ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 813/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Încheierea penală F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3 decembrie 2020 și până la data de 1 ianuarie 2021, inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 208/F/3 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv. S-a constatat că acesta a fost reținut și arestat provizoriu de la 20 octombrie 2020 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativ la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv întrunirea exigențelor art. 86 - 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la autoritățile judiciare competente în procedură, dar și la forma și conținutul mandatelor europene de arestare, dar și cerințele dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură și nu există nici un motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin Adresa nr. x/2020 din data de 2 decembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată A., în temeiul art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004. În motivarea sesizării, Ministerul Public a învederat că, la data de 11 noiembrie 2020, Biroul Național Sirene a comunicat formularul M transmis de Biroul Sirene Italia, cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a sus-numitului în termenul stabilit, în contextul măsurilor de siguranță impuse de evoluția pandemiei de Covid-19, precum și solicitarea de prelungire a arestării cu 30 de zile.

Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție de pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

În aplicarea acestor dispoziții legale, Curtea de Apel București a constatat că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autoritățile statului emitent împreună cu autoritățile române s-au aflat în imposibilitate să realizeze predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, Curtea de Apel București a reținut că situația generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare, care nu justifică totuși amânarea predării în condițiile în care pandemia privește întreaga lume și nu afectează cu nimic starea de sănătate a persoanei solicitate.

Sub acest aspect, Curtea de Apel București a constatat că, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 și art. 4 din Anexa 3, sunt restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forță majoră" deopotrivă mai sus menționată, astfel cum aceasta a fost interpretată și în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobișnuită și imprevizibilă, ale cărei consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudență constantă, stabilită și în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, Curtea de Apel București a constatat că devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Astfel fiind, chiar dacă autoritățile competente ale statului emitent și ale statului român nu au reușit să stabilească inițial o dată de predare în interiorul termenul de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, din coroborarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că, în ipoteza imposibilității predării persoanei solicitate în termenul inițial de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, autoritățile statului emitent și ale statului de executare trebuie să stabilească o nouă dată în vederea predării, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării persoanei solicitate, Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Procedura de executare a mandatului european de arestare":

"(9) Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în nici un caz 180 de zile".

În acest context, în cazul în care autoritățile implicate urmează să identifice o dată în vederea predării, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, în temeiul dispozițiilor legale precizate, instanța trebuie să decidă asupra menținerii măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate, în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.

În cauză, Curtea de Apel București a reținut că motivele pentru care persoana solicitată nu a putut fi predată în termenul pentru care s-a dispus inițial arestarea sunt întemeiate, că durata detenției nu a depășit un termen rezonabil, precum și faptul că durata arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile stabilit de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, Curtea de Apel București a constatat că, raportat la dispozițiile art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate se poate realiza doar în timp ce aceasta se află sub puterea măsurii arestării, astfel încât luarea unei măsuri preventive alternative nu este posibilă în acest moment, motiv pentru care solicitarea apărătorului ales de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar nu a putut fi primită.

În consecință, Curtea de Apel București, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menținut arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 3 decembrie 2020 și până la data de 1 ianuarie 2021, inclusiv.

Împotriva Încheierii penale F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată persoana solicitată A.

În motivarea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu. Totodată, a solicitat ca instanța să aibă în vedere că suferă de o boală cronică.

Analizând încheierea contestată, în raport de actele și lucrările dosarului și de criticile formulate de contestatorul persoană solicitată A., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 208/F/3 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității. În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 3 noiembrie 2020 la 2 decembrie 2020, inclusiv.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Adresa nr. x/2020 din data de 2 decembrie 2020, a sesizat instanța cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată A., în temeiul art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004. În motivarea sesizării, Ministerul Public a învederat că, la data de 11 noiembrie 2020, Biroul Național Sirene a comunicat formularul M transmis de Biroul Sirene Italia, cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a sus-numitului în termenul stabilit, în contextul măsurilor de siguranță impuse de evoluția pandemiei de Covid-19, precum și solicitarea de prelungire a arestării cu 30 de zile.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Dispozițiile legale menționate constituie transpunerea în legea română a dispozițiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziții care au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas. În această hotărâre s-a reținut că "o interpretare a articolului 15 alin. (1) și a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate și nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menționate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare și de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfășurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (paragraf 71) și, de asemenea, că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligația de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare și de a proceda la predarea persoanei căutate, autoritățile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării" (paragraf 72).

În cauză, predarea contestatorului persoană solicitată A. nu s-a putut realiza din motive obiective, în contextul măsurilor de siguranță impuse de evoluția pandemiei de COVID-19.

În continuare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

Totodată, conform prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

În speță, Înalta Curte constată că nu este depășită durata totală a arestării prin raportare la dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât contestatorul A. a fost arestat provizoriu din data de 20 octombrie 2020.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului A., privind luarea unei măsuri preventive mai ușoare, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Prin urmare, măsura arestării provizorii, menținută în vederea predării persoanei solicitate autorităților din Italia, ca o consecință a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

În final, Înalta Curte constată că nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual criticile formulate de apărătorul desemnat din oficiu, de la momentul dezbaterilor, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune predarea contestatorului A. către autoritățile judiciare italiene, întrucât prin Sentința penală nr. 208/F din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare privind pe persoana solicitată A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, iar această hotărâre este definitivă (prin decizia nr. 758 din data de 17 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 208/F din 3 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020).

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale F/DL din data de 2 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM