ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 835/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franța privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x - (nr. parchet) la data de 12 noiembrie 2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, privind predarea persoanei solicitate A..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 321-1, 321-2 2, 321-3, 321-4, 321-9, 321-10, 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 și 132-71 din C. pen. și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunii, fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 98 alin. (2) din același act normativ.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 7192/II/5/2020, emisă la data de 12 noiembrie 2020, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 12 noiembrie 2020, orele 1435 până la data de 13 noiembrie 2020, orele 1435.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23 noiembrie 2020, până la data de 22 decembrie 2020, inclusiv și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franța, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța - Tribunalul Judiciar din Rennes.

S-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 12 noiembrie 2020.

S-a susținut că organele de poliție vor primi și reține persoana solicitată A. la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, începând cu data de 23 noiembrie 2020, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prevăzut de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța.

Pentru a dispune astfel, instanța, prin Adresa nr. x/2020 din data de 12 noiembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost sesizată instanța pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive și asupra predării persoanei solicitate A.

S-a precizat că propunerea a fost formulată în urma solicitării executării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x - (nr. parchet) la data de 12 noiembrie 2020, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, privind persoana solicitată A. pentru cercetări cu privire la săvârșirea a două infracțiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2o, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 și 132-71 din C. pen. și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunii, fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în materie penală între statele membre, deoarece Germania a ratificat această decizie-cadru.

S-a arătat că mandatul european de arestare a fost atașat în original și tradus în limba română, persoana solicitată a fost audiată declarând că a luat cunoștință de conținutul mandatului european de arestare emis împotriva sa, că nu formulează obiecțiuni privind identitatea și că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare franceze, precizând că nu are nicio legătură cu faptele reținute în sarcina sa. Persoana solicitată a mai declarat că a înțeles regula specialității și drepturile conferite de aceasta și că nu renunță la regula specialității.

La data de 12 noiembrie 2020, instanța, apreciind necesar depunerea la dosarul cauzei a unor precizări în legătură cu situația de fapt menționată în mandatul european de arestare, a amânat soluționarea cauzei în vederea atașării acestor relații și a luat față de persoana solicitată măsura controlului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat și reținut următoarele:

- mandatul european de arestare nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x - (nr. parchet) la data de 12 noiembrie 2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, a fost depus în original și tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia-cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 321-1, 321-2 2, 321-3, 321-4, 321-9, 321-10, 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 și 132-71 din C. pen. și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunii, fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, ce au corespondent în dispozițiile art. 48 coroborat cu art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1), lit. d) C. pen. român (aceste tăinuiri repetate fiind practic o complicitate la infracțiunea de furt calificat așa cum arată Decizia 2/2008 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii), precum și art. 367 alin. (1) C. pen. român (constituirea unui grup infracțional organizat) și fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări);

- infracțiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancționată de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și face parte din lista celor care dau loc la predare;

- circumstanțele cauzei constau în aceea că, la data de 8 septembrie 2018, un cabinet de geometrie, situat în Verson, era victima unui furt prin efracție de material dedicat muncii de geometri pentru un prejudiciu estimat la 260 000 de euro. Primele investigații au permis identificarea lui B. cunoscut în mod defavorabil pentru furturi în diverse țări europene, care fusese controlat de către poliție la frontierele din Beauvais la câteva zile înainte de furtul comis în Verson atunci când era însoțit de C., de asemenea cunoscut pentru fapte de furturi în Austria, Republica Cehia și Germania.

Expertiza telefonului x aparținând lui C. a confirmat faptul că materialul furat era expediat prin colete, în România, avându-le ca destinatare pe D. și A., soția lui C.

De asemenea, studiul contului Facebook a lui C. a arătat că acesta era membrul unui grup închis dedicat activităților de geometrie și de topograf. S-a constatat de altfel ca domnul Hofman publicase acolo anunțuri referitoare la vânzarea de material specific, iar ancheta efectuată a lăsat să se creadă că C. era implicat în circa douăzeci de fapte de furturi sau tentative de furturi comise în cabinetele de geometrie între lunile septembrie 2018 și octombrie 2020 pentru un prejudiciu total estimat la 1.105.000 de euro; investigațiile permiteau de asemenea stabilirea implicării D. și a fiicei sale, A. în calitate de tăinuitori.

Conform relațiilor suplimentare depuse la dosar, în data de 23 noiembrie 2020, de autoritățile judiciare franceze a mai rezultat că A. și D. a participat de pe teritoriul României, în perioada 9 septembrie 2018 - 9 noiembrie 2020 la un grup format sau la un acord stabilit pentru pregătire caracterizate prin una sau mai multe fapte materiale, una sau mai multe infracțiuni. S-a arătat că furturile erau comise de către o bandă organizată, iar ascunderea furturilor comise de banda organizată era formată din D., A., C. și B. în vederea livrării pachetelor care conțineau material furat către România.

S-a descoperit în telefonul x folosit de C. în timpul călătoriei în scopuri criminale, două contacte unice:

"E." - x și "A." - x cu precizarea că la acest contact figura o fotografie reprezentând un cuplu, respectiv domnul Hofman și soția sa A.. De asemenea, s-a menționat că acest număr asociat cu "A." apărea în numeroase ocazii ca un contact apelat din liniile dedicate săvârșirii faptelor (D 64, D77, D205);

Mai mult, s-a constatat prezența fotografiilor cu borderouri corespunzătoare expedierilor de colete cu destinația din România prin intermediul companiei de transport F. trimise de către "G." fie către D. domiciliată în Ploiești, borderoul menționând ca număr la destinatar x (înregistrat și în telefon sub "A.", asociat cu fotografia A.) și A. direct.

S-a mai arătat că au existat 12 numere diferite de pachete, unele dintre ele cu greutăți mari de până la 20 Kg.

- nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ;

- în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prevăzută de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o cauză penală;

- persoana solicitată, fiind audiată, nu și-a exprimat consimțământul la predare, fiind incidente prevederile art. 104 alin. (5) din același act normativ; aceasta a înțeles regula specialității declarând că nu renunță la aceasta și solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în țara de origine, adică în România.

- predarea persoanei solicitate se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Așa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.

Aspectele invocate de persoana solicitată, conform cărora nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată de autoritățile judiciare din Franța și faptul că are un copil minor în întreținere exced posibilității instanței de a dispune sub aceste aspecte în această procedură a executării mandatului european de arestare emis de un stat membru al Uniunii Europene.

Împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 9 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a contestației, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare."

Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare (...)."

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul Legii nr. 302/2004, republicată, termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel Ploiești a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12 noiembrie 2020 de către Tribunalului Judiciar din Rennes, față de persoana solicitată A., se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, potrivit cărora: "(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic cauzei de față, Înalta Curte constată că sentința penală atacată a fost pronunțată la data de 23 noiembrie 2020, astfel că termenul de 5 zile (de la pronunțare) în care persoana solicitată A. putea declara contestație împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a împlinit la data de 03 decembrie 2020.

În cauză, persoana solicitată a formulat contestație la data de 8 decembrie 2020, astfel cum rezultă din actele dosarului (fax, f.2 - dosar contestație).

În consecință, calea de atac formulată de persoana solicitată A., la data de 8 decembrie 2020, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse.

În ceea ce privește cererea de repunere în termen formulată de persoana solicitată, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac declarată după expirarea termenului prevăzut de lege este considerată ca fiind făcută în termen dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea privind calea de atac a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Astfel, se observă că, prin instituția repunerii în termen, legiuitorul a reglementat, în mod expres, condițiile în care se poate înlătura sancțiunea decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depășit termenul imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea acestuia.

În acest context, Înalta Curte constată că, aspectul invocat în susținerea cererii de repunere în termen, respectiv că persoana solicitată a declarat contestație ulterior punerii în libertate a mamei sale, D., ca urmare a admiterii contestației formulate de aceasta din urmă, într-o cauză similară, nu se circumscrie unor cauze temeinice de împiedicare să formuleze calea de atac a contestației în termenul de 5 zile de la pronunțarea Sentinței penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, în accepțiunea art. 411 alin. (1) din C. proc. pen.

De altfel, persoana solicitată A. care a fost prezentă și asistată de apărătorul desemnat din oficiu în ședința din 23 noiembrie 2020, la Curtea de Apel Ploiești, când s-a dispus luarea față de aceasta a măsurii arestării preventive în vederea predării către autoritatea judiciară din Franța și i s-a înmânat copia Sentinței penale nr. 117 din 23 noiembrie 2020 și Mandatul nr. x/MEA din 23 noiembrie 2020, a avut posibilitatea de a declara calea de atac a contestației în termenul legal de 5 zile de la pronunțare, calculat de la data de 23 noiembrie 2020.

Așadar, Înalta Curte apreciază că aspectele învederate de persoana solicitată că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula contestație și nu a avut posibilitatea să ia legătura cu apărătorul din oficiu, au condus la declararea căii de atac a contestației cu depășirea termenului legal, sunt neîntemeiate, în raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei care contrazic susținerile acesteia .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I din C. proc. pen. cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea persoană solicitată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea persoană solicitată.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM