ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2020

Asupra contestației de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia la data de 27 decembrie 2019 împotriva persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (starea de pandemie și sistarea transporturilor aeriene către Italia), dar nu mai mult de 3 luni.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus că predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării.

S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii dispuse față de persoana solicitată și punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. dacă nu este reținută, arestată sau deținută în altă cauză.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării din data de 9 martie 2020 până la data de 19 martie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a reținut următoarele:

La data de 9 martie 2020 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare italiene față de numitul A., urmărit internațional, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile, conform art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În ședința publică din data de 9 martie 2020, instanța a procedat la verificarea identității persoanei solicitate și a informării sale despre motivul reținerii, aceasta arătând că nu dorește să dea alte declarații și că este de acord cu predarea sa către autoritățile italiene.

S-a constatat că pe numele persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare, la data de 27 decembrie 2019, în baza mandatului de arestare 22857/13RGNR - 2571213 RG JEEP, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante și substanțe psihotrope, prev. de art. 81, 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistată în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinație Torino, unde urmau a fi primite de alți complici.

Prin Încheierea de ședință din 9 martie 2020, curtea de apel, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis propunerea procurorului de arestare provizorie în vederea predării persoanei solicitate.

S-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile.

A fost fixat termen de judecată la data de 19 martie 2020, ora 12:00, pentru ca procurorul să depună la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, însoțit de traducerea în limba română.

La data de 18 martie 2020 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia, o copie fiind înmânată persoanei solicitate.

La termenul din 19 martie 2020, persoana solicitată a învederat că este de acord să fie predată autorităților judiciare italiene și că este de acord cu efectele prevăzute de regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 102 și art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de fond a constatat următoarele:

La data de 27 decembrie 2019, Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino a emis mandatul european de arestare împotriva persoanei solicitate cetățean român, urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante și substanțe psihotrope, prev. de art. 81, art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistat în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinație Torino, unde urmau a fi primite de alți complici.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, care sunt prevăzute în C. pen. italian și pedepsite conform acestor texte cu pedepse de până la 10 ani închisoare, deși nu se încadrează în vreuna din categoriile de infracțiuni enumerate la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie infracțiune și potrivit legii române.

Totodată, din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport de aceste infracțiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost condamnată, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate.

S-a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

În cauza de față, instanța de fond nu a constatat incidența niciunui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, mandatul cuprinzând toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și neimpunându-se alte informații suplimentare.

De asemenea, s-a constatat că, în cauză, nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată de a se refuza punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia la data de 27 decembrie 2019.

În ceea ce privește amânarea predării, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acest sens, au fost avute în vedere următoarele:

Conform site-urilor Ministerului Italian al Sănătății și Serviciului de Protecție Civilă, cât și al Ministerului Afacerilor Externe din România, în Italia s-a decretat la data de 9 martie 2020 stare de urgență, în urma riscului sanitar produs de apariția unor noi cazuri de infecție cu COVID-19, concentrate îndeosebi în regiunile Lombardia și Veneto.

Printr-un decret din data de 12 martie 2020, Guvernul din Italia a decretat următoarele:

"Având în vedere numeroasele solicitări ale managerilor aeroporturilor, amplasarea geografică a aeroporturilor capabile să servească zonele de captare în mod uniform pe teritoriu și capacitatea de infrastructură a acestora, precum și necesitatea de a garanta conexiunile insulare, operarea serviciilor este limitată la aeroporturile din Ancona, Bari, Bologna, Cagliari, Catania, Genova, Lamezia Terme, Lampedusa, Milano Malpensa, Napoli Capodichino, Palermo, Pantelleria, Pescara, Pisa, Roma Fiumicino, Torino, Veneția Tessera și Roma Ciampino doar pentru zboruri de stat, transport organe și servicii de urgență".

Măsura adoptată a intrat în vigoare începând cu data de 14 martie 2020, fiind în vigoare cel puțin până pe data de 25 martie 2020.

Conform decretului, ENAC poate autoriza operarea unor servicii aeriene pe alte aeroporturi din Italia care să acopere nevoile operaționale pentru zboruri de marfă și poștă, zboruri de stat, urgențe medicale sau alte situații de urgență.

Prin Hotărârea nr. 7 din 7 martie 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru situații de urgență - Grupul de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, a dispus suspendarea zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Italia și din Italia către România pentru toate aeroporturile din țară, începând cu data de 9 martie 2020, ora 12:00, ora României, până la data de 23 martie 2020, ora 12:00, ora României.

Având în vedere starea excepțională cauzată de pandemia cu COVID-19, Curtea de Apel București a reținut că aceasta poate constitui o împrejurare specială, potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, așa încât predarea imediată a persoanei solicitate A. ar avea consecințe grave pentru sănătatea acestuia.

De asemenea, s-a constatat că, la acest moment, față de instituirea stării de urgență în ambele state și oprirea temporară a zborurilor aeriene, nu ar fi posibilă punerea imediată în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia la data de 27 decembrie 2019, cu privire la persoana solicitată.

Împotriva Sentinței penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 martie 2020.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și aplicarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. A învederat că, potrivit susținerilor contestatorului, acesta nu ar fi implicat în săvârșirea faptei pentru care urmează să fie cercetat în Italia, respectiva faptă fiind comisă în anul 2011, în condițiile în care mandatul european de arestare a fost emis în anul 2019.

Totodată, față de dispoziția din hotărârea atacată privind amânarea predării și luarea măsurii arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la încetarea stării de urgență, a solicitat ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autoritățile judiciare italiene, să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai blândă, cum este cea a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Italia (Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino) au emis, la data de 27 decembrie 2019, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante și substanțe psihotrope, prev. de art. 81, art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 23 noiembrie 2011, a fost depistat în Italia, conducând un camion în care erau ascunse 1200 kg de marijuana, drogurile având ca destinație Torino, unde urmau a fi primite de alți complici. Faptele reținute în sarcina contestatorului persoană solicitată, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, sunt prevăzute în C. pen. italian și pedepsite conform acestor texte cu pedepse de până la 10 ani închisoare și, chiar dacă nu se încadrează în vreuna din categoriile de infracțiuni enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie infracțiune și potrivit legii române.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

În cauză, în ședința publică din data de 9 martie 2020, instanța de fond a procedat la verificarea identității persoanei solicitate și a informării sale despre motivul reținerii, aceasta arătând că nu dorește să dea alte declarații și că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

De asemenea, la termenul din data de 19 martie 2020, persoana solicitată a învederat că este de acord atât cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene, cât și cu efectele prevăzute de regula specialității.

Cât privește invocarea de către apărare a împrejurării că persoana solicitată nu ar fi implicată în săvârșirea faptei pentru care urmează să fie cercetată în Italia, respectiva faptă fiind comisă în anul 2011, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Torino - Italia, la data de 27 decembrie 2019, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate.

Cât privește dispoziția instanței de fond referitoare la amânarea predării persoanei solicitate, se constată că și aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată. Potrivit textelor legale menționate, predarea poate fi amânată atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Astfel, se constată că, în cauză, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, având în vedere starea de urgență decretată atât în Italia, cât și în România, zborurile dintre cele două state fiind suspendate, fiind incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situația în care, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea persoanei solicitate nu se poate efectua, aceasta poate avea loc la o nouă dată, ce urmează a fi convenită între cele două autorități.

Totodată, prin raportare la dispozițiile legale indicate și față de împrejurarea că s-a dispus, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării, arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare, măsura preventivă dispusă de instanța de fond nu poate fi înlocuită cu o altă măsură, mai blândă, cum este arestul la domiciliu sau controlul judiciar, dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 prevăzând în mod expres că, odată cu pronunțarea asupra executării mandatului european de arestare, instanța se pronunță, deopotrivă, asupra predării și arestării în vederea predării.

Pe de altă parte, cu referire la solicitarea apărării în sensul ca, până la predarea efectivă a contestatorului către autoritățile judiciare italiene, să se dispună înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, mai blândă, se reține că, prin hotărârea contestată, instanța de fond dispus revocarea măsurii arestării provizorii luate față de persoana solicitată A. și punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este reținută, arestată sau deținută în altă cauză, în prezent aceasta aflându-se la domiciliu.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 159/F din 19 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2020.

GGC - CL