ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 691/2024

Ședința publică din data de 03 octombrie 2024

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. vizând sentința penală nr. 23/01.03.2024 a Curții de Apel Suceava.

Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin sentința penală nr. 23 din data de 01.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., în prezent deținut într-un penitenciar din Franța, într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii la care a fost condamnat.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a următoarelor hotărâri:

- sentința nr. 70/18 pronunțată de Curtea de Jurați din Val de Marne, la data de 19.11.2018, rămasă definitivă la data de 26.11.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sub aspectul infracțiunilor de jaf armat, reținere, răpire și sechestrare a mai multor persoane și vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 222-24, 222-23, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48. 222-48-1, 132-75, 222-13. 311-1, 311-8, 311-13, 311-14, 311-15, 224-3, 224-9, 224-10, 121-6, 121-7, 222-24, 222-13 din C. pen., infracțiuni săvârșite la data de 16.06.2016, care au corespondent în legea română în infracțiunile de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și furt calificat pre. de art. 208 raportat la art. 229 alin. (2) lit. c) din C. pen.

- sentința nr. 17/196/48 pronunțată de Tribunalul de mare instanță Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violențe care nu au avut consecința incapacității totale de muncă depășind 8 zile și sustragere de bunuri însoțită de violențe fapte prevăzute de art. 132-10, 222-13, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1, 222-48-2 din C. pen. francez și art. 132-8 până la 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), respectiv, art. 132-10, 311-1, 311-4, 311-5, 311-13, 311-14 din C. pen. francez și art. 132-8 până la art. 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), infracțiuni săvârșite la data de 29.06.2017, care au corespondent în legea română în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. și infracțiunea de tâlhărire prev. de art. 233 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5460 zile închisoare aplicate prin sentințele penale mai sus menționate.

În temeiul art. 73 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5460 zile de închisoare, un număr de 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) și în continuare până la zi.

În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare persoana solicitată A., solicitând contopirea celor două pedepse, raportat la concursul de infracțiuni, conform dispoziiților art. 38 din C. pen. român, deducerea perioadei executate de la 02.05.2017 până în prezent, solicitând ca suplimentar, pe lângă cele 2336 de zile deja executate și care au fost deduse, să fie deduse din pedeapsă perioadele de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, precum și 330 zile de detenție provizorie.

Totodată, a solicitat și înlăturarea mențiunilor referitoare la faptul că ar fi comis infracțiunile folosind o armă de foc, întrucât acest aspect îi influențează regimul de detenție și îl împiedică să-și vadă familia.

În drept și-a întemeiat cererea principală pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c), prima teză din C. proc. pen., iar cererea de contopire a pedepselor pe dispozițiile art. 585 lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului de a fi contopite cele două pedepse și de a fi aplicate dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, Curtea de Apel Suceava a reținut că, în conformitate cu art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare, chestiunea invocată făcând obiectul analizei în considerentele sentinței penale nr. 23 din 01.03.2024.

În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la împrejurarea că, în mod eronat s-a reținut că infracțiunile ar fi fost comise cu arme de foc, curtea a reținut că, în cuprinsul sentinței penale nr. 23 din 01 martie 2024 nu se face nicio referire în sensul celor indicate de contestator.

Cu referire la deducerile solicitate de contestator, Curtea de Apel Suceava a reținut că, prin sentința penală nr. 23 din 01 martie 2024 a fost dedusă perioada de 2336 zile executată, de la data de 02.07.2017 și până la data de 24.11.2023, reprezentând data emiterii certificatului, în cuprinsul certificatului (dosar x/2024, fila x verso) figurând că perioada executării pedepsei a început la data de 02.07.2017, din Sentința Tribunalului de Mare Instanță din Paris din 03.07.2017 rezultând că A. era deținut temporar în baza unui mandat de arestare din 02.07.2017 (dosar x/2024 fila x verso), iar din cuprinsul fișei penale rezultă că a fost arestat în baza mandatului în 02.07.2017 (dosar x/2024 fila x), astfel că instanța fondului a apreciat că nu există niciun element concret care să susțină afirmația contestatorului precum că perioada executării pedepsei a început la data de 02.05.2017 și nu la data de 02.07.2017 cum este reținut în cuprinsul actelor transmise de autoritățile judiciare franceze.

În ceea ce privește perioada ulterioară datei de 24.11.2023, reprezentând data emiterii certificatului și până la zi, instanța reține că prin sentința penală nr. 23 din 01.03.2024 în temeiul art. 73 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5460 zile de închisoare un număr de 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) și în continuare până la zi, dispunându-se astfel și deducerea perioadei ulterioare emiterii certificatului.

Curtea a apreciat că, în sensul celor arătate sunt și precizările transmise de Administrația Națională a Penitenciarelor prin adresa nr. x/22.03.2024, în cuprinsul căreia se reține că pedeapsa închisorii începe la data de 25.11.2023, deci cu raportare la data emiterii certificatului, și implicit nu se mai pune problema unor eventuale deduceri aferentei perioadei dintre data certificatului și data încarcerării în România. (dosar x/2024 fila x).

Referitor la celelalte trei perioade de deducere arătate de contestator, s-a reținut că, în ceea ce privește perioada de 330 zile "executare combinată detenție provizorie din încarcerarea actuală", din precizările autorităților judiciare franceze, rezultă că această perioadă a fost adăugată eronat ca deducere de pedeapsă la secțiunea i.2.3 din certificat, întrucât această perioadă care corespunde detenției provizorii înainte de definitivarea sentinței a fost luată în considerare la momentul la care sentința a devenit definitivă. (dosar fila x)

În ceea ce privește cele 447 zile reprezentând reducere suplimentară a pedepsei, s-a reținut, că în cuprinsul certificatului s-a menționat că reprezintă o deducere suplimentară de pedeapsă care se acordă persoanelor condamnate care demonstrează eforturi serioase de reabilitare socială. De asemenea, curtea a avut în vedere și că, în cuprinsul certificatului s-a precizat că acestea nu sunt automate sau obligatorii, rămân la persoana condamnată deoarece au fost acordate de o autoritate judiciară, din precizările orale ale contestatorului de la termenul din 28.06.2024 rezultând că a obținut această reducere ca urmare a faptului că a achitat persoanelor vătămate suma de 150 euro lunar.

În ceea ce privește perioada de 998 zile reprezentând credit de reducere a pedepsei, curtea a arătat că, în cuprinsul precizărilor din certificat rezultă că aceasta reprezintă un credit calculat ab initio pe baza pedepsei totale pronunțate și corespunde unei deduceri anticipate a pedepsei bazate pe o prezumție de bună conduită în detenție, credit ce poate fi retras total sau parțial din motive administrative prin decizia judecătorului de executare în cazul unui comportament necorespunzător.

Totodată, curtea a reținut că ambele perioade reprezintă reduceri acordate de autoritatea judiciară străină pentru eforturi suplimentare de reabilitare sau prezumții de bună conduită, diferența constând că respectivul credit de reducere se acordă anticipat pe baza unei prezumții, iar reducerea suplimentară se acordă ulterior pe baza evaluării unui comportament concret.

În acest sens s-a avut în vedere și Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a statuat că, "După transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."

Astfel, s-a apreciat că nici cele 998 zile reprezentând credit de reducere a pedepsei și nici cele 447 zile reprezentând reducere suplimentară a pedepsei nu pot fi deduse din pedeapsa rezultantă, întrucât reprezintă durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza bunei conduite (indiferent că au fost acordate anticipat pe baza unei prezumții sau ulterior pe baza unui comportament efectiv), iar începerea executării pedepsei pe teritoriul României are ca efect renunțarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia. Renunțând-se la dreptul de a supune condamnatul la executarea pedepsei pe teritoriul statului străin, se renunță implicit și la recunoașterea acelor instituții accesorii executării pedepsei.

În acest sens s-au apreciat a fi și mențiunile din cuprinsul certificatului emis de autoritățile franceze (dosar nr. x/2024, fila x) de unde rezultă că procedurile de luare în considerare a creditului de reducere a pedepsei rămân la discreția suverană a autorității străine.

Având în vedere toate aceste considerente mai sus expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație persoana condamnată B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 08 iulie 2024 sub nr. x/2024 și repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 19 septembrie 2024.

Examinând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Așadar, acest articol statuează regulile care guvernează executarea în cazurile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost republicată la data de 27 mai 2019, în Monitorul Oficial, partea I, nr. 411/2019, deci ulterior pronunțării Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care se stabilise că "În aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."

Înalta Curte reține că, prin prezenta contestație la executare, persoana condamnată A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a criticat, în esență, modul în care s-a procedat la deducerea perioadelor ce i-au fost acordate cu titlu de eliberare anticipată de către autoritățile franceze, la care s-a făcut referire în sentința penală nr. 23 din data de 01 martie 2024.

Față de solicitarea acestuia, instanța de contestație constată că, prin sentința penală nr. 23 din data de 01 martie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr. 70/18 pronunțată de Curtea de Jurați din Val de Marne, la data de 19.11.2018, rămasă definitivă la data de 26.11.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sub aspectul infracțiunilor de jaf armat, reținere, răpire și sechestrare a mai multor persoane și vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 222-24, 222-23, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48. 222-48-1, 132-75, 222-13. 311-1, 311-8, 311-13, 311-14, 311-15, 224-3, 224-9, 224-10, 121-6, 121-7. 222-24, 222-13 din C. pen., infracțiuni săvârșite la data de 16.06.2016, care au corespondent în legea română în infracțiunile de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. și furt calificat pre. de art. 208 raportat la art. 229 alin. (2) lit. c) din C. pen. și a sentinței nr. 17/196/48 pronunțată de Tribunalul de mare instanță Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violențe care nu au avut consecința incapacității totale de muncă depășind 8 zile și sustragere de bunuri însoțită de violențe fapte prevăzute de art. 132-10, 222-13, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1, 222-48-2 din C. pen. francez și art. 132-8 până la 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), respectiv, art. 132-10, 311-1, 311-4, 311-5, 311-13, 311-14 din C. pen. francez și art. 132-8 până la 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), infracțiuni săvârșite la data de 29.06.2017, care au corespondent în legea română infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de tâlhărire prev. de art. 233 din C. pen.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 73 alin. (1) din C. pen. s-au dedus, din pedeapsa de 5460 zile închisoare, 2336 zile reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023 și în continuare până la zi.

În prezenta cauză au fost solicitate, în primă instanță, relații suplimentare autorităților judiciare franceze, respectiv dacă din pedeapsa totală de 5460 zile, pe lângă perioada executată efectiv de 2336 zile calculată la data de 24.11.2023 se deduc și fiecare din următoarele perioade: 998 zile reprezentând "credit de reducere a pedepsei", 447 zile reprezentând "reducere suplimentară a pedepsei", respectiv 330 zile reprezentând "executare combinată- detenție provizorie din încercarea actuală".

În urma demersurilor efectuate, autoritățile franceze au transmis că, cele 330 zile au fost adăugate în mod eronat la deducerea din pedeapsă, reprezentând de fapt detenție provizorie a persoanei condamnate, anterior rămânerii definitive a sentinței . De asemenea, au precizat că ar trebui să se scadă numărul de zile de detenție între 25.11.2023 și ziua efectivă în care persoana în cauză a fost predată autorităților judiciare române, respectiv 21.03.2024, prin răspunsul înaintat la data de 20 iunie 2024 autoritățile judiciare franceze arătând că ar trebui deduse și cele 998 zile și 447 zile care, în conformitate cu legislația franceză corespund unor plăți automate și reduceri suplimentare de pedeapsă pentru bună purtare în închisoare.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, din cuprinsul relațiilor înaintate la fondul cauzei, reiese că, suplimentar zilelor deja deduse din pedeapsă, condamnatul a beneficiat și de un număr total de 1445 zile acordate de autoritățile franceze, în temeiul propriei legislații, anterior transferului, dar ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

Prin raportare la cele anterior expuse anterior, se constată că, în cuprinsul certificatului menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 emis în baza sentințelor penale nr. 70/18 pronunțată de Curtea de Jurați din Val de Marne, la data de 19.11.2018, rămasă definitivă la data de 26.11.2018 și nr. 17/196/48 pronunțată de Tribunalul de mare instanță Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, la rubrica "informații privind durata pedepsei" se arată că "durata totală a pedepsei impuse este de 5460 zile, credit de reducere a pedepsei - 998 zile, reducerea suplimentară a pedepsei-447 zile, iar executare combinată- detenție provizorie din încarcerarea actuală 330 zile" .

În privința perioadei reprezentând, potrivit legislației franceze, "credit de reducere a pedepsei" Înalta Curte reține că aceasta reprezintă un beneficiu condiționat acordat, în timpul executării pedepsei definitive cu închisoare, fiind vorba de un credit de reducere ce corespunde unei deduceri anticipate a pedepsei bazate pe buna conduită a condamnatului în detenție, fiind o instituție aplicabilă condiționat fazei de executare a pedepsei, în funcție de comportamentul persoanei condamnate.

Însă, din cuprinsul certificatului, dar și din datele comunicate de autoritățile franceze rezultă neechivoc că acest beneficiu nu a fost retras, în cazul contestatorului, astfel încât să nu poată fi valorificat.

În ceea ce privește cele 447 zile reprezentând "reducere suplimentară a pedepsei", în cuprinsul certificatului s-a menționat că reprezintă o deducere suplimentară de pedeapsă care se acordă persoanelor condamnate care demonstrează eforturi serioase de reabilitare socială, persoana condamnată A. beneficiind de aceasta, ca urmare a faptului că a achitat persoanelor vătămate suma de 150 euro lunar, fiind totodată menționată și data la care expiră durata pedepsei.

Astfel, se constată că perioadele pentru care s-a acordat beneficiul eliberării anticipate sunt ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dar anterioare transferului, fiind incidente dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot valorificate considerentele Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această decizie fiind anterioară modificării Legii nr. 302/2004, așa cum s-a expus anterior.

Referitor la pedeapsa de 5460 zile, Înalta Curte constată că există o inadvertență între durata pedepselor date spre executare de instanța română care a recunoscut hotărârile străine și pedepsele stabilite prin cele două hotărâri recunoscute, dar acest aspect excedează obiectului prezentei contestații la executare, contestatorul având, eventual la dispoziție posibilitatea formulării unei alte contestații la executare.

În atare condiții, Înalta Curte apreciind incidente în cauză dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, va admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa sentința penală atacată și va deduce din pedeapsa de 5460 zile de închisoare dată spre executare persoanei condamnate A. perioada de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) și în continuare până la zi.

Totodată, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 23/2024 din 13.03.2024 emis de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea contestației la executare formulată (în primă instanță și în calea de atac) rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 01 iulie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

Admite contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 01 martie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa de 5460 zile de închisoare dată spre executare persoanei condamnate A. perioada de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) și în continuare până la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 23/2024 din 13.03.2024 emis de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea contestației la executare formulată (în primă instanță și în calea de atac) rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2024.