ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 7 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a respins solicitarea de prelungire a măsurii arestării în vederea predării, dispuse prin Sentința penală nr. 176/F din 9 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020, în privința persoanei solicitate A.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate A. la expirarea măsurii arestării dispuse pentru perioada 9 septembrie 2020 - 8 octombrie 2020 inclusiv.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 7 octombrie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală a fost înregistrată solicitarea formulată de Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene, prin care a solicitat, având în vedere prevederile art. 113 și art. 104 din Legea nr. 302/2004, luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată A.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 176/F din 9 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă, Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 martie 2018 de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, Italia, pe numele persoanei solicitate A.

A luat act de consimțământul la predare al persoanei solicitate.

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9 septembrie 2020 și până la data de 8 octombrie 2020, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată de la data de 15 iulie 2020 la data de 9 septembrie 2020.

S-a reținut că, din Adresa nr. x din data de 6 octombrie 2020 a Inspectoratului General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene rezultă că Biroul Național Sirene a efectuat demersuri pentru organizarea misiunii de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile italiene, solicitând încă din data de 9 septembrie 2020 escortă pentru predarea acesteia.

Conform mesajului primit de la Biroul Sirene Italia în data de 6 octombrie 2020, autoritățile italiene au solicitat prelungirea termenului de predare deoarece se intenționează preluarea persoanei solicitate în prima parte a lunii noiembrie, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri între Italia și România, dar și din cauza măsurilor impuse datorită pandemiei.

Curtea a reținut că, potrivit art. 113 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 302/2004, ce reglementează predarea persoanei solicitate, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Dacă, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În atare situație, Curtea a reținut că, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Curtea a constatat că, din analiza prevederilor Legii nr. 302/2004 republicată rezultă că în procedura predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului emitent nu mai există posibilitatea legală, în condițiile în care cauza a fost definitiv soluționată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, în sensul celor arătate, iar persoana solicitată a fost arestată, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, să se dispună prelungirea măsurii arestării în vederea predării.

Curtea a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, autoritățile judiciare italiene având posibilitatea să emită un nou mandat european de arestare bazat pe aceleași fapte, reprezentând singura modalitate legală, având în vedere că măsura arestării a fost dispusă până la data de 8 octombrie 2020 inclusiv, în care persoana solicitată poate fi predată statului emitent.

Curtea a apreciat că, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, întrucât prevederile art. 104 din Legea nr. 302/2004 reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, fiind aplicabile până la data pronunțării unei hotărâri definitive, cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate.

Raportat la dispozițiile mai sus arătate, Curtea a constatat că nu există temei legal pentru menținerea sau prelungirea măsurii arestării preventive dispuse față de persoana solicitată pentru motivul că predarea nu s-a putut realiza, chiar din motive independente de voința autorităților statului emitent în perioada în care s-a dispus măsura arestării preventive.

De altfel, Curtea a apreciat că aspectele învederate de autoritățile italiene, respectiv zborurile insuficiente între Italia și România, nu reprezintă, în mod obiectiv, un impediment la executarea Sentinței penale nr. 176/F din 9 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pe parcursul celor 30 de zile de arestare în vederea predării persoanei solicitate, autoritățile statului emitent având posibilitatea preluării persoanei solicitate, cu atât mai mult cu cât autoritățile române au solicitat din data de 9 septembrie 2020 escortă pentru predarea persoanei solicitate, iar autoritățile italiene au comunicat cu două zile înainte de a expira durata măsurii arestării că intenționează, de fapt, preluarea acesteia după încă o lună de zile, impedimentele anterior menționate nefiind obstacole imposibil de depășit.

Împotriva acestei încheieri penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin motivele de contestație formulate în scris, contestatorul parchet a arătat, în esență, că, din coroborarea prevederilor art. 104 alin. (10) și art. 113 din Legea nr. 302/2004, rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea predării urmare a executării unui mandat european de arestare nu trebuie să depășească 180 de zile, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritățile celor două state vor intra în contact, vor fixa o dată pentru predare, iar persoana solicitată va fi pusă în libertate doar în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent al mandatului european de arestare.

Faptul că predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza întrucât nu sunt suficiente zboruri disponibile între România și Italia, dar și din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, sunt împrejurări ce reprezintă un motiv independent de voința autorităților române și ale statului emitent.

Totodată, s-a susținut că persoana solicitată se află în stare de arest din data de 15 iulie 2020, durata totală a detenției acesteia neprezentând un caracter excesiv în raport de termenul maxim stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Contestatorul parchet a precizat că este prima solicitare a autorităților judiciare italiene de prelungire a măsurii arestării. Deși activitatea de predare/preluare a persoanei solicitate este îngreunată de situația excepțională generată de pandemie, autoritățile judiciare italiene au dat garanții că vor organiza un zbor charter în prima săptămână a lunii noiembrie.

Având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse persoanei solicitate, dar și scopul deciziei cadru de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii Europene de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție, parchetul a apreciat că menținerea persoanei solicitate în stare de detenție este proporțională cu scopul urmărit, iar mandatul european de arestare nu a fost revocat sau retras, autoritățile italiene exprimându-și voința de a prelua persoana solicitată, iar autoritățile judiciare române au admis cererea de predare printr-o hotărâre definitivă.

În consecință, având în vedere că autoritățile judiciare italiene și-au exprimat voința de a prelua persoana solicitată indicând și momentul la care intenționează să realizeze preluarea, și anume prima săptămână a lunii noiembrie și în raport de dispozițiile art. 113 și art. 104 alin. (9), (10) și (11) din Legea nr. 302/2004, parchetul a apreciat că, în cauză, se impune menținerea persoanei solicitate în stare de arest pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 9 octombrie 2020 până la 7 noiembrie 2020.

Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 6 octombrie 2020, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene a solicitat, având în vedere prevederile art. 113 și art. 104 din Legea nr. 302/2004, luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestării luată față de persoana solicitată A., deoarece se intenționează preluarea persoanei solicitate în prima parte a lunii noiembrie, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri între Italia și România, dar și din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu a putut fi realizată până la data de 8 octombrie 2020, dată până la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării prin Sentința penală definitivă nr. 176/F din 9 septembrie 2020, a Curții de Apel București, instanța de fond, eludând dispozițiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a respins solicitarea de menținere a măsurii arestării în vederea predării, dispuse prin hotărârea de predare, în privința persoanei solicitate A. și a dispus punerea acesteia în libertate la expirarea măsurii arestării dispuse pentru perioada 9 septembrie 2020 - 8 octombrie 2020 inclusiv.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat eronat dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind termenul maxim de predare, apreciind că, în speță, acesta a fost atins și că, astfel devin aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (3) din același act normativ, care impun punerea în libertate a persoanei solicitate.

Evaluând încheierea contestată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată caracterul nelegal al acesteia, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, iar prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine.

Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, așa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Or, contrar aprecierilor instanței de fond, prin punerea persoanei solicitate A. în stare de libertate nu se poate asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea acesteia către autoritățile judiciare din Italia, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, redate în preambulul prezentelor considerente.

În continuare, Înalta Curte observă că autoritățile italiene au stabilit ca perioadă de preluare, prima parte a lunii noiembrie 2020, termen ce poate fi apreciat ca rezonabil în contextul epidemiei de COVID-19 și a măsurilor ce se impun pentru evitarea răspândirii virusului, astfel încât se impune continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare și de predare a persoanei solicitate.

Deopotrivă, se observă că motivele invocate de autoritățile italiene au caracter obiectiv, au la bază o situație pandemică care afectează întreaga lume, sunt justificate de măsurile impuse de state pentru a înlătura sau micșora riscul de răspândire a epidemiei de COVID-19 și de asigurare a securității persoanelor care sunt implicate în procedura de predare.

Acest aspect trebuie coroborat cu diligențele depuse de autoritățile italiene de a stabili un termen de predare relativ apropiat de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit predarea persoanei solicitate, termen care nu justifică stoparea actualei proceduri și reluarea acesteia la o altă dată.

Pe de altă parte, referitor la existența unor motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, care împiedică efectuarea predării, Înalta Curte constată că legiuitorul a reglementat în mod expres această situație, fiind cuprinse mențiuni clare în dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 redate mai sus și care prevăd prelungirea termenului cu 10 zile în astfel de cazuri, iar situația la nivelul celor două state generată de epidemia de COVID-19 reprezintă un motiv temeinic care să împiedice efectuarea predării. Cu toate acestea, se constată că, față de persoana solicitată A., nu a fost depășit termenul maxim de predare, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, prin încheierea contestată, în mod eronat, a dispus punerea acesteia în libertate, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se constată că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este în concordanță și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 că "autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră" (Cauza C-640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă, astfel cum a fost stabilită în jurisprudența constantă a Curții, în sensul de "împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate", în pofida diligenței manifestate de autoritățile implicate în procedura predării persoanei solicitate.

Prin urmare, în contextul pandemic actual, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive independente de voința autorităților solicitate, respectiv solicitante, motive care se circumscriu împrejurărilor relevate anterior, iar durata detenției persoanei solicitate A. nu are un caracter excesiv, fiind, totodată, inferioară limitei maxime prevăzute de lege.

În raport de această concluzie devin aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum au fost redate mai sus, iar în contextul anterior descris, persoana solicitată aflându-se în executarea mandatului european de arestare în vederea predării, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile italiene.

Așadar, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va desființa încheierea atacată și, rejudecând:

Va admite solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, va menține măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 9 octombrie 2020 până la data de 7 noiembrie 2020 inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Încheierii din data de 7 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează încheierea atacată și, rejudecând:

Admite solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, menține măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 9 octombrie 2020 până la data de 7 noiembrie 2020 inclusiv.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM