ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2025

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației formulate în cauză, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1089 din data de 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1025 din data de 28.06.2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 300 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin cererea contestatorului A., întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., s-a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 1025 din 28.06.2024 pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Suceava.

Prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 2023, pronunțată de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (2) și (3) lit. f) din C. pen. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, prev.de art. 48 rap. la art. 218 alin. (1) și (3) lit. f) din C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) din C. pen. la pedeaspsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 (treisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 1025/28.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins apelurile declarate de inculpații B., A. și C. împotriva sentinței penale nr. 1 din 04.01.2023 pronunțate de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr. x/2021.

Relativ la susținerile contestatorului, Curtea a reținut că împrejurările invocate de către contestatorul A. nu echivalează cu existența unei nelămuriri în sensul consacrat de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., conținutul acesteia fiind clar, făcând posibilă executarea sentinței.

Astfel, s-a apreciat că aspectele invocate de contestatorul A., relativ la modalitatea în care au fost aplicate efectele art. 39, art. 40, art. 43 din C. pen. privind pluralitatea infracțională și modul de calculare efectivă a duratei pedepsei totale ce urmează a fi executată, cât și perioadele deduse potrivit art. 71, art. 72 din C. pen., sunt aspecte supuse căii de atac a apelului care exced cazurilor de contestație la executare prev. de art. 598 din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație persoana condamnată A..

La termenul din 7 mai 2025, s-a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate, precum și manifestarea de voință exprimată de către contestatorul persoană condamnată A., prin cererea transmisă la dosar, în sensul retragerii căii de atac formulate.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o cale de atac intitulată "contestație" formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 15 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1025 din data de 28.06.2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2021.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Totodată, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că în cauză s-a promovat o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri care ab initio nu era supusă vreunei căi de atac, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Se au în vedere, totodată, și dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În ceea ce privește solicitarea persoanei condamnate de a se lua act de manifestarea de voință în sensul retragerii contestației, Înalta Curte consideră că o asemenea solicitare, deși este guvernată de principiul disponibilității, în sensul că partea care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, nu se justifică în considerarea etapei procesuale în care a fost solicitată, respectiv într-o cale de atac neprevăzută de legea procesuală penală. O astfel de manifestare de voință poate produce efecte numai în măsura în care cererea inițială a investit în mod legal instanța competentă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 15 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, întrucât aceasta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la Actul adițional nr. x din 16.04.2025 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1089 din data de 15 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.