ÎCCJ, Secția penală, decizia din 26.11.2025 — De inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr.…

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21/F din data de 18 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bistrița-Năsăud a stabilit ca fiind lege penală mai favorabilă forma în vigoare a Legii nr. 241/2005, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

(51 acte materiale) și cu reținerea art. 5 din C. pen., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 25.000 de RON, reprezentată de 250 zile-amendă la valoarea de 100 RON a unei zile-amendă. În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de administrator la societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de administrator la societăți comerciale. S-a atras atenția inculpatului A. asupra art. 63 și art. 64 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii ori executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. În baza art. 38 alin. (1) din C. pen.

s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunile rutiere ce au atras condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată de Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 553/29.04.2022, definitivă, la data de 24.10.2022, prin decizia penală nr. 435/24.10.2022 a Tribunalului Cluj, conform art. 39 alin. (1) lit. d) C din C. pen., pedeapsa amenzii adăugându-se în întregime pedepsei închisorii, cu menținerea formelor de executare emise de Judecătoria Cluj-Napoca. Potrivit art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1357, art. 1381 C. civ., s-a admis în parte constituirea de parte civilă formulată în cauză de Statul Român și s-a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C.

B. S.R.L. Beclean - prin lichidator judiciar C.I.I. C., la plata sumei de 28.484,25 RON, a majorărilor de întârziere și a penalităților aferente sumei de 28.484 RON, calculate până la data de 05.12.2024, data plății debitului către Ministerul de Finanțe, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, București, reprezentat în cauză de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. S-a constatat că inculpatul A. a achitat suma de 28.484,25 RON reprezentând prejudiciul cauzat cu titlu de TVA, către Ministerul de Finanțe, rămânând de achitat majorările de întârziere și penalitățile aferente sumei de 28.484 RON, calculate până la data de 05.12.2024.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile, reprezentând impozit pe profit, formulate de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F.-București, reprezentat în cauză de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. De asemenea, potrivit art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a popririi, instituită prin ordonanța procurorului din data de 11.01.2023 și menținută prin încheierile penale nr. 127/CP/24.05.2023, nr. 124/J/20.10.2023 și respectiv 176/J/15.10.2024 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud, constând în poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare ale inculpatului A., la D. S.A., în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune, până la plata majorărilor de întârziere și penalităților aferente sumei de 28.484 RON.

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea facturilor identificate în copie la fil. 142-145 vol. I dos. urm.pen., pretins emise de S.C. E. S.R.L. și înregistrate în evidența contabilă a S.C. B. S.R.L. Beclean. S-a stabilit în favoarea Baroului Bistrița-Năsăud suma de 800 RON reprezentând onorariu parțial avocat oficiu în faza de judecată, ce s-a dispus a se achita din fondurile Ministerului Justiției, pentru av. F. și a rămas în sarcina statului (delegație nr. 2498/2023 - fil. 24 vol. I dos.inst.). Potrivit art. 274 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. SRL- prin lichidator judiciar C.I.I.

C., la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1.054,8 RON corespunzătoare fazei de urmărire penală. Împotriva sentinței penale au formulat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Nasaud și inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc.

pen., s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Nasaud împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 18 martie 2025 pronunțate de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, pe care a desființat-o atât cu privire la acțiunea penală, cât și cu privire la acțiunea civilă și, rejudecând, în aceste limite: În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (51 acte materiale) și cu reținerea art. 5 din C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în concurs real cu infracțiunile ce au atras condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată de Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 553/29.04.2022, definitivă la data de 24.10.2022, prin decizia penală nr. 435/24.10.2022 a Tribunalului Cluj. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată de Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința penală nr. 553/29.04.2022, definitivă la data de 24.10.2022, prin decizia penală nr. 435/24.10.2022 a Tribunalului Cluj, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele principale de 8 luni închisoare și 6 luni închisoare și s-a înlăturat sporul de 2 luni închisoare.

Conform art. 39 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 8 luni închisoare și 6 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 luni și 20 de zile de închisoare rezultând pedeapsa de 3 ani, 4 luni și 20 de zile de închisoare. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei de 10 luni închisoare emis de Judecătoria Cluj-Napoca în temeiul sentinței penale nr. 553/29.04.2022, definitivă la data de 24.10.2022 prin decizia penală nr. 435/24.10.2022 a Tribunalului Cluj și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) din C. proc.

pen. rap. la art. 1357, art. 1381 C. civ., a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. Beclean, prin lichidator judiciar C.I.I. C., la plata sumei de 97.649 RON, reprezentând impozit pe profit, la care s-au adăugat majorările de întârziere și penalitățile, în favoarea părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, București, reprezentat în cauză de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 18 martie 2025 pronunțate de către Tribunalul Bistrița-Năsăud.

În baza art. 275 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina acestuia. Împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 22 august 2025, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. Prin cererea de recurs în casație formulată, recurentul a solicitat, în temeiul art. 440 din C. proc. pen., să se constate că cererea de recurs în casație îndepliniște condițiile de admisbilitate și să dispună admiterea în principiu a cererii de recurs în casație.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (51 de acte materiale) și art. 5 din C. pen., apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală. În susținerea cererii de recurs în casație, s-a precizat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală. Recurentul a solicitat să se verifice legalitatea hotărârii pronunțate prin prisma stării de fapt deja reținute, urmând a se constata că este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., impunându-se pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în privința infracțiunii de evaziune fiscală. Recurentul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiective și subiective ale infracțiunii care se impută. S-a considerat că probele administrate în faza de cercetare judecătorească, în special raportul de expertiză contabilă, nu confirmă starea de fapt expusă de către Parchet și însușită, mecanic, de către instanța de apel. Instanța de apel s-a rezumat la susținerea conform căreia achizițiile realizate de către B. S.R.L. sunt fictive, fiind transferată practic fictivitatea și prejudiciul în sarcina societății B. S.R.L., justificat de faptul că atât timp cât societățile furnizoare aveau caratersticile unor scoietăți de tip fantomă, livrările către societatea B. S.R.L.

ar fi fictive. Astfel, recurentul a solicitat instanței de judecată să constate că existența unor obligații fiscale în sarcina societății B. S.R.L. nu a fost probată, întrucât societatea B. S.R.L. a avut un comportament fiscal corespunzător, neexistând nicio faptă ilicită ce poate fi reținută în sarcina inculpatului și care să fi fost comisă în calitatea sa de administrator al societății B. S.R.L. SRL. Mai mult, societatea B. S.R.L. a desfășurat activitate economică, producând paleți care, ulterior, au fost comercializați. Din punctul de vedere al impozitului pe profit, recurentul a apreciat ca fiind relevantă declarația martorei G., care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în fața primei instanței.

Astfel, raportul de expertiză a stabilit că nu poate fi determinat cuantumul vreunui prejudiciu constând în impozitul pe profit întrucât nu se poate determina profitul aferent vânzării mărfurilor achiziționate de la E. S.R.L., H. S.R.L. și I. S.R.L., raportat la imposibilitatea determinării prețului de vânzare (pagina 5 din suplimentul la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la data de 2.10.2024). În susținerea acesti concluzii, expertul analizând fișele furnizor, jurnalul de recepții, registrul jurnal și balanțele existente la dosarul cauzei, a învederat că nu reiese fără echivoc vânzarea mărfurilor achiziționate, astfel nu se poate determina profitul aferent vânzării mărfurilor achiziționate de la E. S.R.L., H. S.R.L.

și I. S.R.L.. Aceste aspecte au implicații deosebite asupra conținutului constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, în cazul căreia urmarea imediată constă în crearea unui prejudiciu bugetului de stat, prin diminuarea bazei impozabile cu consecința artificială a reducerii semnificative a obligațiilor fiscale de plată. Îndeplinirea acestei condiții este obligatorie în cazul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de rezultat, ceea ce presupune în mod obligatoriu ca fapta de evidențiere a unor operațiuni fictive să determine cauzarea unui prejudiciu la bugetul de stat, constând în obligațiile fiscale stabilite de către organele fiscale.

Având în vedere argumentele expuse, s-a considerat că soluția instanței de apel, de condamnare a inculpatului A. este vădit eronată, din perspectiva reținerii în sarcina acestuia a unei fapte care nu este prevăzută de legea penală. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată, fiind respectate dispozițiile art. 439 din C. proc. pen. Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 septembrie 2025. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc.

pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. În temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație, se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului în casație formulate împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Dacă instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 din C. proc.

pen., care presupune analiza unor aspecte de ordin strict formal, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație. Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege și respectă dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b), d) și art. 438 din C. proc. pen. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., cu argumentarea că existența unor obligații fiscale în sarcina societății B. S.R.L. nu a fost probată, întrucât societatea B. S.R.L. a avut un comportament fiscal corespunzător, neexistând nicio faptă ilicită ce poate fi reținută în sarcina inculpatului și care să fi fost comisă în calitatea sa de administrator al societății B. S.R.L. SRL. Din punctul de vedere al impozitului pe profit, relevantă s-a apreciat a fi declarația martorei G., care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în fața primei instanței care a stabilit că nu poate fi determinat cuantumul vreunei prejudiciu constând în impozitul pe profit întrucât nu se poate determina pofitul aferent vânzării măfurilor achiziționate de la E. S.R.L., H. S.R.L.

și I. S.R.L., raportat la imposibilitatea determinării prețului de vânzare. Recurentul a arătat că sumele se înregistrau contabil pe cheltuieli doar în momentul vânzării, fiind o contare contabilă automată în programul de contabilitate- program informatic, cheltuielile neputând fi deduse, scăzute, decât ulterior vânzării mărfurilor, diferența dintre achiziție și vânzare reprezentând profitul, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul Bistrița Năsăud. S-a considerat că aceste aspecte au implicații deosebite asupra conținutului constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, în cazul căreia urmarea imediată constă în crearea unui prejudiciu bugetului de stat, prin diminuarea bazei impozabile cu consecința artificială a reducerii semnificative a obligațiilor fiscale de plată.

Îndeplinirea acestei condiții este obligatorie în cazul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu atât mai mult cu cât infracțiunea de evaziune fiscală este o infracțiune de rezultat, ceea ce presupune în mod obligatoriu ca fapta de evidențiere a unor operațiuni fictive să determine cauzarea unui prejudiciu la bugetul de stat, constând în obligațiile fiscale stabilite de către organele fiscale.

În ceea ce privește precizarea că probele administrate în faza de cercetare judecătorească, în special raportul de expertiză contabilă care a evidențiat că nu se poate determina un prejudiciu în materia impozitului pe profit în sarcină inculpatului, nu confirmă starea de fapt expusă de către Parchet și însușită de către instanța de apel, se reamintește că reevaluarea materialului probator administrat cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanța de apel, nu se subsumează cazului prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Așadar, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc.

pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt. Prin urmare, se reține că, în raport de motivele cererii de recurs în casație coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc.

pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat. Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, întrucât prin criticile expuse nu se aduc în discuție aspecte de legalitate care s-ar putea circumscrie formal vreunui caz de recurs în casație din cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc.

pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 31 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.