ÎCCJ, Secția penală, decizia din 14.01.2026 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 3096 a Judecătoriei Baia Mare

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3096, pronunțată la data de 13 septembrie 2024, de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele: În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau al altor substanței interzise, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. și art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen. În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. care se va executa de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen. În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. și art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat 4 luni închisoare (1/3 din 1 an), reprezentând sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă inițială de 2 ani și 4 luni închisoare. În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., alăturat pedepsei rezultante s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cât și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din dosar au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 330/25.01.2018 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 513A/19.04.2018 a Curții de Apel Cluj la pedeapsa de 6 ani și 20 de zile închisoare din care a fost liberat condiționat la data de 16.03.2021. În baza art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 757/10.03.2021 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin necontestare și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 612 zile. În baza art. 104 alin. (2) C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare restul rămas de executat de 612 zile, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă finală de 2 ani, 4 luni și 612 zile închisoare în detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. pen., alăturat pedepsei rezultante finale, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule cea mai grea, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, cât și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei rezultante finale s-a aplicat inculpatului restul rămas neexecutat din pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

aplicate prin sentința penală nr. 330/25.01.2018 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 513A/19.04.2019 a Curții de Apel Cluj și anume: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; interzicerea dreptului de a comunica cu persoanele vătămate B. și C., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 45 alin. (5), rap. la art. 45 alin. (3) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, care include și cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 1178 din data de 26 iunie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc.

pen., a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 3096/2024 din data de 13.09.2024 pronunțate de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2023, pe care a desființat-o în parte, în latură penală ca urmare a Deciziei nr. 25/27.01.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial din 28.01.2025 și, rejudecând în aceste limite: A înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedepsele complementare și accesorii pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen., precum și dispozițiile privind contopirea acestora în condițiile constatării concursului real de infracțiuni.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen. A menținut dispozițiile primei instanțe privind condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu reținerea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen.

A constatat că infracțiunea mai sus menționată a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 330/25.01.2018 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 513A/19.04.2018 a Curții de Apel Cluj la pedeapsa de 6 ani și 20 de zile închisoare din care a fost liberat condiționat la data de 16.03.2021. În baza art. 104 alin. (2) C. pen., a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 757/10.03.2021 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin necontestare și a dispus executarea restului de pedeapsă de 612 zile. În baza art. 104 alin. (2) C. pen. și art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 1 an închisoare restul rămas de executat de 612 zile, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 612 zile închisoare în detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a aplicat alături de pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. aplicate prin sentința penală nr. 330/25.01.2018 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 513A/19.04.2019 a Curții de Apel Cluj pe o perioadă de 2 ani și constată că aceasta a fost integral executată (începând de la data expirării termenului de supraveghere aferent liberării condiționate, 08.11.2022). S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii corespunzător prezentei decizii. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale instanței de fond care nu contravin deciziei. În temeiul art. 422 din C. proc.

pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului. În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 998 RON onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, care se va suporta din Fondul Ministerului Justiției, cheltuieli ce au rămas în sarcina statului. Împotriva deciziei penale nr. 1178 din data de 26 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, a formulat, la data de 25 iulie 2025, recurs în casație inculpatul A.. Prin cererea formulată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., recurentul inculpat A. a solicitat achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, sub aspectul tipicității obiective. Astfel, recurentul inculpat a susținut că achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., care a atras existența unui dosar penal, ca premisă a suspendării dreptului de a conduce, are ca efect dispariția situației premise, fiind de natură a înlătura tipicitatea obiectivă a infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Raportat la aceste aspecte, a solicitat să se constate că fapta inculpatului nu este tipică sub aspectul laturii obiective, motiv pentru care se impune achitarea acestuia. În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului în casație. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, sub numărul de dosar x/2023 Prin încheierea din data de 15 octombrie 2025, verificând condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat admisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., motiv pentru care a admis-o în principiu și a acordat termen la data de 26 noiembrie 2025, Completul C1, cu citarea recurentului inculpat A. și asigurarea apărării.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv în ședința din data de 14 ianuarie 2026, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua hotărârii. Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc.

pen. În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În aceste coordonate de principiu, examinând criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul neîntemeiat al acestora.

Sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că fapta reținută în sarcina acestuia nu corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., având în vedere că pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. ce a atras suspendarea dreptului de a conduce, s-a dispus achitarea acestuia, astfel că dispoziția de suspendare a dreptului de a conduce nu a fost dispusă în mod legal, ceea ce înlătură tipicitatea obiectivă a infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.

Prioritar, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 3096, pronunțată la data de 13 septembrie 2024, de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2023, recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, la data de 09.10.2022, în jurul orei 00:35 inculpatul a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x din Baia Mare, având dreptul de a conduce suspendat (ca urmare a dosarului penal în care a fost cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. - faptă din data de 01.07.2022).

Ulterior, prin decizia penală nr. 1178/2025 din data de 26.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. - faptă din data de 01.07.2022. Înalta Curte subliniază că O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează cu claritate condițiile în care se reține și se restituie un permis de conducere. Astfel, conform art. 111 alin. (1) lit. b) din această ordonanță de urgență, permisul se reține în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile contra siguranței circulației pe drumurile publice enumerate, între care și cea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 din C. pen..

Într-o asemenea ipoteză, conform art. 111 alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță de urgență, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație, iar potrivit art. 97 alin. (3) din același act normativ, perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul se consideră suspendare, conform art. 96 alin. (2) lit. b) din același act normativ. De asemenea, în cazul în care permisul de conducere a fost reținut pentru săvârșirea unei infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, iar persoana în cauză a fost trimisă în judecată, restituirea acestuia se poate face numai în baza hotărârii judecătorești definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului, conform art. 113 alin. (1) lit. e) din O.U.G.

nr. 195/2002: Permisul de conducere se restituie titularului sau reprezentantului conventional al acestuia: (...) lit. e) în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat. Astfel, chiar textul care definește legal noțiunea de reținere a permisului de conducere prevede că măsura rămâne în ființă până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea măsurii. În raport cu textul de incriminare al art. 335 alin. (2) din C. pen., latura obiectivă a acestei infracțiuni presupune, pe de o parte, realizarea unei acțiuni de conducere a unui vehicul, aceasta fiind îndeplinită în privința inculpatului și, pe de altă parte, se impune ca exercitarea dreptului de a conduce să îi fi fost suspendată inculpatului sau acesta să nu fi avut dreptul de a conduce autovehicule în România.

Prin raportare la prevederile legale antereferite, rezultă că inculpatul A. nu avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice începând cu data de 01.07.2022 până la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare, respectiv 26.06.2025. Ca urmare, fapta acestuia de a conduce un vehicul la data de 09.10.2022, în condițiile în care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Chiar dacă în cauza privind faptul generator al suspendării se dispune ulterior de către organul judiciar o soluție de clasare/achitare, aceasta nu conduce la recunoașterea retroactivă a dreptului de a conduce în perioada în care inculpatul a figurat cu dreptul de a conduce suspendat, măsura administrativă având caracter preventiv, respectiv acela de a preîntâmpina comiterea de fapte penale vizând regimul circulației pe drumurile publice. Situația premisă a infracțiunii este reprezentată de existența măsurii tehnico-administrative de suspendare a exercitării dreptului de a conduce la momentul conducerii, iar dispunerea ulterioară a unei soluții de achitare pentru infracțiunea care a stat la baza acestei măsuri nu determină lipsa tipicității faptei prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., ci doar înlăturarea pentru viitor a măsurii tehnico-administrative.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1178/2025 din data de 26 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1178/2025 din data de 26 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023. Obligă recurentul inculpat la plata sumei 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2026.