ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2020

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea Mandatului european de arestare emis de către Departamentul Parchetului Curții de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanță Alexandroupoli, pe numele persoanei solicitate A., precum și predarea acestuia către autoritățile judiciare din Grecia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa autorităților judiciare din Grecia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate A., dispusă prin Mandatul de arestare nr. x/ME din 10 august 2020, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 25 august 2020 până în data de 23 septembrie 2020 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Grecia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10 august 2020 sub număr de Dosar x/2020, s-a solicitat, în baza mesajului de urmărire internațională al Biroului SIRENE Grecia, arestarea provizorie a persoanei urmărite internațional A., pe o perioadă de 15 zile, în vederea atașării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Grecia, tradus în limba română.

Prin Încheierea de ședință din data de 10 august 2002, instanța a dispus, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea 302/2004, admiterea propunerii formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și în consecință, arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 10 august 2020, până la data de 24 august 2020, inclusiv, cauza fiind amânată la data de 20 august 2020, în vederea depunerii de către procuror a traducerii mandatului european de arestare în limba română.

La data de 19 august 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a depus la dosar referatul cu propunere de arestare a persoanei solicitată pe o perioadă de 30 de zile, însoțită de traducerea în limba română și în limba turcă a mandatului european de arestare emis de Departamentul Parchetului Curții de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanță Alexandroupoli, pe numele persoanei solicitate A.

Din cuprinsul mandatului european de arestare s-a reținut că, în data de 2 august 2017, în zona Evos, persoana solicitată a oferit ajutor altei persoane pentru a executa un transport din Turcia către Grecia a unui număr de 5 cetățeni din Siria, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii acestora în interiorul țării. Se mai reține că cetățenii sirieni au intrat pe teritoriul Greciei fără a fi supuși controlului autorităților și fără a li se valida documentele de călătorie necesare. Persoana solicitată a dat mașina sa, un mini-autobuz marca x cu număr de șasiu x în care au fost îmbarcați cei 5 cetățeni sirieni, numitului B., care a pus în aplicare transportul acelor cetățeni pe teritoriul Greciei. Persoanele transportate au plătit sume de bani persoanei solicitate, pentru a fi transportați din străinătate în Grecia.

Faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la transportul din străinătate în Grecia a cetățenilor din țări terțe de la granițele greco-turce, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii lor pe teritoriul Greciei prin cooperare, prevăzută de articolele 26, 27, 47, 51, 57,,83, 94 ale C. pen. din Grecia, articolul 30 alin. 1A-B al Legii 4251/2014.

În ședința publică din 20 august 2020, persoanei solicitate A. i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, se reține că persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Grecia și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Analizând sesizarea formulată și actele depuse, instanța a constatat că sunt respectate dispozițiile art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare.

Astfel, faptele arătate mai sus și prevăzute de C. pen. din Grecia sunt prevăzute și de legea penală română în dispozițiile art. 48 raportat la art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv complicitate la trafic de migranți.

Totodată, termenul de prescripție a răspunderii penale nu este împlinit.

Instanța a reținut că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul pentru a fi predată organelor judiciare din Grecia, invocând că nu este vinovat de acuzația care i s-a adus de statul elen.

Raportându-se la dispozițiile art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat însă că în speță nu există niciunul din motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autoritățile din Grecia.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Grecia, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cetățean turc, trăiește în România de peste 5 ani, muncește și și-a întemeiat familie, având împreună cu concubina sa un copil minor, respectiv C., însă acest caz are în vedere executarea unei pedepse, situație neîndeplinită în speță, întrucât mandatul european de arestare a fost emis pentru cercetarea penală a persoanei solicitate.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestației fiind susținute de către apărătorul ales, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către Departamentul Parchetului Curții de Apel Thrace, Grecia, la data de 30 martie 2020, în Dosarul cu nr. x/2018, având la bază Mandatul de arestare nr. x/2018 al Anchetatorului Tribunalului de primă instanță Alexandroupoli pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la transportul din străinătate în Grecia a cetățenilor din țări terțe de la granițele greco-turce, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii lor pe teritoriul Greciei prin cooperare, prevăzută de articolele 26, 27, 47, 51, 57,,83, 94 ale C. pen. din Grecia, articolul 30 alin. 1A-B al Legii 4251/2014.

În fapt, s-a reținut că, în data de 2 august 2017, în zona Evos, persoana solicitată a oferit ajutor altei persoane pentru a executa un transport din Turcia către Grecia a unui număr de 5 cetățeni din Siria, care nu aveau dreptul să intre pe teritoriul Greciei, cu scopul trimiterii acestora în interiorul țării. Se mai reține că cetățenii sirieni au intrat pe teritoriul Greciei fără a fi supuși controlului autorităților și fără a li se valida documentele de călătorie necesare. Persoana solicitată a dat mașina sa, un mini-autobuz marca x cu număr de șasiu x în care au fost îmbarcați cei 5 cetățeni sirieni, numitului B., care a pus în aplicare transportul acelor cetățeni pe teritoriul Greciei. Persoanele transportate au plătit sume de bani persoanei solicitate, pentru a fi transportați din străinătate în Grecia.

Se constată, astfel, că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată A. este incriminată de legislația română și constituie infracțiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv complicitate la trafic de migranți.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiției dublei incriminări.

Ca atare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, reține că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeași lege.

Sub acest ultim aspect, față de invocarea de către apărare a dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, pe motiv că persoana solicitată este cetățean turc, însă trăiește în România de peste 5 ani, muncește și are întemeiată o familie, având împreună cu concubina sa un copil minor, Înalta Curte învederează că, potrivit normei menționate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când un astfel de mandat a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent; or, situația invocată nu este incidentă în speță, având în vedere scopul pentru care a fost emis mandatul, respectiv cercetarea penală a persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din Grecia.

În consecință, în acord cu prima instanță, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 140 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 214/PI din data de 20 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 140 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă, se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM