ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 248/F din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 105, alin. (2), din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revocare a executării Mandatului european de arestare din data de 16 martie 2018, emis de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, Republica Italiană, față de persoana solicitată A., care a fost pus în executare prin Sentința penală nr. 176/F din 9 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2020, și, în consecință, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării, în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 275 alin. (3), C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275, alin. (6), C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu B., în sumă de 313 RON, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

În data de 16 decembrie 2020 a fost înregistrată cererea de revocare a executării mandatului european de arestare din data de 16 martie 2018, emis de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, Republica Italiană, față de persoana solicitată A., care a fost pus în executare prin Sentința penală nr. 176/F din 9 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2020, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Roma, Republica Italiană, prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivare, s-a arătat că mandatul european de arestare trebuie considerat revocat și că va fi executată doar procedura de recunoaștere a sentinței penale de condamnare, fiind depusă Adresa nr. x din data de 11 decembrie 2020 emisă de Departamentul pentru Afaceri de Justiție - Direcția Generală Afaceri Internaționale și Cooperare Judiciară - Biroul I - Cooperare Judiciară Internațională către Parchetul de pe lângă Tribunalul Roma, Republica Italiană, în limbile italiană și română .

Analizând actele și lucrările dosarelor, Curtea a apreciat că cererea de revocare a mandatului european de arestare și, în consecință, a măsurii arestării, în vederea predării, nu este întemeiată.

Astfel, a reținut că, prin Sentința penală definitivă nr. 176/F din 9 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 16 martie 2018, emis de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, Republica Italiană, față de persoana solicitată A., predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, și arestarea sa, în vederea predării, pe perioada de 30 zile, respectiv 9 septembrie 2020 - 8 octombrie 2020, inclusiv, apoi s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată, în vederea predării, începând cu data de 15 iulie 2020 la zi. A constatat că instanța de fond a luat act de consimțământul la predare, exprimat de persoana solicitată la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2020, în vederea executării pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală din data de 11 iulie 2017 a Curții de Apel din Roma, secția a II-a penală, Republica Italiană, din Dosarul nr. x/2014 R.G.6034/2017, rămasă definitivă la data de 24 septembrie 2017.

A constatat că, inițial, încă de la primul termen de judecată din data de 15 iulie 2020, persoana solicitată nu a consimțit la predare și a arătat că dorește să execute pedeapsa închisorii stabilită de către autoritățile judiciare italiene într-un penitenciar din România, astfel că instanța de fond a inițiat procedura recunoașterii, pe cale incidentală, a hotărârii judecătorești de condamnare, motiv pentru care a acordat noi termene de judecată la datele de 4 august 2020, 12 august 2020, 27 august 2020 și 9 septembrie 2020, când au sosit relațiile solicitate și când, în același timp, persoana solicitată a revenit asupra poziției sale inițiale, consimțind la predare.

După punerea în executare a mandatului european de arestare și arestarea, în vederea predării, către autoritățile judiciare italiene, aceeași instanță de fond a respins solicitările ulterioare de menținere a măsurii arestării, în vederea predării, atât prin Încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2020, din Dosarul nr. x/2020, care, prin Decizia penală nr. 623 din 8 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost desființată, dispunându-se, în esență, menținerea măsurii arestării, în vederea predării, pe durata de 30 zile, respectiv 9 octombrie 2020 - 7 noiembrie 2020, inclusiv, cât și prin încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2020, din Dosarul nr. x/2020, de asemenea desființată prin Decizia penală nr. 720 din 6 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se, în esență, menținerea măsurii arestării, în vederea predării, pe durata de 30 zile, respectiv 8 noiembrie 2020 - 7 decembrie 2020, inclusiv. Prin Încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2020, din Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția I penală a dispus menținerea măsurii arestării, în vederea predării, pe o perioadă de încă 30 zile, respectiv 8 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021, inclusiv.

În același timp, a constatat că, potrivit extrasului din sistemul E-cris, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, se desfășoară procedura recunoașterii hotărârii judecătorești de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare italiene, față de persoana solicitată, care a avut ca prim termen de judecată data de 2 decembrie 2020, apoi s-a dispus acordarea de alte termene de judecată, la data de 14 decembrie 2020 și la data de 13 ianuarie 2021, toate pentru comunicarea sentinței penale de condamnare, care se află deja, în relații complete, la Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția I penală.

Pe fondul cererii de revocare a mandatului european de arestare, Curtea a constatat că manifestarea de voință a autorităților judiciare italiene este viciată. Din toate actele și lucrările dosarelor, rezultă că autoritățile judiciare din statul de condamnare au reprezentarea că autoritățile judiciare din statul solicitat administrează corespunzător cauza, prin punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive de condamnare, indiferent de calea procedurală internă, și, ca atare, păstrează persoana solicitată în detenție, în vederea executării pedepsei închisorii pe care i-au aplicat-o. A constatat că autoritățile judiciare din statul de condamnare nu au fost încunoștințate și nici nu este necesar să cunoască modul defectuos în care au procedat organele judiciare române, care, după ce au declanșat procedura recunoașterii hotărârii judecătorești de condamnare, au procedat la predarea definitivă a persoanei solicitate, pe urmă au refuzat menținerea măsurii arestării în vederea predării, apoi, constituindu-se un alt dosar, separat, pentru recunoașterea hotărârii judecătorești de condamnare, au solicitat relații care deja fuseseră comunicate, pentru care au acordat, cu multă ușurință, mai multe și inutile termene de judecată, fără să verifice și fără să țină seama că depășesc durata arestului în vederea predării.

În aceste condiții, deși legea specială privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu prevede o asemenea situație, obligând, practic, statul solicitat să ia act de manifestarea de voință a statului solicitant, Curtea nu a putut valida o asemenea măsură, atâta timp cât a fost dispusă pe un fundament viciat. Potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare se execută în baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Prin urmare, în baza încrederii reciproce, statul solicitant nici nu poate avea altă reprezentare decât că autoritățile statului solicitat se ocupă în mod cât se poate de serios și de competent de punerea în executare a actului judiciar pe care l-au primit, astfel că, în caz contrar, nu și-ar fi revocat propriul act.

În plus, nu există garanția că, în urma procedurii care se desfășoară cu lentoare și cu ignorarea unor acte deja comunicate, hotărârea judecătorească străină va fi recunoscută.

În același timp, nu poate fi pierdut din vedere efectul subsidiar al revocării mandatului european de arestare, constând în revocarea măsurii arestării, în vederea predării. Nu se poate trece, cu ușurință, peste natura mandatului european de arestare, care a fost emis în vederea executării unei pedepse de 9 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni extrem de grave, mai precis a infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32, alin. (1), C. pen. român, raportat la art. 189, alin. (1), lit. a) și d) (cu premeditare și pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni) din C. pen. român, de vătămare corporală, prev. de art. 194 din C. pen. român, și de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - art. 234, alin. (1), lit. a), C. pen. român, așa cum s-a stabilit prin sentința penală definitivă de punere în executare a mandatului european de arestare.

De aceea, instanța de fond în fața căreia se desfășoară procedura de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine ar trebui, mai întâi, să-și extindă interesul la dosarul în care persoana solicitată este arestată în vederea predării, urmând, astfel, să constate că relațiile pe care le tot solicită au fost deja comunicate și că pe data de 10 ianuarie 2021, inclusiv, se împlinește termenul maxim de 180 zile de arest în vederea predării, prevăzut de art. 104, alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar, mai apoi, să-și ia toate măsurile necesare în cauza pe care o judecă.

Împotriva sentinței penale nr. 248/F din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin motivele scrise de contestație s-a arătat că, în data de 16 decembrie 2020, a fost înregistrată, la Curtea de Apel București, secția I penala, Adresa nr. x/2020 R.C.S. a Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma în care se arată că, în urma arestării numitei A., mandatul european de arestare emis la 13 martie 2018 trebuie considerat revocat, urmând a fi executată doar procedura de recunoaștere a sentinței care a stat la baza emiterii respectivului mandat european de arestare, cu această ocazie constituindu-se Dosarul penal nr. x/2020, în care a fost pronunțată hotărârea ce face obiectul prezentei contestații.

În ceea ce privește admisibilitatea căii de atac formulate, s-a susținut că aceasta este admisibilă întrucât, potrivit art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, curtea de apel competentă dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior. Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții legale, în situația în care curtea de apel respinge revocarea executării mandatului european de arestare și revocarea măsurii arestării în vederea predării, hotărârea pronunțată se supune regulilor generale privind exercitarea căii de atac, respectiv celor prevăzute dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 206 alin. (1) din C. proc. pen. precum și la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, s-a susținut că în cazul revocării executării mandatului european de arestare și a revocării arestării preventive nu există un interes în atacarea hotărârii pronunțate, pe când, în situația în care curtea de apel respinge solicitarea de revocare a măsurii preventive, exigențele dreptului la un proces echitabil impun existența unei căi de atac asupra hotărârii astfel pronunțată.

În ceea ce privește legalitatea hotărârii contestate, Parchetul a susținut că aceasta este nelegală pentru următoarele motive:

Potrivit art. 105 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau art. 103, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată. Daca informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior.

A arătat că solicitările autorităților judiciare italiene au fost contradictorii în ceea ce o privește pe persoana solicitată A., însă, prin Adresa nr. x/2020 R.C.S. din data de 15 decembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma, se arată că, în urma arestării numitei A., mandatul european de arestare emis la 13 martie 2018 trebuie considerat revocat, urmând a fi executată doar procedura de recunoaștere a sentinței care a stat la baza emiterii respectivului mandat european de arestare. Astfel, apare ca fiind evidentă intenția autoritățile judiciare italiene de a obține recunoașterea sentinței pronunțate la data de 11 iulie 2017 de Curtea de Apel din Roma, secția a II-a penală și executarea în România a restului de pedeapsă de 8 ani 11 luni și 5 zile închisoare din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, cu persoana condamnată arestată în vederea recunoașterii.

În consecință, s-a susținut că precizarea din Adresa nr. x/2020 R.C.S. din data de 15 decembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma reprezintă o revocare implicită a mandatului european de arestare.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, să se dispună revocarea executării mandatului european de arestare pe numele persoanei solicitate A. și, subsecvent, revocarea măsurii arestării dispuse în vederea predării.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate în contestație, în conformitate cu prevederile art. 4251 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este fondată, având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulate în prezenta cauză, reținând, astfel, că art. 105 din Legea nr. 302/2004, cu titlul marginal "Revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau emis mandatul european de arestare" prevede următoarele:

"(1) Atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare:

a) procurorul, sesizat potrivit art. 100 sau 102, dispune clasarea și, dacă este cazul, revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată și informează despre acestea Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției;

b) judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau 103, prin sentință definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată.

(2) Dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior." (s. red).

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, rezultă că numai sentința prin care se dispune revocarea executării mandatului european de arestare și, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior, are caracter definitiv.

Norma anterior enunțată reprezintă o normă de procedură penală, de strictă interpretare și aplicare în toate situațiile în care statul de executare - lipsit, de altfel, de o marjă de apreciere asupra opțiunii statului emitent de revocare a deciziei care a stat la baza emiterii mandatului european - ia act de o atare realitate juridică și dispune revocarea executării mandatului european.

Or, în situația ipotetică contrară, în care statul de executare ar respinge cererea de revocare a executării mandatului european, nu mai subzistă rațiunea reglementării analizate anterior și redevin aplicabile regulile generale în materia exercitării căilor de atac, sentința astfel pronunțată putând fi atacată prin intermediul contestației.

În acest ultim sens, este și practica instanței supreme care, mutatis mutandis, în decizia nr. 200 din 24 ianuarie 2012 a reținut că "numai în cazul sentinței de admitere a cererii aceasta este definitivă, iar nu și în cazul sentinței de respingere a cererii", subliniind că, "în cazul sentinței de admitere a cererii nu există niciun interes pentru atacarea acesteia: nici pentru procuror, deoarece Ministerul Public a sesizat instanța, nici pentru persoana solicitată".

În ceea ce privește fondul contestației, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate, având în vedere, prioritar, caracterul imperativ al dispozițiilor care reglementează revocarea mandatului european de arestare în ipoteza speței.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 mai sus enunțate, atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau art. 103, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, și dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că voința statului emitent în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare produce efecte obligatorii pentru statul solicitat, care nu are posibilitatea de a supune unei reaprecieri proprii solicitarea de revocare a executării mandatului. Așa fiind, decizia statului solicitant sub acest aspect trebuie valorificată necondiționat de către statul solicitat, în limitele și condițiile expres prevăzute de Legea nr. 302/2004, autorităților judiciare de executare nefiindu-le recunoscută vreo marjă de apreciere cu privire la oportunitatea revocării mandatului european.

În acest context, având în vedere că din Adresa nr. x/2020 R.C.S. a Parchetului de pe lângă Tribunalul Roma reiese fără niciun dubiu voința statului emitent de a revoca, în speță, executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., Înalta Curte apreciază că statul român de executare are obligația de a dispune revocarea executării mandatului și, pe cale de consecință, și a măsurii arestării în vederea predării dispusă față de persoana solicitată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 105 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, va admite contestația formulată, va desființa sentința contestată și va dispune revocarea executării mandatului european de arestare emis la data de 13 martie 2018 de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, Republica Italiană pe numele persoanei solicitate A..

Pe cale de consecință, va dispune și revocarea măsurii arestării în vederea predării dispusă față de persoana solicitată A. și punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare nr. x (EAW - executare) din data de 9 septembrie 2020, emis de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză, constatând că persoana solicitată a fost reținută și arestată în prezenta procedură de la 15 iulie 2020 și până la data punerii sale efective în libertate conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 248/F din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2020, privind pe intimata persoană solicitată A., desființează sentința contestată și, rejudecând:

Dispune revocarea executării mandatului european de arestare emis la data de 13 martie 2018 de Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, Republica Italiană pe numele persoanei solicitate A..

Dispune revocarea măsurii arestării în vederea predării dispusă față de persoana solicitată A..

Dispune punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare nr. x (EAW - executare) din data de 9 septembrie 2020 emis de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2020, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

Constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată în prezenta procedură de la 15 iulie 2020 și până la data punerii sale efective în libertate conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM