ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 820/2020

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 118 din 23 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franța privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A., fiica lui B. și C..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni, respectiv tăinuirea de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 și 132-71 din C. pen. și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunii, fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 98 alin. (2) din același act normativ.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 7188/II/5/2020 emisă la data de 12 noiembrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 12.11. 2020, orele 1340 până la data de 13.11. 2020, orele 1340.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 23 noiembrie 2020, până la data de 22 decembrie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franța, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța - Tribunalul Judiciar din Rennes.

A dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 12.11.2020.

S-a menționat că organele de poliție vor reține și preda persoana solicitată A. la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța.

S-a reținut că administrația locului de deținere - Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Prahova va primi și reține persoana solicitată A., începând cu data de 23 noiembrie 2020, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța.

S-a stabilit că prezenta hotărâre se notifică persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În acest sens, Curtea de Apel Ploiești a constatat și reținut următoarele:

- mandatul european de arestare nr. Franța nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, a fost depus în original și tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni, respectiv tăinuiri de bun provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 și 132-71 din C. pen. și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunii, fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez, ce au corespondent în disp. art. 48 coroborat cu art. 228, alin. (1)-(22)9, alin. (1), lit. d) din C. pen. român (aceste tăinuiri repetate fiind practic o complicitate la infracțiunea de furt calificat așa cum arată decizia 2/2008 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii) și art. 367 alin. (1) din C. pen. român (constituirea unui grup infracțional organizat) și fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări);

- infracțiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancționată de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și face parte din lista celor care dau loc la predare;

- circumstanțele cauzei constau în aceea că, la data de 8 septembrie 2018, un cabinet de geometrie, situat în Verson, era victima unui furt prin efracție de material dedicat muncii de geometri pentru un prejudiciu estimat la 260 000 de euro. Primele investigații au permis identificarea lui D. cunoscut în mod defavorabil pentru furturi în diverse țări europene, care fusese controlat de către poliție la frontierele din Beauvais la câteva zile înainte de furtul comis în Verson atunci când era însoțit de E., România, de asemenea cunoscut pentru fapte de furturi în Austria, Republica Cehia și Germania.

Expertiza telefonului x aparținând lui E. a confirmat faptul că materialul furat era expediat prin colete, în România, avându-le ca destinatare pe A. și F., soția lui E..

Studiul contului G. a lui E. a arătat ca acesta era membrul unui grup închis dedicat activităților de geometru și de topograf. S-a constatat, de altfel, că E. publicase acolo anunțuri referitoare la vânzarea de material specific. Ancheta efectuată a lăsat să se creadă că E. era implicat în circa douăzeci de fapte de furturi sau tentative de furturi comise în cabinetele de geometrie între lunile septembrie 2018 și octombrie 2020 pentru un prejudiciu total estimat la 1.105.000 de euro; investigațiile permiteau de asemenea stabilirea implicării A. și a fiicei sale, F. în calitate de tăinuitori.

Conform relațiilor suplimentare depuse la dosar în data de 23.11.2020 de autoritățile judiciare franceze a mai rezultat că F. și A. au participat de pe teritoriul României, în perioada 09.09.2018 - 09.11.2020 la un grup format sau la un acord stabilit pentru pregătire caracterizate prin una sau mai multe fapte materiale, una sau mai multe infracțiuni, în acest caz furturile fiind comise de către o bandă organizată, și ascunderea furturilor comise de banda organizată formată din A., F., E. și D. în vederea livrării pachetelor care conțin material furat către România;

S-a descoperit în telefonul x folosit de E. în timpul călătoriei în scopuri criminale, două contacte unice:

"H." - x și "I." - x cu precizarea că la acest contact figura o fotografie cu un cuplu, respectiv E. și soția sa F.. Acest număr asociat cu "I." apărând deja în numeroase ocazii ca un contact apelat din liniile dedicate săvârșirii faptelor (D 64, D77, D205);

De asemenea, s-a constatat prezența fotografiilor cu borderouri corespunzătoare expedierilor de colete cu destinația din România prin intermediul companiei de transport J. trimise de către " K." fie către A. domiciliată în Ploiești, borderoul menționând ca număr la destinatar x (înregistrat și în telefon sub "I.", asociat cu fotografia F.) și F. direct.;

S-a mai arătat că au apărut 12 numere diferite de pachete, unele dintre ele cu greutăți mari de până la 20Kg.

- nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz ale executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ;

- în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prev. de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o cauză penală;

- persoana solicitată, fiind audiată, nu și-a exprimat consimțământul la predare, fiind incidente prevederile art. 104 alin. (5) din același act normativ; aceasta a înțeles regula specialității declarând că nu renunță la aceasta și solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în țara de origine, adică în România.

- predarea persoanei solicitate se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Așa fiind, Curtea constată că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.

Aspectele invocate de persoana solicitată, conform cărora nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată de autoritățile judiciare din Franța și faptul că are un copil minor în întreținere exced posibilității instanței de a dispune sub aceste aspecte în această procedură a executării mandatului european de arestare emis de un stat membru al Uniunii Europene.

Împotriva Sentinței penale nr. 118 din data de 23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație persoana solicitată A..

În motivarea contestației formulate, în esență, a învederat contestatoarea, sub un prim aspect, faptul că în conformitate cu prevederile art. 84 din Legea 302/2004 coroborate cu art. 1 alin. (1) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum și cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO pentru emiterea unui mandat european de arestare este necesar a exista motive verosimile de a se bănui că respectiva persoană a săvârșit o infracțiune, însă în prezenta cauză nu există suficiente elemente faptice din care să rezulte că A. face parte dintr-o asociere de infractori împreună cu celelalte persoane menționate în mandat. Mai mult susține contestatoare că nici cu privire la celelalte persoane menționate în documentația trimisă de autoritatea judiciară franceză nu rezultă elemente din care să rezulte comiterea faptei.

Ca atare, măsura arestării preventive față de persoana solicitată apare ca fiind sub semnul îndoielii și chiar a legalității, atrăgând pe cale de consecință nelegalitatea mandatului european de arestare.

Un alt aspect susținut de către contestatoare vizează greșita verificare a condiției dublei încriminări, și deci, greșita calificare și încadrare juridică a faptelor realizată de prima instanță.

În al treilea rând, a susținut că faptele imputate persoanei solicitate sunt localizate pe teritoriul României caz în care este incident cazul de refuz de executare a mandatului european prevăzut de art. 4 pct. 7 lit. a) din decizia cadru.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței atacate și respingerea solicitării de executare a mandatului european de arestare.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma contestației formulate, dar și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 4251 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Cu toate acestea potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

Prin sentința penală atacată, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franța privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x- (nr. parchet) emis la data de 12.11.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A., reținând că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.

Înalta Curte, examinând la rândul său documentația înaintă de organul judiciar francez, respectiv mandatul european de arestare, dosar fond, precum și precizările primite la 20.11.2020, dosar fond, reține că în privința persoanei solicitate acuzația formulată vizează în esență comiterea infracțiunii de tăinuire a bunurilor obținute prin sustragere de către persoanele indicate ca fiind autorii infracțiunilor de furt, respectiv E. și D..

Rezultă din conținutul mandatului european de arestare și precizările menționate, faptul că E. și D. sunt suspectați de comiterea a douăzeci de furturi ori tentativă la furt din cabinetele de geometri între lunile septembrie 2018 - noiembrie 2020, cu un prejudiciu estimat de 1.105.000 euro. Bunurile obținute din comiterea acestor infracțiuni se presupune că erau expediate prin colete în România, destinatarii coletelor fiind persoana solicitată A. și fiica acesteia, F., soția numitului E..

De asemenea, autoritatea judiciară franceză precizează că numerele telefonice de contact menționate în borderourile corespunzătoare expedierilor de colete cu destinația România, prin intermediul companiei de transport J. aparțin persoanei solicitate și fiicei acesteia F., soția numitului E..

Încadrarea juridică a faptelor pretins comise de către persoana solicitată A. potrivit mențiunilor din mandatul european de arestare vizează comiterea infracțiunilor de tăinuire de bunuri provenind din furturi comise în grup organizat fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 321-1,321-2 2, 321-3,321-4, 321-9,321-10,311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 și 132-71 din C. pen. și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunii, fapte prevăzute și pedepsite prin articolele 450-1, 450-3, 450-5 din C. pen. francez.

Judecătorul fondului a considerat că față de conținutul mandatului european de arestare, respectiv descrierea faptelor pretins comise de către persoana solicitată, infracțiunile ar avea corespondent în disp. art. 48 coroborat cu art. 228, alin. (1) - art. 229, alin. (1), lit. d) din C. pen. român (aceste tăinuiri repetate fiind practic o complicitate la infracțiunea de furt calificat așa cum arată decizia 2/2008 pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii) și art. 367 alin. (1) din C. pen. român (constituirea unui grup infracțional organizat) și fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări).

Înalta Curte, în dezacord cu prima instanță, constată că faptele menționate în mandatul european de arestare pot constitui, potrivit legislației române, infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen.

Din relațiile furnizate de organul judiciar francez nu rezultă faptul că persoana solicitată ar fi realizat mai mult acte de tăinuire pentru a fi incidentă decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, coletele expediate pe numele său având drept număr telefonic de contact pe cel al fiicei sale, F., ori numărul ce îi aparținea, însă acesta era folosit tot de fiica sa, în condițiile în care în telefonul numitului E., contactul era salvat sub numele "I." și avea asociată fotografia numitei F..

Mai mult, chiar mențiunile din mandatul european de arestare sunt în acest sens, respectiv "Pe bonurile de trimitere, numele A. și a F. erau menționate ca fiind destinatarele coletelor. Numărul de contact menționat pe bonuri era o linie telefonică atribuită F.", "investigațiile permit, de asemenea, stabilirea implicării A. și a fiicei sale, F., în calitate de tăinuitori.

Se mai reține faptul că toate infracțiunile pretins comise de către persoana solicitată au fost săvârșite pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile 8 alin. (2) C. pen., iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că aceasta s-ar fi deplasat vreodată în Franța.

În aceste condiții, Înalta Curte nu poate reține că faptele imputate persoanei solicitate pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. art. 367 alin. (1) din C. pen. român, denumirea infracțiunii din dreptul francez, precum și starea de fapt prezentată în mandatul european de arestare conducând la concluzia anterioară, infracțiunea la care face referire mandatul nefiind una ce poate fi regăsită și în dreptul penal român.

În condițiile în care singura infracțiune ce se poate reține ca fiind pretins comisă de către persoana solicitată este cea prevăzută de art. 270 C. pen., infracțiune care nu este menționată între cele pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei încriminări, conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că este necesară realizarea acestei operațiuni, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din art. 97 din Legea 302/2004.

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare în situația prevăzută de art. 97 alin. (2) din lege, respectiv atunci când faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare nu constituie infracțiune potrivit legii române.

În cauză mandatul european de arestare vizează comiterea faptei de tăinuire de către persoana solicitată A., aceasta primind bunurile pretins sustrase din Franța de soțul fiicei sale, E., toate cele trei persoane locuind împreună în jud. Prahova.

În condițiile în care acesta conviețuia împreună cu persoana solicitată, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 177 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că cei doi sunt membrii ai aceleași familii, existând relații similare dintre părinți și copii, ceea ce atrage aplicarea în cauză a cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 270 alin. (3) C. pen., respectiv tăinuirea săvârșită de un membru al familiei nu se pedepsește.

Ca atare, în privința infracțiunii de tăinuire pretins comisă de către persoana solicitată nu este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de Legea nr. 302/2004, element care conduce la activarea cazului facultativ în care instanța de executare poate refuza executarea acestuia.

Înalta Curte, prin raportare la elementele factuale menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, consideră că implicarea persoanei solicitate în activitățile ilegale realizate de celelalte persoane menționate în documentul emis de către organele judiciare străine este una ce nu justifică încălcarea drepturilor și libertăților sale fundamentale așa cum acestea sunt recunoscute prin Constituția României, motiv pentru care va respinge solicitarea formulată.

Față de argumentele anterior expuse, apreciind ca întemeiată contestația formulată de către persoana solicitată A., Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. va admite contestația, va desființa Sentința penală nr. 118/23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești și în rejudecare va respinge solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franța privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/MEA din 23 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și prevederile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 118 din data de 23 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge solicitarea formulată de Tribunalul Judiciar din Rennes - Franța privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. Instrucție JIRS) x- (nr. parchet) la data de 12.11.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Rennes, prin care se solicită predarea persoanei solicitate A., fiica lui B. și C..

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/MEA din 23 noiembrie 2020 emis de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial desemnat apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2020.

GGC - CL