ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 194/2020

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din data de 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de autoritățile judiciare din Franța prin care se solicită predarea persoanei solicitate A.

S-a luat act că persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, nu consimte să fie predată către autoritățile judiciare din Franța, în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea unui număr de 3 infracțiuni, respectiv furturi comise în grup organizat, fapte prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 din C. pen. francez; constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de crime, fapte prevăzute și pedepsite la art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez; constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de delicte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 10 ani închisoare, pentru care pedeapsa maximă este de 15 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 1820/II/5/2019 emisă la data de 9 martie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 09.03.2020, orele 18:45 până la data de 10 martie 2020, orele 18:45.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10 martie 2020 până la data de 08 aprilie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Franța, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris. S-a dispus ca organele de poliție să rețină și să predea persoana solicitată A. la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța.

S-a dispus ca Administrația locului de deținere - Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Prahova să primească și să rețină persoana solicitată A., începând cu data de 10 martie 2020, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, va proceda la predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța.

Prezenta hotărâre s-a notificat persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin Adresa nr. x/2020 din data de 10 martie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost sesizată pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive și asupra predării persoanei solicitate A. pentru cercetări cu privire la săvârșirea în cursul anului 2018 și până la data de 6 noiembrie 2019 a unui număr de 3 infracțiuni, respectiv furturi comise în grup organizat, fapte prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 din C. pen. francez; constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de crime, fapte prevăzute și pedepsite la art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez; constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de delicte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 10 ani închisoare, către autoritățile judiciare din Franța, în baza Mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de Tribunalul Judiciar din Paris.

Propunerea a fost formulată în urma solicitării executării Mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Tribunalul Judiciar din Paris, pentru efectuarea urmăririi penale în cauză. Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în materie penală între statele membre, deoarece Franța a ratificat această decizie cadru.

Prin Ordonanța nr. 1820/II/5/2019, emisă la data de 099 martie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 09 martie 2020 orele 18:45 până la data de 10.03.2020 orele, 18:45.

Referitor la situația de fapt, Curtea de apel a constatat că Oficiul central de combaterea delincvenței itinerante a fost sesizat în vederea unei anchete privind un grup infracțional organizat format din cetățeni români care comit furturi având ca obiect camioane, care circulă pe autostrăzile din Franța. Modul operator era următorul: în timp ce camionul circula în trafic, făptuitorul urca în camion intrând prin efracție în remorcă, după care dădea marfa complicilor aflați într-un autovehicul lipit de camion. Acest mod de operare implica folosirea a trei sau patru vehicule ale unui grup de aproximativ zece indivizi pentru a asigura securitatea operațiunii. S-au constat astfel douăzeci și unu de furturi în perioada mai 2018 - noiembrie 2919, prejudiciul produs ridicându-se la circa 3,5 milioane de euro. Cercetările au dus la identificarea numitului A. al cărui profil ADN a fost găsit pe un autovehicul utilizat pentru comiterea unui furt, abandonat în Franța de către autori.

S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în dispozițiile art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și art. 367 din C. pen. român, respectiv furt calificat și constituirea unui grup infracțional organizat. De asemenea, infracțiunile de care este acuzată persoana solicitată sunt sancționate de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și fac parte din lista celor care dau loc la predare.

Prima instanță a reținut că nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatelor europene de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ, iar în urma verificărilor impuse de procedura prealabilă prev. de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, a rezultat că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o cauză penală.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată, fiind audiată, nu și-a exprimat consimțământul la predare; aceasta însă a înțeles regula specialității, declarând că nu renunță la aceasta și solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în țara de origine, adică în România.

Curtea de apel a precizat că predarea persoanei solicitate se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Așa fiind, Curtea de apel a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare.

Constatând că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, Curtea de apel a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, urmare Adresei nr. x/2020 din data de 10 martie 2020.

Totodată, prima instanță a luat act de faptul că persoana solicitată, în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Prahova, nu consimte la predarea către autoritățile franceze.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de apel a dispus arestarea persoanei solicitate A., fiind îndeplinite cerințele art. 223 alin. (2) C. proc. pen. pentru o perioadă de 30 de zile și a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în scopul predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară austriacă. Curtea de apel a considerat că măsură preventivă a arestării se justifică câtă vreme, în raport de natura, numărul și specificul infracțiunilor pentru care s-a solicitat predarea, așa cum rezultă din descrierea sumară a circumstanțelor de fapt, activitatea pretins infracțională organizată are o gravitate deosebită.

Curtea de apel a mai constatat că motivul refuzului persoanei solicitate de a fi predată autorităților franceze nu se circumscrie niciunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare reglementate de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004. Astfel, s-a reținut că persoana solicitată invocă drept motiv ar refuzului de a fi predat către autoritățile franceze situația sa familială, respectiv faptul că are trei copii în întreținere. Curtea de apel a mai reținut faptul că într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

De asemenea, Curtea de apel a apreciat că apărarea persoanei solicitate referitoare la numărul mare de cazuri de infectări cu Coronavirus existente în statul francez nu impietează asupra punerii în executare a mandatului european de arestare și nu sunt de natură a amâna predarea persoanei solicitate, instituțiile implicate în procedurile de predare având obligația luării tuturor măsurilor necesare pentru a asigura sănătatea persoanelor în cauză, cu atât mai mult cu cât din consultarea site.ului https: xxx reiese faptul că nu au fost luate măsuri care să impieteze punerea în executare a procedurilor judiciare.

În acest context, s-a apreciat că aspectele de ordin personal invocate de către persoana solicitată nu sunt suficiente pentru a aprecia că este justificată respingerea solicitării autorităților franceze, motivele invocate neputând fi analizate separat, ci doar prin raportare la întreaga cauză, instanța constatând, astfel, că nu existe motive întemeiate pentru a nu se dispune predarea persoanei solicitate. În plus, în raport de durata sancțiunii penale maxime pe care C. pen. francez o prevede, adică 15 ani închisoare, Curtea de apel a considerat că privarea provizorie de libertate a persoanei solicitate este justificată pentru îndeplinirea scopului de a fi transferată în statul francez în vederea efectuării urmăririi penale în cauza la care se referă mandatul european de arestare.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație solicitată A., în termen legal.

În dezbateri, contestatorul a beneficiat de asistența juridică a unor apărători aleși și a solicitat admiterea contestației și amânarea predării imediate pe o durată maximă de 3 luni a persoanei solicitate, având în vedere că este unic întreținător al familiei, iar pe numele acesteia există câteva aspecte ce țin de afaceri judiciare ce se circumscriu dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. De asemenea, s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puțin severe, dar privativă de libertate, respectiv măsura arestului la domiciliu, care să asigure posibilitatea predării către autoritățile străine a persoanei solicitate imediat ce această stare de urgență încetează și scade gradul de contaminare cu virusul COVID-19.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile formulate, Înalta reține următoarele:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis Mandatul european de arestare nr. x la data de 09.03.2020 de Tribunalul Judiciar din Paris în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furturi comise în grup organizat, fapte prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-13, 311-14, 311-15 din C. pen. francez; constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de crime, fapte prevăzute și pedepsite la art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez; constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de delicte.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, se constată că că infracțiunile pentru care se solicită predarea sunt sancționate de C. pen. francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10 martie 2020 până la data de 08 aprilie 2020, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Raportat la datele speței, pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau a împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte consideră că măsura arestării preventive este oportună și nu se impune a se dispune o altă măsură preventivă mai ușoară, în raport de particularitățile cauzei, apreciindu-se că o altă măsură mai ușoară (arest la domiciliu, astfel cum a solicitat apărarea) nu este suficientă pentru atingerea scopului menționat de lege.

În cauză se mai reține că persoana solicitată A. nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile franceze invocând o situație familială deosebită, respectiv faptul că are trei minori în întreținere, dar și numărul mare de cazuri de infectări cu virusul COVID-19, existente pe teritoriul statului francez. Apărarea a solicitat, astfel, amânarea predării invocând incidența dispozițiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât persoana solicitată ar avea afaceri judiciare în România.

Așa cum s-a menționat mai sus, situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia "instanța poate refuza") și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În aceste condiții, se constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 și, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

Așadar, predarea către autoritățile judiciare franceze în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate. Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea. Or, această procedură a fost îndeplinită de prima instanță care a ascultat persoana solicitată, iar aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare franceze. Înalta Curte apreciază că motivele invocate de apărare în justificarea acestei poziții a persoanei solicitate nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, argumentele apărării referitoare la amânarea predării persoanei solicitate nu sunt întemeiate. În primul rând, sancțiunile de natură civilă dispuse prin Sentința civilă nr. 8932 a Judecătoriei Ploiești nu se circumscriu cerințelor legale, dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 reglementând faptul că, numai situația în care persoana extrădată este cercetată într-o cauză penală, se poate dispune amânarea predării. De asemenea, aspectele ce țin de existența unei pandemii nu sunt prevăzute de lege pentru a se dispune o soluție de amânare a predării, iar circumstanțele personale ale persoanei solicitate, respectiv faptul că este unic întreținător al familiei și are copii în întreținere, pe de o parte, au fost cunoscute și evaluate de judecător la momentul arestării provizorii, iar pe de altă parte, acestea nu pot fi privite singular, ci în contextul cauzei și în raport de natura, gravitatea și multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei solicitate.

În final, Înalta Curte constată că instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

De asemenea, se reține că legea prevede faptul că, predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România (art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală).

În cauza de față, prima instanță, deși a menționat în considerentele hotărârii faptul că predarea persoanei solicitate se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, această dispoziție nu se regăsește în dispozitiv (minută).

Înalta Curte amintește că, în esență, hotărârea judecătorească reprezintă actul jurisdicțional de dispoziție al instanței, prin care aceasta se dezînvestește de soluționarea litigiului concret ce i-a fost dedus judecății. Dispozitivul reprezintă cea de-a treia și ultima parte a hotărârii judecătorești, parte care cuprinde soluția dată de o instanță problemelor de natură juridică asupra cărora a trebuit să se pronunțe. Prin urmare, dispozitivul redă adevărată forță juridică a hotărârii judecătorești și împlinește raționamentul logico - juridic surprins în cea de a doua parte (considerente).

Așadar, dispozitivul cuprinde soluția pe care instanța o dă raportului juridic cu care a fost învestită. Cum dispozitivul reprezintă soluția, apare firească concluzia că, pe lângă admiterea solicitării formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris privind executarea Mandatului european de arestare nr. x emis la data de 09.03.2020 de autoritățile judiciare din Franța și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prevăzută de art. 117 din aceeași lege, trebuie menționat expres și faptul că, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Prin urmare, mențiunile prevăzute în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală se impun a fi făcute atât în considerentele hotărârii judecătorești, cât și în dispozitivul acesteia, pentru a se respecta legalitatea, precum și pentru asigurarea tuturor garanțiilor necesare persoanei solicitate pentru transfer.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din data de 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Va desființa în parte sentința contestată numai în ceea ce privește omisiunea aplicării art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și rejudecând:

Conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, va dispune ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 21 din data de 10 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Desființează în parte sentința contestată numai în ceea ce privește omisiunea aplicării art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și rejudecând:

Conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dispune ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2020.

GGC - NN