ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 ianuarie 2026

Deliberând asupra apelului declarat de persoana condamnată A.;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din data de 29 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Franța.

În temeiul art. 165-167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a recunoscut decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, privind condamnarea cetățeanului român A. în prezent deținut în Centrul penitenciar din B., la pedeapsa de 12 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile, prevăzută de art. 222-24 și 222-23 alin. (1) din C. pen. francez și pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) și art. 131-26-2 din C. pen. francez și furt, prevăzută de art. 311-1 și art. 311-3 din C. pen. francez și pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 și art. 311-14 din C. pen. francez.

S-a luat act că persoana condamnată A. CNP:x nu este de acord să execute pedeapsa în România.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare conform C. proc. pen. român.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată cetățeanului român A. conform C. proc. pen. român, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) și alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român și furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată cetățeanului român A. perioada executată de 1310 zile de la încarcerare până la data de 18.09.2025 respectiv de la data de 18.09.2025 la zi.

S-a dispus comunicarea sentinței definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorității competente a statului emitent, respectiv autorităților judiciare din Franța, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., precum și, în copie, Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România.

În fine, s-a dispus comunicarea de către Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România către statul solicitant a dispozițiilor din legislația internă privind eliberarea anticipată sau condiționată a persoanei condamnate.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, prin ordonanța nr. 14180/II/5-2025 din data de 22.10.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus sesizarea Curții de Apel Ploiești pentru a declanșa procedura privind executarea cererii de asistență judiciară internațională având ca obiect transferarea în vederea executării pedepsei închisorii din Franța într-un penitenciar din România a persoanei condamnate, cetățeanul român A. CNP:x, în prezent deținut în Centrul penitenciar din B., în vederea executării unei pedepse de 12 ani închisoare (4383 zile închisoare, potrivit lit. (i) pct. 2.1 din certificatul transmis de autoritățile franceze), aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 și 222-23 alin. (1) din C. pen. francez și pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) și art. 131-26-2 din C. pen. francez și furt, prevăzută de art. 311-1 și art. 311-3 din C. pen. francez și pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 și art. 311-14 din C. pen. francez, prin decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții penale departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții penale departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 și 222-23 alin. (1) din C. pen. francez și pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) și art. 131-26-2 din C. pen. francez și furt, prevăzută de art. 311-1 și art. 311-3 din C. pen. francez și pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 și art. 311-14 din C. pen. francez.

Ca și situație de fapt s-a reținut că:

- la data de 12.02.2022 a săvârșit în Neuilly-sur-Seine prin violență, constrângere, amenințare sau surpriză un act de penetrare sexuală asupra victimei C., cu circumstanțele că fapta a fost comisă de mai multe persoane acționând în calitate de autori sau de complici și asupra unei persoane despre care avea cunoștință că se află într-o stare deosebită de vulnerabilitate, determinată de starea sa fizică sau psihică;

- la data de 12.02.2022 în Neuilly-sur-Seine a sustras fraudulos telefonul mobil al victimei C..

Astfel s-a reținut că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A., menționate anterior, au corespondent în infracțiunile viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) și alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român și furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român.

De asemenea, deși persoana condamnată A. nu a fost de acord să fie transferată în România, față de aceasta s-a dispus măsura interdicției definitive de intrare pe teritoriul Franței, care potrivit art. 131-30 alin. (2) din C. pen. francez atrage de drept expulzarea condamnatului.

În acest context, instanța de fond a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora "consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau deși nu trăiește pe teritoriul României va fi expulzată în România" în același sens fiind și art. 6 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei referitoare la avizul și notificarea persoanei condamnate.

În continuare s-a reținut că din documentația transmisă de autoritățile judiciare din Franța rezultă că persoana condamnată a executat 1310 zile de la încarcerare (15.02.2022) până la data de 18.09.2025 (data emiterii certificatului) precum și de la data de 18.09.2025 la zi din totalul pedepsei de 4383 zile închisoare (12 ani) la care a fost condamnat.

În raport cu acest aspect s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 care reglementează condițiile pentru recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești străine, în sensul că:

- hotărârea este definitivă și executorie;

- faptele pentru care a fost aplicată condamnarea ar fi constituit, dacă ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) și alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român și furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român;

- deși persoana condamnată, cetățean român, nu este de acord să fie transferată într-un penitenciar din România, consimțământul său nu este necesar față de împrejurarea că autoritățile judiciare din Franța au dispus față de aceasta măsura interdicției definitive de intrare pe teritoriul Franței.

Totodată, în raport, cu dispozițiile art. 9 lit. h) din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei referitoare la temeiurile de nerecunoaștere și de neexecutare, s-a reținut că la data la care a fost primită hotărârea judecătorească pronunțată de autoritățile judiciare din Franța, persoana condamnată mai are de executat mai mult de șase luni din pedeapsă.

În egală măsură s-a precizat că natura pedepsei aplicate persoanei transferabile prin hotărârea de condamnare străină, respectiv închisoarea, corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, iar în ceea ce privește durata pedepsei aplicate pentru faptele săvârșite în Franța, aceasta este compatibilă cu legea română care prevede, în cazul infracțiunii de viol pedeapsa maximă de 15 ani închisoare.

În concluzie, în raport, cu verificările efectuate, de actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale incidente, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine prevăzute de art. 165-167 din Legea nr. 302/2004, așa încât a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Franța.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel persoana condamnată A., precizând în cuprinsul căii de atac exercitate faptul că dorește să execute pedeapsa aplicată în Franța și că nu este de acord cu transferul în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data 30 decembrie 2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 08 ianuarie 2026, termen la care s-au luat concluziile apărării persoanei condamnate și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând hotărârea apelată, atât potrivit motivelor de apel invocate de persoana condamnată, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că apelul formulat este nefondat.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în mod judicios instanța de fond dispunând recunoașterea și punerea în executare într-un penitenciar din România a deciziei penale nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, privind condamnarea cetățeanului român A., în prezent deținut în Centrul penitenciar din B., la pedeapsa de 12 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 și 222-23 alin. (1) din C. pen. francez și pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) și art. 131-26-2 din C. pen. francez și furt, prevăzută de art. 311-1 și art. 311-3 din C. pen. francez și pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 și art. 311-14 din C. pen. francez.

Conform dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții, altele decât cele privind executarea pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte); persoana condamnată are cetățenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Analizând îndeplinirea, în cauză, a condițiilor anterior menționate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, privindu-l pe cetățeanul român A., prin raportare la dispozițiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin decizia penală nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol în grup asupra unei persoane vulnerabile prevăzută de art. 222-24 și 222-23 alin. (1) din C. pen. francez și pedepsită conform art. 222-24 alin. (1), art. 222-44, art. 222-45, art. 222-47 alin. (1), art. 222-48, art. 222-48-1 alin. (1) și art. 131-26-2 din C. pen. francez și furt, prevăzută de art. 311-1 și art. 311-3 din C. pen. francez și pedepsită conform art. 311-3, art. 311-3-1 și art. 311-14 din C. pen. francez.

Sub aspectul situației de fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare franceze s-a reținut, în esență, că, la data de 12.02.2022, cetățeanul român A. a săvârșit în Neuilly-sur-Seine prin violență, constrângere, amenințare sau surpriză un act de penetrare sexuală asupra victimei C., cu circumstanțele că fapta a fost comisă de mai multe persoane acționând în calitate de autori sau de complici și asupra unei persoane despre care avea cunoștință că se află într-o stare deosebită de vulnerabilitate, determinată de starea sa fizică sau psihică, iar la data de 12.02.2022 în Neuilly-sur-Seine a sustras fraudulos telefonul mobil al aceleași victime.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare franceze, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) alin. (2) lit. f) și alin. (3) indice 2 lit. d) din C. pen. român și furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român;

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se constată că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel încât natura și cuantumul acesteia corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută este închisoarea de 15 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată D. fiind cetățean român, conform mențiunilor din certificat.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, deși apelantul nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus măsura interdicției definitive de intrare pe teritoriul Franței, care potrivit art. 131-30 alin. (2) din C. pen. francez atrage de drept expulzarea condamnatului., după cum rezultă din cuprinsul certificatul prev. la art. 4 din decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului (lit. k).

În fine, Înalta Curte constată că este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cauză nefiind incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004. În acest sens, se constată că persoana condamnată D. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale; pedeapsa de 12 ani închisoare este de natură să fie executată în România; nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

În consecință, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, republicată și în mod corect instanța de fond a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare nr. 83/2023 din 11.10.2023 pronunțată de Curtea Penală Departamentală din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la 21.01.2025, prin care D. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, și executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

În ceea ce privește susținerea apelantului, potrivit căreia, în Franța, ar putea să beneficieze, de o eventuală reducere a pedepsei, având în vedere criteriul bunei conduite, astfel cum s-a invocat prin concluziile orale, formulate de apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte reține că aceste argumente nu constituie motive legale, obligatorii sau facultative, de refuz al recunoașterii și executării hotărârii de condamnare emise de autoritățile judiciare ale statului membru, în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI și al dispozițiilor corespunzătoare din Legea nr. 302/2004.

În consecință, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, republicată și în mod corect instanța de fond a dispus recunoașterea deciziei penale nr. 83 din data de 11 octombrie 2023 a Curții Penale Departamentale din Hauts-de-Seine, rămasă definitivă la data de 30.08.2024, prin care apelantul A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, și executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.

Față de cele menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 29 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 300, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 29 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2026.