ÎCCJ, Secția penală, decizia din 25.11.2025 — cale de atac împotriva sentinței nr. 253/2024 a Tribunalului Brașov

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale) și art. 41 C. pen. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. e) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de muniții fără drept, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat în scopul sustragerii de la răspundere penală, prevăzută de art. 262 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. II. 1. S-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de inculpatul B. ca neînemeiată. În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. 2. În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă 4 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv de la rămânerea definitivă a hotărârii. În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 91 - 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit termen de supraveghere pe o durată de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. Conform art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere: - să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; - să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile (180 ore de activitate prestată efectiv conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 253/2013), în cadrul Primăriei municipiului Săcele sau Primăriei municipiului Brașov. În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atenționat inculpatul asupra conduitei sale viitoare și i s-au pus în vedere consecințele prevăzute de art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori săvârșește o nouă infracțiune. IV. 1. În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 153 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. 2. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani, care s-a dispus a se executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din data de 22.01.2017. VII. În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a mai multor bunuri enumerate în hotărâre. În temeiul art. 25 C. proc. pen. s-a dispus desființarea totală a cărții de identitate pe numele "D.", seria x nr. x Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, cu privire la inculpatul A. că: 1. în perioada septembrie 2016 - februarie 2017 a constituit împreună cu B. și cu E. un grup infracțional organizat, cu o structură bine definită, având paliere de conducere și de execuție, ai cărui membri aveau sarcini bine determinate, având ca scop distribuția unor mari cantități de droguri de risc - cannabis - în schimbul unor importante sume de bani, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. 2. - În data de 21.10.2016 i-a vândut lui F. cantitatea de 3,56 grame cannabis contra sumei de 150 RON; - în data de 08.11.2016 i-a vândut lui G. cantitatea de 500 grame cannabis, urmând ca acesta din urmă să îi remită suma de 18.500 RON; - în data de 20.01.2017 i-a remis lui B. cantitatea de 511 grame cannabis; - a deținut în locuința situată în Brașov, str. x T în scopul distribuirii cantitatea de 97,63 grame cannabis, cantitate preluată de inculpatul C. în data de 22.01.2017; - a deținut în imediata apropiere a imobilului în care locuia, situat în Brașov, str. x T, îngropată în pământ, cantitatea de 256,52 grame cannabis, în vederea comercializării, cantitate identificată cu ocazia percheziției din data de 27.01.2017; fapte care întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale), pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi (în forma legii în vigoare la datele săvârșirii faptei, mai favorabilă pentru inculpat față de forma actuală care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani). 3. În perioada iulie 2016- ianuarie 2017 a introdus în țară cantitatea de 1.408,71 grame cannabis provenită din Spania, prin intermediul unor firme de transport colete, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi (în forma legii în vigoare la datele săvârșirii faptei, mai favorabilă pentru inculpat față de forma actuală care prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani). 4. În luna ianuarie 2017 a deținut în imediata apropiere a imobilului în care locuia un pistol marca "x" (armă neletală supusă autorizării potrivit anexelor Legii nr. 295/2004) identificat în data de 27.01.2017 cu ocazia efectuării unei percheziții, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de deținerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. 5. În luna ianuarie 2017 a deținut în imediata apropiere a imobilului în care locuia 100 cartușe - muniție destinată armelor de foc letale supuse autorizării potrivit anexelor Legii nr. 295/2004, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de deținere de muniții fără drept, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani; 6. În data de 10.02.2017, în intervalul orar 20:36-21:30, a traversat ilegal frontiera de stat a României prin zona verde, în apropierea punctului de trecere frontieră "Valea lui C." din județul Bihor, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat în scopul sustragerii de la răspundere penală, prevăzută de art. 262 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani; 7. În toamna anului 2016 a determinat o persoană neidentificată până în prezent să plăsmuiască o carte de identitate falsă prin asocierea datelor de identificare ale unei persoane cu fotografia altei persoane, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. S-a constatat că toate faptele reținute în sarcina inculpatului A. au fost săvârșite în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postexecutorie (relativ la aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, rămasă definitivă la data de 15.11.2011 și a unei pedepse de 2 ani închisoare rămasă definitivă la data de 29.02.2012 cazier judiciar fila x d.u.p. și următoarele) și concursului real de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen. Cu privire la inculpatul B., instanța de fond a reținut, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, ce a fost însușit de către acesta, că: 1. În perioada septembrie 2016 - februarie 2017 a constituit împreună cu A. și cu E. un grup infracțional organizat, cu o structură bine definită, având paliere de conducere și de execuție, ai cărui membri aveau sarcini bine determinate, având ca scop distribuția unor mari cantități de droguri de risc - cannabis - în schimbul unor importante sume de bani, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. 2. În data de 20.01.2017 a deținut în locuința situată în Săcele, Aleea x, jud. Brașov, împreună cu E. cantitatea de 511 grame cannabis în vederea vânzării, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi (în forma legii în vigoare la datele săvârșirii faptei, mai favorabilă pentru inculpat față de forma actuală care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani). Instanța de fond a reținut că săvârșirea faptelor în materialitatea lor rezultă, fără dubiu, din coroborarea probelor administrate în cauză cu recunoașterea faptelor de către inculpații B., E. și C., existând o identitate deplină între elementele constitutive ale faptelor săvârșite de către inculpați și trăsăturile modelului abstract conținut de normele de incriminare. A subliniat că prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, astfel cum este cazul de față. S-a arătat că, așa cum rezultă din probele administrate, în cauză, infracțiunea predicat, scopul constituirii grupului infracțional organizat, a fost infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar faptul că substanțele interzise constituiau cantități însemnate de cannabis rezultă în mod evident din procesele-verbale de percheziție domiciliară și rapoartele de constatare tehnico-științifică. S-a apreciat, contrar susținerilor apărării, că faptul că respectiva cantitate de droguri a fost găsită în apropierea proprietății inculpatului A. nu reprezintă doar o presupunere că acea cantitate îi aparține acestuia, întrucât probele menționate anterior se coroborează în sensul că nu poate fi verosimil că altcineva le-ar fi depozitat lângă locuința sa. În privința inculpatului C., instanța de fond a reținut că: 1. în perioada septembrie 2016- februarie 2017, a aderat la un grup criminal organizat constituit de A., B. și E. având ca scop distribuția unor mari cantități de droguri de risc - cannabis - în schimbul unor importante sume de bani, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.; 2. în data de 22.01.2017, a deținut cantitatea de 97,63 grame cannabis în vederea vânzării, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Reținând că faptele au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenție directă, calificată prin scopul obținerii unor sume de bani din traficul de droguri de risc, prima instanță a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, fiind nejustificate și imputabile acestora. Raportându-se la termenele de prescripție generală, având în vedere că urmare a Deciziilor CCR nr. 296/2018 și nr. 358/26.05.2022, a modificării art. 155 C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale și a Deciziei nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în intervalul 26.06.2018 - 30.05.2022 fondul activ al legislației penale nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, împrejurare care constituie normă de drept penal material (substanțial) supusă din perspectiva aplicării în timp principiului retroactivității legii penale mai favorabile, instanța de fond a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunile de: - constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., întrucât ultima legătură documentată între membrii grupului este la data de 07.01.2017 (convorbirea purtată între B. și C. - fila x d.u.p.), astfel că termenul de prescripție, de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., era împlinit în luna martie 2022; - trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 C. pen., termenul de prescripție de 8 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.; S-a arătat că, deși în rechizitoriu s-a reținut că în perioada iulie 2016 - ianuarie 2017 inculpatul a introdus în țară cantitatea de 1.408,71 grame cannabis, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că ultimul act cert de introducere a acestor droguri pe teritoriul național a avut loc cel mai târziu în luna septembrie 2016 (conform declarației date în data de 03.02.2017 în calitate de suspect de H. - fila x d.u.p., declarația dată în calitate de suspect de C. în data de 02.02.2017 - fila x d.u.p., precum si evidentele scriptice ale societății de transport I. J. - fila x d.u.p.). S-a apreciat că perioada în care s-a săvârșit fapta de trafic internațional de droguri de risc nu poate fi reținută raportat la perioada în care inculpatul a deținut și distribuit drogurile, care se întinde până în luna ianuarie 2017 - ulterior introducerii drogurilor în țară, și nici la data percheziției domiciliare din 27.01.2017 în locuința lui A., când au fost identificate ambalaje din carton inscripționate în limba spaniolă, provenind de la o persoană juridică din Spania. Având în vedere aceste aspecte și faptul că nu se cunoaște data exactă a ultimului act de introducere a drogurilor în țară, împrejurare care se interpretează în favoarea inculpatului, s-a concluzionat că termenul de prescripție trebuie considerat că s-a împlinit la data de 01.11.2024. - deținerea fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită în luna ianuarie 2017, astfel că termenul de prescripție, de 3 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., era împlinit în luna martie 2020; - deținere de muniții fără drept, prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen., având în vedere că fapta a fost săvârșită în luna ianuarie 2017, astfel că termenul de prescripție, de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., era împlinit în luna martie 2022; - trecere frauduloasă a frontierei de stat în scopul sustragerii de la răspundere penală, prevăzută de art. 262 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită la data de 10 februarie 2017, astfel că termenul de prescripție, de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., era împlinit în luna aprilie 2022 - instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., având în vedere că fapta a fost săvârșită în cursul toamnei anului 2016 (conform declarației martorului H. - fila x d.u.p.) și nu se cunoaște data exactă, împrejurare care se interpretează în favoarea inculpatului, termenul de prescripție, de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., trebuie considerat că s-a împlinit în luna noiembrie 2021. S-a menționat că la calculul termenelor de prescripție s-a avut în vedere și perioada de 2 luni (16.03.2020 - 15.05.2020) în care curgerea termenelor dc prescripție în materie penală a fost suspendată prin Decretul Președintelui României nr. 195 din 16.03.2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16.03.2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19.03.2020, pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 19.03.2020 și Decretul Președintelui României nr. 240 din 14.04.2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14.04.2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16.04.2020. pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind prelungirea stării de urgență pe întreg teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 16.04.2020. La stabilirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatelor produse, care relevă o gravitate medie a faptelor, îndeosebi natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului A., conduita bună după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal în ce privește pe inculpatul B.. Totodată, s-a avut în vedere că la inculpatul A. a fost identificată o cantitate de aproximativ 1 kilogram și jumătate de cannabis, la inculpații B. și E. a fost identificată o cantitate de peste 500 grame de cannabis, iar la inculpatul C. o cantitate de 97 grame de cannabis, precum și anturajul acestor inculpați din care făceau parte persoane condamnate penal cum este martorul H.. Nu s-au reținut circumstanțe atenuante sau agravante. În cazul inculpatului A., la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere și faptul că infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost săvârșită în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, situație în care limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, conform art. 43 alin. (5) C. pen., în cauză acestea devenind închisoare de la 3 la 10 ani și 6 luni. În cazul inculpatului B., s-a reținut că, întrucât judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1^1) și (2) C. proc. pen., iar instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către acesta, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se reduc cu o treime (închisoare de la un an și 4 luni la 4 ani și 8 luni). S-au considerat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen. doar în cazul inculpatului B., având în vedere pedeapsa aplicată, faptul că acesta nu este recidivist, că și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, instanța de fond și-a exprimat speranța că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații B., A. și C.. Prin decizia penală nr. 207/Ap din 18 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 253/S din 27 noiembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020, care a fost desființată sub aspectul soluționării laturii penale, vizând: cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc; omisiunea aplicării față de inculpatul A. și a pedepsei complementare și accesorii a interzicerii dreptului de a purta orice fel de arme pe o perioadă de 5 ani; modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului B.. Rejudecând în aceste limite: 1. A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare. În baza art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a purta orice fel de arme, pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului a cărui exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. 2. Au fost înlăturate dispozițiile art. 91 C. pen. și următoarele în ceea ce îl privește pe inculpatul B. și s-a dispus executarea pedepsei și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii. 3. Au fost respinse cererile de repunere pe rol a cauzei și apelurile formulate de inculpații A., B. și C. împotriva aceleiași sentințe. 4. Au fost menține dispozițiile sentinței atacate care nu contravin deciziei. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a precizat că, având în vedere că motivele de apel formulate atât de către inculpați, cât și de către Ministerul Public vizează exclusiv infracțiunile de trafic de droguri de risc - față de care s-a solicitat de către procuror majorarea pedepselor aplicate tuturor celor trei apelanți, iar de către aceștia încetarea procesului penal prin intervenirea prescripției, precum și trafic internațional de droguri de risc, raportat la care procurorul a solicitat condamnarea inculpatului A., va analiza apelul declarat exclusiv în limitele învestirii. Astfel, raportându-se la situația de fapt stabilită în cauză, Curtea a reținut, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale) și art. 41 C. pen., imputată inculpatului A. în formă continuată, că sunt incidente prevederile art. 154 alin. (2) C. pen., "termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act". A reținut, astfel, că, în cazul său, epuizarea infracțiunii a avut loc la data de 27.01.2017, data ultimului act material, moment de la care a început să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale în cuantum de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere că de la data comiterii faptei până la pronunțarea deciziei Legea nr. 143/2000 a suferit mai multe modificări ale cuantumului pedepselor prevăzute de lege în cazul infracțiunii de trafic de droguri, iar cea mai favorabilă formă este cea de la momentul epuizării, prevăzând limite între 2 și 7 ani închisoare. Raportându-se la aspectele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 297 din data de 26.04.2018 și nr. 358 din data de 26.05.2022 și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr. 67 din 25.10.2022, curtea de apel a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cazul infracțiunii de față, este cea cuprinsă între data de 25.06.2018 (când a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 518 din data de 25.06.2018 Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României) și data de 30.05.2022 (când a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 531 din data de 30.05.2022 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022, prin care a fost modificat art. 155 alin. (1) C. pen. prin stabilirea cazului de întrerupere a prescripției răspunderii penale). În această perioadă, Curtea Constituțională a României a constatat că legea penală nu a prevăzut cauze de întrerupere a prescripției răspunderii penale și din acest motiv trebuie luat în considerare doar termenul general de prescripție a răspunderii penale. S-a precizat că acest termen de prescripție a răspunderii penale a început să curgă la data de 27.01.2017 și a fost suspendat timp de două luni, în perioada stării de urgență, prin art. 43 alin. (2) și alin. (8) din Anexa 1 la Decretul Președintelui nr. 195 din 16.03.2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv prin art. 64 alin. (5) din Anexa 1 la Decretul Președintelui nr. 240 din 14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României. S-a apreciat că starea de urgență instituită și menținută prin cele două decrete poate fi încadrată în noțiunea de împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat ce a determinat suspendarea judecării cauzelor penale și constituie o cauză de suspendare a prescripției răspunderii penale, în condițiile art. 156 C. pen. Astfel, curtea de apel a constatat că, pentru fapta mai sus reținută în sarcina inculpatului, la termenul de prescripție a răspunderii penale ce s-ar fi împlinit la data de 26.01.2025 se mai adaugă 60 de zile, acesta urmând a se împlini în final la 27.03.2025. Pentru același raționament a precizat că în cazul inculpatului B., termenul de prescripție a răspunderii penale urma să se împlinească în data de 20.03.2025, iar în cazul inculpatului C. în data de 22.03.2025. În consecință, a constatat că, față de infracțiunea de trafic de droguri de risc reținută în sarcina tuturor inculpaților, nu a intervenit prescripția răspunderii penale, neputându-se dispune încetarea procesului penal. Având în vedere solicitarea apărătorului din oficiu al inculpatului A. de a analiza sub toate aspectele de fapt și de drept infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina acestuia, Curtea a efectuat o analiză proprie a întrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii, constatând, în final, după ce a făcut trimiteri ample la mijloacele de probă, că acestea sunt întrunite în speță pentru toate cele 5 acte materiale care constituie acuzația pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat. Ca urmare, Curtea a reținut că inculpatul A. se face vinovat de infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa, sub aspectul tuturor actelor materiale menționate în actul de sesizare. În continuare, instanța de apel a efectuat propria analiză a materialului probator administrat cu privire la infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc, reținând că și această faptă este dovedită în cauză, însă a apreciat că nu poate fi demonstrată o dată a comiterii faptei, nici măcar raportat la declarația inculpatului H. care a susținut că ulterior lunii septembrie 2016 s-a deplasat să ridice colete de încă circa 5 ori, motiv pentru care a îmbrățișat raționamentul primei instanțe cu privire la încetarea procesului penal și a respins acest motiv de apel al Ministerului public. În ceea ce privește solicitarea de majorare/modificare a modalității de individualizare a pedepselor aplicate, din apelul Ministerului Public, Curtea a reținut că aceasta este întemeiată. În acest sens, s-a apreciat că în privința inculpatului A. este aplicabilă recidiva post executorie, astfel încât în cazul infracțiunii de trafic de droguri de risc limitele de pedeapsă se vor situa, conform legii mai favorabile, între 3 ani și 10 ani și 6 luni, astfel că pedeapsa aplicată, în cuantum de doar 3 ani și 6 luni depășește cu foarte puțin minimul special. Or, raportat la istoricul infracțional extrem de bogat al inculpatului A., caracterul său periculos manifestat în specificul infracțiunilor comise de-a lungul timpului, dovedit și prin evadarea de sub măsura arestului la domiciliu executat în altă cauză și deținerea în mod nelegal a unor arme și cartușe, dintre care unele cu caracter letal, părăsirea frauduloasă a teritoriului țării și capturarea sa în Spania, potrivit rechizitoriului, în urma unei ample operațiuni judiciare, cantitățile extrem de mari de droguri comercializate, au impus aplicarea unei pedepse cu un real efect disuasiv pentru alți participanți implicați în raporturi penale de conflict, cât și cu rol punitiv pentru inculpat. Astfel, Curtea a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și, de asemenea, a suplinit omisiunea primei instanțe de a aplica acestuia pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a purta orice fel de arme, pe o perioadă de 5 ani, dat fiind argumentele de mai sus și deținerea nelegală a armelor menționate în rechizitoriu, infracțiune față de care s-a dispus încetarea procesului penal și nu s-a solicitat continuarea acestuia. Având în vedere că inculpatul B. a urmat procedura recunoașterii, Curtea a precizat că pedeapsa nu va fi majorată, însă dat fiind rolul său în anturajul inculpatului A. și poziția extrem de apropiată de acesta, se impune individualizarea pedepsei în modalitatea executării efective. S-a mai constatat că inculpatul C. nu a recunoscut săvârșirea faptei și, dat fiind rolul său în gruparea condusă de inculpatul A., deloc neglijabil, dar luând în considerare și lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că pedeapsa aplicată, atât ca și cuantum și modalitate de executare, cu detenție efectivă, nu se impun a fi modificate. Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs în casație inculpații B. și A.. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul B., prin apărător ales, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 și pct. 12 C. proc. pen. În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. a arătat, prin raportare și la Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18.02.2025, că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc s-a împlinit la 20.01.2025. Astfel, a subliniat că, la analizarea prescripției răspunderii penale, instanța de apel s-a raportat la termenul general de prescripție de 8 ani, considerând că prevederile Decretului președintelui României nr. 195/2020 (privind instituirea stării de urgență pe perioada 16.03.2020 - 15.05.2020) ar fi suspendat cursul prescripției pe o durată de 60 de zile, deși acest decret nu se aplică în prezenta cauză. În acest sens, a menționat că pe parcursul perioadei în care a fost instituită starea de urgență dosarul s-a aflat în faza urmăririi penale, Tribunalul Brașov fiind sesizat cu rechizitoriul nr. x/2020 în data de 09.11.2020. Art. 43 din Anexa I a Decretului nr. 195/2020 prevede că activitatea de urmărire penală se desfășoară numai în cazurile în care s-au dispus măsuri preventive sau de protecție a victimelor și martorilor. Or, cum, în cauză, existau un martor cu identitate protejată ("K.") și un martor vulnerabil ("L."), cursul termenului de prescripție nu a fost suspendat în baza Decretului nr. 195/2020, așa încât decizia Curții de Apel Brașov apare ca fiind nelegală. În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc cu suspendarea executării acesteia, în condițiile art. 91 - art. 92 C. pen., a fost nelegală, deoarece conform art. 91 alin. (1) C. pen., această modalitate de executare poate fi dispusă doar dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an. Or, recurentul mai fusese anterior condamnat la o pedeapsă de doi ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, suspendare care a fost revocată, ca urmare a încălcării obligațiilor impuse, prin hotărârea nr. 183/2022 din 09.05.2022 a Tribunalului Brașov, prin care s-a dispus și executarea efectivă a pedepsei. A mai precizat că a fost găsit în Italia și încarcerat, însă autoritățile italiene au apreciat că nu se impune extrădarea, având în vedere existența unui loc de muncă și a unui copil minor în întreținere. A mai precizat că instanța de apel a admis, în cadrul căii de atac declarate în cauză, solicitarea parchetului și a schimbat modalitatea de executare a pedepsei 2 ani și 6 luni închisoare aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, dispunând executarea efectivă a acesteia, deși, în opinia apărării, soluția legală ar fi fost constatarea nelegalității pedepsei aplicate de Tribunalul Brașov și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Aceasta deoarece instanța de apel nu putea individualiza o pedeapsă aplicată ab initio în mod nelegal. În final, a susținut că cele două fapte (condamnarea anterioară și cea actuală) se află în concurs, iar în cazul unei pedepse cu executare ar fi urmat contopirea cu prima pedeapsă, astfel că pedeapsa finală ar fi fost mai mică. În consecință, a solicitat suspendarea hotărârii atacate, în temeiul art. 441 C. proc. pen., și, pe fondul căii de atac, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în principal, încetarea procesului penal, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A., prin apărător ales, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, pct. 8 și pct. 12 C. proc. pen. În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. a arătat, prin raportare și la Decizia Curții Constituționale din 18.02.2025, că în mod greșit instanța de apel a apreciat că, în perioada stării de urgență, cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat, făcând aplicabilitatea art. 43 alin. (2) și alin. (8) din Anexa I la Decretul Președintelui nr. 195 din 16.03.2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv art. 64 alin. (5) din Anexa I la Decretul Președintelui nr. 240 din 14.04.2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, reținând, așadar, că termenul de prescripție a răspunderii penale s-ar fi împlinit doar la data de 27.03.2025 (la data de 26.01.2025 a mai adăugat 60 de zile). În opinia apărării, termenul de prescripție a răspunderii penale de 8 ani (la care s-a raportat judecătorul, care a reținut ca lege penală mai favorabilă cea din perioada cuprinsă între 25.06.2018 și 30.05.2022) a început să curgă la data de 27.01.2017 și s-a împlinit la data de 26.01.2025, întrucât nu a fost suspendat timp de două luni, în perioada stării de urgență, inculpatul aflându-se în situația de excepție arătată prin art. 43 din Anexa I la Decretul Președintelui nr. 195 din 16.03.2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv cauza fiind una în care activitatea de urmărire penală se realiza în regim de urgență, în condițiile în care în dosar s-au dispus măsuri preventive sau de protecție a victimelor și a martorilor (existând atât un martor vulnerabil - L., cât și un martor cu identitate protejată - K.). În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că instanța de apel, prin decizia atacată, a aplicat inculpatului, în baza art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a purta orice fel de arme, pe o perioada de 5 ani, deoarece instanța de fond a omis să aplice pedeapsa complementară. Or, procedând în această manieră, instanța de apel l-a lipsit pe inculpat de o cale de atac, câtă vreme aplicarea pedepsei complementare a avut loc pentru prima dată în apel, iar hotărârea este una definitivă, pedeapsa complementară aplicată ieșind din sfera de control a unei instanțe superioare. În final, a solicitat suspendarea hotărârii atacate, în temeiul art. 441 C. proc. pen., și, pe fondul căii de atac, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov pentru rejudecarea apelului. Ulterior, prin concluziile scrise depuse la dosar la 08.09.2025, recurentul inculpat A. a invocat, circumscris cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nelegalitatea compunerii completului de judecată (incompatibilitate și aparență de părtinire), învederând, în esență, că cei doi membri ai acestuia s-au aflat în stare de incompatibilitate determinată, pe de o parte, de un raport profesional preexistent între recurent și unul dintre judecători, iar, pe de altă parte, de implicarea anterioară a celui de-al doilea judecător în procedura de cameră preliminară. Prin încheierea din 14.10.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. exclusiv în ceea ce privește susținerile referitoare la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, din perspectiva dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. prin raportare la Decizia nr. 50 din 18.02.2025 pronunțată de Curtea Constituțională, au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 207/Ap din 18 martie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală, și s-a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 7, în vederea soluționării căii extraordinare de atac. Prin aceeași încheiere, s-a reținut că în ceea ce privește celelalte cazuri de recurs în casație invocate de recurenții inculpați nu este respectată cerința de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Totodată, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de recurenți de suspendare a deciziei recurate. Examinând, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 442 - 444 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța verifică exclusiv legalitatea deciziei. Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante. Înalta Curte subliniază, totodată, că, prin prisma cazului de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal. Acest caz de casare a fost reconfigurat prin Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 .02.2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11.04.2025, prin care s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal. Pentru a se constata incidența acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât și legislativ. În speță, se constată că, prin cererile de recurs în casație formulate, recurenții inculpați B. și A. au susținut, circumscris motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., că, în condițiile în care în cauză s-au dispus măsuri preventive sau de protecție a victimelor și a martorilor (existând atât un martor vulnerabil - L., cât și un martor cu identitate protejată - K.), dosarul se încadra în situația de excepție prevăzută de art. 43 din Anexa I la Decretul Președintelui nr. 195 din 16.03.2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv se regăsea printre cele în care activitatea se realiza în regim de urgență, motiv pentru care termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc s-a împlinit în luna ianuarie 2025, anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recurenții inculpați B. și A. au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prin sentința penală nr. 253/S din 27 noiembrie 2024 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/Ap din 18 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, instanța de apel reținând că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este forma Legii nr. 143/2000 cuprinsă între data de 25.06.2018 (când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018, Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României) și data de 30.05.2022 [când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30.05.2022, O.U.G. nr. 71/2022, prin care a fost modificat art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul stabilirii cazului de întrerupere a prescripției răspunderii penale]. Astfel, în privința inculpatului B. s-a reținut că, în data de 20.01.2017, a deținut în locuința situată în Săcele, Aleea x, jud. Brașov, împreună cu E. cantitatea de 511 grame cannabis în vederea vânzării, faptă care întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pedepsită