de predare data de 18.11.2020, iar ultima zi în care persoana este arestată este 12.11.2020.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, și a prelungit măsura arestării față de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile, începand cu 12.11.2020 și pana la data de 11.12. 2020, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluția pandemiei de COVID19.

În condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de COVID-19, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel german, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării față de persoana solicitată, respectiv 10.03.2020, acesta fiind eliberat ca urmare a amânării predării acestuia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (sistarea transporturilor aeriene către Franța ca urmare a stării de pandemie), dar nu mai mult de trei luni, fiind ulterior încarcerat la data de 14.10.2020, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile, iar durata totală a detenției persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de persoana solicitată referitoare la faptul că nu a săvârșit faptele imputate de autoritățile franceze nu pot fi evaluate în procedura pendinte, temeinicia acuzațiilor fiind verificată de instanța străină.

Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte notează că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Mai mult, conform datelor transmise, predarea către autoritățile din Franța urmează a se realiza în data de 18 noiembrie 2020, aspect ce conduce la lipsa de utilitate a cererii de înlocuire.

În ceea ce privește egalitatea de tratament invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate, instanța reține că față de numitul A. există un mandatat european emis de autoritățile din Franța ce îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile legale, motiv pentru care solicitarea de predare a unei alte persoane nu are nicio greutate asupra situației contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.