ÎCCJ, Secția penală, decizia din 21.10.2025 — contestație împotriva încheierii nr. 16/2025 a Curții de Apel Timișoara

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025 Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin încheierea penală nr. 16/CP din data de 24 iunie 2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 342 rap. la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 41 C. proc. pen., s-a constatat că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Timișoara. În baza art. 346 alin. (2) rap. la art. 345 alin. (1)-alin. (2) C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile și excepțiile formulate de inculpații A., B. și C. prin apărători aleși. În baza art. 346 alin. (2) C. proc.

pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 din data de 27.03.2025 emis de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală - Biroul de urmărire penală și criminalistică, privindu-i pe inculpați, precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A., B. și C. aflați sub măsura arestului preventiv.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emis la data de 27.03.2025, în dosarul nr. x/2021 (155/P/2021), înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.03.2025, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută și pedepsită de art. 346 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen.

B., sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 97 alin. (1) din C. pen.. distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 97 alin. (1) din C. pen. nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută și pedepsită de art. 346 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 97 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen. și C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de instigare la omor calificat în varianta violenței în familie, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu aplicarea art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen..

instigare la distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. instigare la nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 346 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen.

În sarcina inculpatului A., s-a reținut că în a doua parte a lunii mai 2021, acționând la instigarea inculpatei C., l-a cooptat pe inculpatul B. împreună cu care, în considerarea sumelor de bani pe care le primiseră și pe care urma să le primească de la inculpată, la data de 27 mai 2021 au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă - materie explozivă procurată de la o persoană neidentificată, deținută, transportată și folosită fără drept de inculpați - și în 28 mai 2021 l-au plasat în autoturismul numitului D., iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului E. din cartierul Vlaicu din municipiul Arad, victima decedând ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, distrugând, totodată, complet autoturismul victimei, iar prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.

În sarcina inculpatului B., s-a reținut că în a doua parte a lunii mai 2021, acționând la instigarea inculpatei C., cooptat fiind în mod nemijlocit de către inculpatul A., împreună cu care, în considerarea sumelor de bani pe care le primiseră și pe care urma să le primească de la inculpată, la data de 27 mai 2021 au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă - materie explozivă procurată de la o persoană neidentificată, deținută, transportată și folosită fără drept de inculpați - și în 28 mai 2021 l-au plasat în autoturismul numitului D., iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului E. din cartierul Vlaicu din municipiul Arad, victima decedând ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, distrugând, totodată, complet autoturismul victimei, iar prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.

În sarcina inculpatei C., s-a reținut că, acționând cu premeditare și din interes material, în a doua parte a lunii mai 2021, i-a instigat pe inculpații A. - în mod nemijlocit - și pe inculpatul B. - prin intermediului inculpatului A. - să îi ucidă tatăl prin plasarea unui dispozitiv exploziv în autoturismul acestuia, context în care la data de 27 mai 2021 inculpații A. și B., împreună, în considerarea sumelor de bani pe care le primiseră și pe care urma să le primească de la inculpată, au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă - materie explozivă procurată de la o persoană neidentificată, deținută, transportată și folosită fără drept de inculpați - și în 28 mai 2021 l-au plasat în autoturismul numitului D., iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului E. din cartierul Vlaicu din municipiul Arad, victima decedând ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, distrugând, totodată, complet autoturismul victimei, iar prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.

În primul rând, raportat la prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 41 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că prezenta cauză este de competența materială, teritorială și după calitatea persoanei a Curții de Apel Timișoara. Analizând conținutul actului de sesizare a instanței, Curtea, prin judecătorul de cameră preliminară, a constatat că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 alin. (1), (2) raportat la art. 285 alin. (2) C. proc.

pen., indicându-se denumirea parchetului și data emiterii; numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește; faptele care fac obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acestora și datele privitoare la persoana inculpaților; obiectul actului sau măsurii procesuale, la probele și mijloacele de probă administrate, la actele de urmărire penală efectuate, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi; cheltuielile judiciare și alte mențiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o. În rechizitoriu au fost arătate numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.

De asemenea rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității de procurorul șef secție de urmărire penală, Biroul de urmărire penală și criminalistică al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Conform art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Pe de altă parte, analiza realizată în cadrul procedurii de cameră preliminară, se limitează la obiectul acesteia, strict reglementat de art. 342 C. proc. pen. acesta fiind limitat la verificarea competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Rolul procedurii în camera preliminară este acela de a reprezenta un filtru privind aspecte ce țin exclusiv de legalitatea cauzei penale, în cursul acestei proceduri nefiind analizate temeinicia acuzației, substanța probelor ori numărul lor, sau caracterul complet al urmăririi penale. Rezultă, din cuprinsul textului de lege menționat, că în cadrul procedurii de cameră preliminară nu se analizează temeinicia probelor în acuzare, veridicitatea declarațiilor date de martori, realitatea conținutului proceselor-verbale și al altor înscrisuri prezentate ca probe în acuzare ori caracterul corect al calificării juridice a faptei sau încadrării juridice reținute în rechizitoriu. Acestea, se verifică în cadrul cercetării judecătorești, care se realizează la un moment subsecvent.

În procedura de cameră preliminară, se verifică dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior, dacă rechizitoriul cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 328 C. proc. pen., (datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, actele de urmărire penală efectuate, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, date privind măsurile preventive, măsurile de siguranță, latura civilă, dispoziția de trimitere în judecată, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces, și locul unde urmează a fi citate), dacă în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise faptele care constituie obiectul acuzării.

În Decizia nr. 641/2014 a Curții Constituționale, s-a relevat că, în contextul separării funcțiilor judiciare, instituția camerei preliminare este echivalentă unei noi faze a procesului penal; ea nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, iar activitatea judecătorului de cameră preliminară, nu privește fondul cauzei, neantamând și nedispunând, cu privire la elementele esențiale: faptă, persoană și vinovăție. În doctrină și jurisprudență s-a statuat că, judecătorul de cameră preliminară nu verifică temeinicia sau aparența de temeinicie a probelor sau a trimiterii în judecată și nici caracterul complet al urmăririi penale sau oportunitatea ori suficiența probelor administrate în acuzare, sau legalitatea sau temeinicia încadrării juridice a acuzației, acestea fiind aspecte de fond ale cauzei penale.

În cadrul acestui criteriu, judecătorul de cameră preliminară urmează a verifica claritatea acuzației (descrierea faptei cu suficiente elemente încât să rezulte concordanța cu norma penală și să facă înțeles obiectul judecății). Potrivit dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., privind obiectul judecății, aceasta se limitează la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței. În raport de aceste dispoziții legale, pentru a se putea dispune începerea judecății trebuie să se indice în concret, cu claritate care sunt faptele cu care este sesizată instanța de judecată și care sunt persoanele acuzate de comiterea faptelor penale indicate.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că rechizitoriul din prezenta cauză se limitează la faptele și persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpaților și încadrarea juridică a acestora, motivele de fapt și de drept, probele și mijloacele de probă, actele de urmărire penală efectuate, cheltuielile judiciare, latura civilă, date privind măsurile preventive, dispoziția de trimitere în judecată. Rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior. În rechizitoriu au fost arătate numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează a fi citate.

Cu privire la insuficienta descriere a faptelor din rechizitoriu invocată de inculpații A., B. și C. cu consecința imposibilității stabilirii limitelor și obiectului judecății, judecătorul de cameră preliminară a reținut că acestea au fost descrise în mod clar, precis și concis putându-se stabili obiectul și limitele judecății. Astfel, contrar susținerilor inculpaților A., B. și C. cu privire la insuficienta claritate a descrierii faptelor reținute în sarcina lor, ceea ce, în opinia inculpaților, ar atrage imposibilitatea luării la cunoștință a acuzațiilor concrete ce li se aduc și a stabilirii limitelor judecății, judecătorul a observat că în cuprinsul rechizitoriului, sunt descrise faptele de omor calificat, prev. și ped.

de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu aplic, art. 77 lit. a) din C. pen. distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplic, art. 77 lit. a) din C. pen. și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. și ped. de art. 346 alin. (1) din C. pen., cu aplic, art. 77 lit. a) din C. pen., reținute în sarcina inculpaților A. și B. precum și faptele de instigare la omor calificat în varianta violenței în familie, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., cu aplicarea art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. instigare la distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 253 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

instigare la nerespectarea regimului materiilor explozive, prevăzută și pedepsită de art. 47 raportat la art. 346 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. reținute în sarcina inculpatei C., este indicată data săvârșirii faptelor, modalitatea în care s-au săvârșit, și rolurile fiecărui inculpat, inclusiv participația acestora la săvârșirea faptelor. Astfel se reține că inculpații A. și B. au participat în calitate de autori la săvârșirea faptelor, iar inculpata C., în calitate de instigator. Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acuzațiile au fost formulate într-o manieră clară care dă posibilitatea inculpaților să înțeleagă ce i se reproșează de către autorități și care este semnificația penală a conduitei lor (încadrare juridică și, implicit și tratament sancționator).

Mai mult prin rechizitoriu s-a arătat și mobilul avut de inculpata C. la săvârșirea presupuselor fapte. Judecătorul a mai reținut că procurorul a indicat în mod clar coordonatele temporale, spațiale și de conținut obiectiv în care s-ar fi plasat faptele imputate inculpaților, fiind identificate cu suficientă precizie pentru a le permite, în mod efectiv, exercitarea dreptului la apărare. În cuprinsul rechizitoriului nu pot fi constatate discrepanțe în situația faptică descrisă și încadrarea în drept a acesteia, este prezentat intervalul de timp în care au fost comise faptele reținute în sarcina inculpaților, modul și circumstanțele în care acestea au fost comise.

Se reține că în cazul inculpaților A., B. și C. rechizitoriul cuprinde presupusele fapte ce sunt expuse în mod detaliat, secțiunea referitoare la încadrarea juridică cuprinzând pentru fiecare inculpat indicarea faptelor determinate ca întrunind elementele constitutive ale presupuselor infracțiuni reținute în sarcina lor, încadrarea juridică dată faptelor reflectând totodată infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, ulterior schimbarea încadrării juridice, efectuarea în continuare a urmăririi penale și mai apoi punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații din cauza penală de față, infracțiuni ce a fost aduse la cunoștința inculpaților și pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu există neregularități ale actului de sesizare a instanței, întrucât acesta determină în mod detaliat obiectul și limitele judecății, actul de sesizare a instanței cuprinzând descrierea faptelor într-o expunere clară, precisă și concisă a acuzației formulate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, descrierea acestora este garanția că inculpații pot uza de dreptul procesual la formularea apărării și permite instanței de judecată posibilitatea exercitării unui control real și efectiv asupra respectării justului echilibru între dreptul statului de a solicita tragerea la răspundere penală și dreptul inculpaților la apărare. Rechizitoriul este apt să învestească în mod valabil instanța de judecată cu privire la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fiind neîntemeiate criticile formulate de inculpații A., B. și C. privind neregularitatea actului de sesizare.

Cu privire la caracterul deficitar al descrierii faptei prev. de art. 346 C. pen. inculpații A., B. și C. au arătat imposibilitatea organelor de urmărire penală de a stabili tipul de material explozibil care a fost folosit pentru distrugerea autoturismului în care se afla victima D., în data de 29.05.2021. Astfel, inculpata C., prin avocat ales, a menționat că, în rechizitoriul nr. x/2021 au fost furnizate mai multe variante privind tipul de material exploziv folosit pentru distrugerea autoturismului în care se afla victima D. și nu s-a stabilit dacă acest tip de explozibil a fost de proveniență militară sau civilă, dacă a fost un amestec de exploziv standard sau unul confecționat artizanal și nu s-a precizat materia brută care a fost folosită pentru confecționarea materialului exploziv.

Mai mult decât atât, a arătat inculpata, procurorul, analizând varianta ipotetică a folosirii unui material brut utilizat, de obicei, în confecționarea petardelor, a apreciat, totuși, că sunt incidente dispozițiile art. 346 C. pen., deși jurisprudența încadrează utilizarea acestui tip de material exploziv în incriminarea prev. de art. 37 din Legea nr. 126/1995.

Analizând rechizitoriul, judecătorul de cameră preliminară a reținut că în cauză au fost efectuate mai multe constatări tehnico-științifice și expertize, astfel: raportul de analiză nr. 120/10.06.2021 - întocmit de Institutul de Tehnologii Avansate -, raportul de constatare criminalistică nr. x/16.06.2021, întocmit de INC - Institutul Național de Criminalistică -(dosar up), raportul de constatare - raport de analize fizico-chimice din 31.08.2021, întocmit de INSEMEX - Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare, pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă Petroșani -, raportul de constatare întocmit de specialiști din cadrul INCDFM - Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor Măgurele -, raportul de constatare nr. x din 27 septembrie 2021, întocmit de specialiști din cadrul Brigăzii Antiteroriste a SRI - și raportul întocmit de specialiștii din cadrul Sediului Central Național Israel/Divizia de Poliție și Securitate, secția Laborator Geniu/Departamentul pentru dispozitive explozive din Ierusalim -, din care reiese că la distrugerea autoturismului victimei D., a fost folosit material exploziv care a fost încorporat într-un dispozitiv artizanal/improvizat.

Mai mult judecătorul de cameră preliminară a reținut că procurorul a făcut distincția dintre articol pirotehnic, astfel cum este definit acesta de art. 4 lit. a)-d) din Hotărârea de Guvern nr. 1102/2014 și materialul brut din articolele pirotehnice care reprezintă material exploziv de uz civil. Ca atare a reținut ca și încadrare juridică art. 346 C. pen. care se referă la materiale explozive.

O eventuală solicitare de schimbare de încadrare juridică ține de fondul cauzei și nicidecum nu face obiectul camerei preliminare, așa cum s-a expus mai sus, revine instanței sarcina de a stabili starea de fapt, inclusiv natura și cantitatea materialului exploziv pe baza probațiunii ce se va administra în condiții de contradictorialitate în faza de judecată, iar prin emiterea rechizitoriului nu s-a înfrânt prezumția de nevinovăție a inculpatului care îi este garantată până la stabilirea vinovăției prin hotărâre penală rămasă definitivă, condiție neîndeplinită în speța de față, dosarul fiind la acest moment în faza de cameră preliminară. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere în vedere disp.

art. 342 C. proc. pen., coroborate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., din lecturarea cărora reiese că, în procedura de cameră preliminară, referitor la probe, judecătorul poate doar să excludă probele administrate cu încălcarea legii-fără ca inculpații să fi furnizat elemente pe baza cărora să poată susține vreun motiv de nulitate a probelor-, nu să se restituie cauza pentru a se administra noi probe, deci pentru a se completa probațiunea în faza de urmărire penală.

Consecința faptului că nu se poate stabili dacă acest tip de explozibil a fost de proveniență militară sau civilă, dacă a fost un amestec de exploziv standard sau unul confecționat artizanal și nu s-a precizat materia brută care a fost folosită pentru confecționarea materialului exploziv, nu prezintă relevanță în faza procedurii de cameră preliminară, întrucât o eventuală cerere de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății, nu se analizează la acest moment procesual. Mai mult niciunul dintre aspectele invocate nu conduc la concluzia neregularității rechizitoriului câtă vreme, instanța, după epuizarea fazei de cameră preliminară, va proceda la reținerea stării de fapt, pe baza analizei coroborate a probelor și a mijloacelor de probă ce se vor administra, inclusiv din punctul de vedere al naturii și a cantității materialului exploziv din cauză.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul a reținut starea de fapt, cu referire la probele și mijloacele de probă avute în vedere, cu indicarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, în maniera în care a înțeles că sesizeze instanța. Ca atare judecătorul de cameră preliminară a apreciat că fapta de instigare la nerespectarea materiilor explozive prev. de art. 47 rap. la art. 346 C. pen. reținută în sarcina inculpatei C. și de nerespectarea materiilor explozive prev. de art. 346 C. pen. reținute în sarcina inculpaților A. și B. au fost descrise în mod detailat, concret, și le dă posibilitatea inculpaților să înțeleagă în ce constă infracțiunea reținută în sarcina lor.

Totodată le-au fost aduse la cunoștință toate actele dosarului, fiindu-le garantat dreptul la apărare, dar și la un proces echitabil. Împrejurarea că inculpații nu sunt de acord cu starea de fapt reținută în rechizitoriu nu echivalează cu nelegalitatea actului de sesizare ori cu nulitatea probelor și a mijloacelor de probă administrate în cauză. Referitor la faptul că nu s-a putut preciza tipul de exploziv folosit la detonare în cazul infracțiunii de instigare la nerespectare a regimului materialelor explozive prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 346 C. pen. reținute în sarcina inculpatei C. judecătorul de cameră preliminară a subliniat că acest aspect implică o analiză a probelor administrate în cauză care ține de fondul cauzei și nu face obiectul camerei preliminare.

Inculpata C., prin avocat ales, a mai menționat că actele sale de instigare au fost prezentate doar prin raportare la infracțiunea de omor, însă nu și prin raportare la infracțiunile de distrugere prev. de art. 253 alin. (4) C. pen. și nerespectarea materiilor explozive prev. de art. 346 alin. (1) C. pen., iar instigarea la comiterea infracțiunii de omor nu presupune și instigarea la comiterea infracțiunilor prin care inculpații A. și B. au pus în aplicare rezoluția de a omorî pe victima D.. De asemenea, inculpata C. a arătat că infracțiunile distrugere prev. de art. 253 alin. (4) C. pen. și nerespectarea materiilor explozive prev. de art. 346 alin. (1) C. pen.

au fost infracțiuni de sine stătătoare, comise de inculpații A. și B., în cadrul planului de punere în executare a infracțiunii de ucidere a numitului D.. Analizând rechizitoriul la pagina 2 paragraful 1 reiese, în mod clar, că inculpata C. a fost trimisă în judecată nu numai pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor, ci și pentru instigarea la comiterea infracțiunilor de distrugere și nerespectarea regimului materiilor explozive. De asemenea, este arătat, în mod clar, că inculpata ar fi acționat prin determinarea directă a inculpatului A., prin oferirea unor sume de bani și profitând de relația stabilită cu acesta, și prin determinarea indirectă a inculpatului B. (prin intermediul inculpatului A.) prin oferirea unor sume de bani să comită atât infracțiunea de omor, cât și infracțiunile de distrugere și nerespectarea regimului materiilor explozive.

În rechizitoriu se reține faptul că determinarea inculpaților A. și B. să comită infracțiunile s-ar fi realizat prin oferirea unor sume de bani consistente ceea ce i-a convins pe inculpați să acționeze conform planului stabilit de inculpata C.. Totodată din rechizitoriu reiese că inculpata C. ar fi predat cheia către inculpați, fiind cea care a plănuit întreaga activitate infracțională. Astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în rechizitoriu în sarcina inculpatei C. a fost reținută și instigarea la săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. de art. 253 alin. (4) C. pen. și nerespectarea materiilor explozive prev. de art. 346 alin. (1) C. pen., fiind totodată descrise în ce au constat faptele mai sus menționate.

Astfel, în sarcina inculpatei C. s-a reținut că acționând cu premeditare și din interes material, în a doua parte a lunii mai 2021, i-a instigat pe inculpații A. - în mod nemijlocit - și pe inculpatul B. - prin intermediului inculpatului A. - să îi ucidă tatăl prin plasarea unui dispozitiv exploziv în autoturismul acestuia, context în care la data de 27 mai 2021 inculpații A. și B., împreună, în considerarea sumelor de bani pe care le primiseră și pe care urma să le primească de la inculpată, au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă - materie explozivă procurată de la o persoană neidentificată, deținută, transportată și folosită fără drept de inculpați - și în 28 mai 2021 l-au plasat în autoturismul numitului D., iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului E. din cartierul Vlaicu din municipiul Arad, victima decedând ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, distrugând, totodată, complet autoturismul victimei, iar prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.

În sarcina inculpaților A. și B. s-a reținut că în a doua parte a lunii mai 2021, acționând la instigarea inculpatei C., în considerarea sumelor de bani pe care le primiseră și pe care urma să le primească de la inculpată, la data de 27 mai 2021 au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă - materie explozivă procurată de la o persoană neidentificată, deținută, transportată și folosită fără drept de inculpați - și în 28 mai 2021 l-au plasat în autoturismul numitului D., iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului E. din cartierul Vlaicu din municipiul Arad, victima decedând ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, distrugând, totodată, complet autoturismul victimei, iar prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.

Așadar, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că organele de urmărire penală au oferit suficiente elemente factuale care să le permită inculpaților să contureze o apărare efectivă raportat la acuzațiile penale aduse, situația de fapt fiind expusă atât în sinteză, cât și în detaliu, prin coroborarea probelor, în cuprinsul actului de sesizare a instanței, putând fi stabilite obiectul și limitele judecății.

Prin cererile și excepțiile formulate apărătorul ales al inculpatei C. aduce în atenția judecătorului de cameră preliminară că în rechizitoriu se găsesc nenumărate speculații care nu au suport probator, respectiv: faptul că inculpata ar fi expus celor din jur ca nu era mulțumită de relația pe care o avea cu tatăl său și că intenționează să efectueze demersuri pentru a intra în posesia firmei tatălui său, luând astfel decizia uciderii acestuia; faptul că inculpata ar fi plătit o sumă de bani, al cărei cuantum nu a putut fi stabilit, pentru a determina uciderea tatălui său; faptul că B. și A. au plasat dispozitivul exploziv în autoturismul victimei, după ce, anterior, au încorporat în acesta încărcătură explozibilă deținută, transportată și folosită fără drept; faptul că B. și A. au intrat în mașina victimei cu o cheie a autoturismului sau o copie a acesteia obținută cu sprijinul inculpatei; faptul că inculpata ar fi plătit in cursul lunilor iunie și iulie 2021 către A., în cel puțin două momente/tranșe, o sumă mare de bani, în baza unei înțelegeri anterioare ori ca răsplată pentru comiterea faptei; faptul că inculpata a scos din contul tatălui său suma de 101.440 de euro, s-a oprit la cafeneaua Art. Cafe, iar, ulterior,

terminalul mobil utilizat de inculpată a fost localizat în fața imobilului cu nr. x de pe strada x din municipiul Arad (imobil situat vizavi de imobilul în care domiciliază inculpatul A.), reținându-se în rechizitoriu că acesta ar fi fost momentul în care inculpata ar fi plătit o sumă de bani către A., destinată atât acestui inculpat, cât și inculpatului B., pentru comiterea pretinselor fapte reținute de procurori; faptul că B. ar fi cumpărat o casa, pe numele bunicului său, pentru suma de 5.000 euro, sumă pe care ar fi primit-o de la inculpată; pretinsul interes material al inculpatei la bunurile victimei, determinate de eventuale măsuri de exheredare; pretinsa premeditare determinată de cooptarea autorilor, predarea cheii, plata unei sume de bani de către inculpată; faptul că la data de 30.07.2021 ar fi făcut o plată în numerar către A.; faptul că materialul exploziv nu este determinat, ci există la dosarul cauzei numai supoziții; imposibilitatea stabilirii persoanei și momentul când a fost cumpărat pretinsul telefon SNIC; faptul că ar fi avut relații intime cu A. Prin acestea, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se încercă includerea în procedura de verificare din cameră preliminară a unor elemente ce țin de temeinicia acuzației, arătând că o excludere a verificărilor din perspectiva art. 327 C. proc.

pen. încalcă principiul legalității.

De asemenea judecătorul de cameră preliminară, referitor la cele invocate de apărătorul ales al inculpatei că există fapte contradictorii sau ignorate în rechizitoriu, respectiv: faptul că F., fiica sa, care aparent ar fi trebuit să preia afacerile tatălui său, avea doar 15 ani la momentul decesului victimei; că în rechizitoriu se preiau frânturi din declarații care sunt convenabile narativului acuzării și se omit altele care duc spre alte piste; că înainte de deces, victimei i s-a sustras un seif cu bani din birou; că în două declarații se face vorbire despre o doamnă G. care conduce a mașină H. neagră; că unele din așa-zisele achiziții ale celor doi autori au fost făcute înainte de a scoate banii de la banca; neverosimilitatea faptului de a produce o bombă artizanală pentru suma de 100 RON; neverosimilitatea ipotezei unui omor la comandă cu plata după săvârșirea faptei la încasarea eventualei moșteniri; evitarea susținerilor suspectului I. că ar fi trebuit să fie cineva în raza vizuală la momentul detonării, datorată faptului că niciunul din inculpați nu a fost localizat în zona; că "G.", persoană neidentificată, ar fi preluat dispozitivul și l-ar fi plasat - ea sau altcineva - în autoturism, a reținut că aceste aspecte țin tot de temeinicia actului de sesizare și nu fac obiectul camerei preliminare.

De asemenea, cu privire la cele invocate de inculpații A. și B. referitor la lipsa de coerență a rechizitoriului, că acesta conține numeroase susțineri contradictorii și speculații care ar trebui verificate de către procuror, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că acestea sunt aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei și nu fac obiectul procedurii de cameră preliminară. Din perspectiva verificărilor vizând legalitatea sesizării, aspectele ce pot fi cenzurate în procedura de cameră preliminară vizează numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. referitoare la conținutul rechizitoriului și la existența controlului de legalitate și temeinicie efectuat de către procurorul ierarhic superior.

S-a arătat că atât doctrina cât și practica judiciară, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au exprimat în mod constatat în acest sens, analiza efectuată în această etapă a procesului penal fiind cantonată exclusiv în sfera legalității. Astfel, cu privire la acest aspect, s-a reținut, în prealabil, faptul că în procedura de cameră preliminară este supusă cenzurii doar legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală, nu și temeinicia acestor acte.

Or, existența sau nu a unei suspiciuni rezonabile este o condiție de temeinicie a măsurilor, întrucât implică o analiză a probelor administrate în cauză și caracterului suficient al probelor pentru a susține un asemenea standard probatoriu, așa cum îndeplinirea standardului probatoriu pentru constatarea existenței unei infracțiuni și vinovăției făptuitorului "dincolo de orice îndoială rezonabilă" a încadrării juridice a faptelor pentru care sunt cercetați, precum și a pertinenței, concludenței și utilității probatoriului din cursul urmăririi penale implică o analiză pe fondul cauzei, și anume a temeiniciei acuzației penale formulate. Verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru emiterea rechizitoriului prev. de art. 327 lit. a) C. proc.

pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă și există probe necesare trimiterii în judecată, astfel cum se susține, întrucât aceste aspecte vizează temeinicia acuzației care nu este cenzurată în procedura prev. de dispozițiile art. 342 și urm. C. proc. pen. Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpații solicită, în concret, să se efectueze și o verificare a temeiniciei actului de sesizare a instanței sub aspectul acestor infracțiuni, or, temeinicia rechizitoriului presupune o corespondență sistematică între acuzarea formulată de către procuror (faptă materială și încadrare juridică) și probele pe care se fondează acuzarea.

Acest control - al temeiniciei rechizitoriului x este o activitate specifică fazei de judecată, doar instanța urmând să procedeze în cursul judecății la verificarea punctuală a acuzației penale formulate împotriva unui inculpat, cu respectarea principiilor care guvernează această fază procesuală: publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea și nemijlocirea. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere că în etapa camerei preliminare nu se verifică temeinicia sau fiabilitatea probatoriului ori aptitudinea acestuia de a conduce la pronunțarea unei soluții de condamnare și nici pertinența, concludența, utilitatea probelor ori insuficiența acestora în susținerea acuzării sau caracterul complet al urmăririi penale, aspecte ce vor fi analizate în faza cercetării judecătorești, judecătorul de cameră preliminară fiind obligat să se limiteze la a constata dacă probele și actele de urmărire penală au fost efectuate în condițiile legii.

Astfel, criticile aduse cu privire la reținerea unei situații de fapt eronate și în concret cu privire la insuficiența materialului probator administrat de către organele de urmărire penală reprezintă apărări cu privire la fondul cauzei și nu privesc nelegalitatea administrării probelor, ci oportunitatea administrării acestora și în final utilitatea probelor, aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul camerei preliminare. De asemenea, aceste aspecte nu determină neregularitatea actului de sesizare a instanței și nu conduc la restituirea acestuia cu obligația organelor de urmărire penală de a reține o altă situație de fapt ori de a completa urmărirea penală. În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a considerat că solicitările inculpaților A., B. și C. privind insuficienta descriere a faptelor cu consecința trimiterii cauzei la Parchet, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Cu privire la faptul că nu s-a respectat principiul loialității administrării probelor judecătorul de cameră preliminară a constatat că principiul mai sus enunțat este regula potrivit căreia este interzisă utilizarea oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea cu rea-credință a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni în vederea obținerii unui mijloc de probă, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnității persoanei, drepturilor acesteia la un proces echitabil sau la viață privată sau secretului profesional. Apărătorii aleși al inculpaților A., B. și C. au solicitat constatarea nulității probelor obținute prin intermediul colaboratorilor autorizați aflați în arest cu inculpatul B. și excluderea acestor probe (înregistrarea inculpatului și declarațiile colaboratorilor cu identitate reală audiați în calitate de martori).

Verificând actele dosarului judecătorul de cameră preliminară a observat că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire penală, din data de 19.11.2024, au fost autorizați colaboratorii cu identitate reală J. și K., pentru perioada 22.11.2024 - 20.01.2025, în scopul obținerii de date și informații privind împrejurările uciderii victimei D. . Aceștia erau persoane private de libertate, repartizate în aceeași cameră de arest cu inculpatul B., camera nr. 2 din Centrul de reținere și arestare preventivă nr. 5, din cadrul secției 6 Poliție București. Cei doi colaboratori nu sunt persoane cu studii juridice, fiind condamnate sau cercetate pentru infracțiuni împotriva persoanei sau trafic de droguri.

Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București nr. 7236/2/2024 din 20.11.2024 a fost autorizată supravegherea audio a inculpatului B. și a colaboratorilor autorizați J. și K., în spațiul de detenție (camera 2 din CRAP nr. 5, secția 6 Poliție București), în perioada 22.11.2024 - 02.12.2024, fiind emis un mandat de supraveghere tehnică . Totodată judecătorul de cameră preliminară constată că autorizarea colaboratorilor cu identitate reală a fost dispusă pentru perioada 22.11.2024 - 20.01.2025. Ca atare există o diferență de durată între perioada în care a fost autorizată supravegherea audio a inculpatului B. și a colaboratorilor autorizați J. și K., în spațiul de detenție și durata de timp în care au fost autorizați colaboratorii cu identitate reală, respectiv între 02.12.2024-20.01.2025.

După cum rezultă din procesul-verbal din 10 martie 2025, inculpatul B. și colaboratorii autorizați au fost cazați în aceeași cameră de arest și după încetarea măsurii de supraveghere tehnică (care a intervenit în considerarea limitei de la art. 144 alin. (3) din C. proc. pen.), până la data de 12 decembrie 2024. Prin urmare, în intervalul care nu a fost acoperit de mandatul de supraveghere tehnică, colaboratorii autorizați au cules informații pe care le-au comunicat apoi în declarațiile date în calitate de martori. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că mandatul de supraveghere tehnică viza camera de arest, iar colaboratorii cu identitate reală J. și K. și inculpatul B. au purtat discuții și în afara acestei camere.

Astfel, din declarațiile date în calitate de martori de colaboratorii autorizați cu identitate reală J. și K., reiese că aceștia au purtat discuții cu inculpatul B. atât în camera de arest, cât și în curtea interioară sau la bucătărie . Mai mult judecătorul de camera preliminară a mai reținut că J. și K., colaboratorii autorizați cu identitate reală, în cadrul declarațiilor date în calitate de martori, au precizat că nu li s-au adus la cunoștință date din dosarul cauzei și nu au fost instruiți să folosească tehnici de convingere sau manipulare a inculpatului B. . De asemenea judecătorul de cameră preliminară a observat că în cauză a fost audiat, în calitatea de martor, și numitul L., persoană privată de libertate, care se afla în aceeași cameră cu inculpatul B. și cu colaboratorii autorizați, iar acesta a avut aceleași informații și detalii de la inculpatul B. cu privire la comiterea presupusei fapte . Referitor la susținerea inculpaților, prin apărători aleși, conform căreia asupra inculpatului B. s-ar fi exercitat diverse presiuni prin promisiuni privind eliberarea din arest sau eventuală înțelegere cu procurorul pentru a primi o pedeapsă mai mică, judecătorul de cameră preliminară, din analiza datelor din dosar,

a constatat că nu sunt date din care să reiasă că organele de urmărire penală ar fi solicitat colaboratorilor autorizați cu identitate reală J. și K. să exercite presiuni asupra inculpatului B. sau să facă promisiuni față de acesta pentru a obține detalii despre fapta reținută în sarcina lui. Simplele discuții între persoanele private de libertate cu privire la ce așteptări au acestea prin raportare la modul în care interacționează cu organele judiciare (cum au fost discuțiile dintre inculpatul B. și colaboratorii autorizați cu privire la posibilitatea scăderii pedepsei) nu sunt de natură a afecta probele obținute prin vicii legate de loialitatea probelor. Inculpatul B. cunoștea faptul că discuțiile se purtau între persoane private de libertate care nu ar fi avut în nicio situație posibilitatea de a-i asigura eliberarea sau scăderea pedepsei.

Din interceptări, colaboratorii autorizați au insistat (din proprie inițiativă) că inculpatul B. trebuie să nu se abată de la adevăr, în măsura în care dorește ca o eventuală atitudine cooperantă să îi profite conform legii (se identifică 13 pasaje cu acest subiect). Mai mult decât atât, colaboratorii autorizați J. și K. au declarat că i-au spus inculpatului B. că ar trebui să discute cu procurorul de caz și să-i expună situația de fapt, fiind posibil chiar să fie eliberat sau să i se reducă pedeapsa, din proprie inițiativă, nu la îndemnul organelor de urmărire penală, deoarece așa au apreciat ei la momentul respectiv. Or, o promisiune de natură a afecta loialitatea probei ar fi trebuit să prezinte un grad înalt de veridicitate și să vină din partea unei persoane apte să o poată îndeplini, ceea ce nu este cazul în situația de față.

Astfel, pentru a se constata împrejurările menționate în art. 101 alin. (1) C. proc. pen. trebuie să existe dovezi, ceea ce în speță nu s-au adus. Simplele afirmații a inculpaților, fără a se corobora cu alte probe, nu sunt suficiente pentru a conchide că organele de urmărire penală, prin intermediul colaboratorilor autorizați cu identitate reală J. și K. ar fi efectuat presiuni sau promisiuni asupra inculpatului B.. Totodată judecătorul de cameră preliminară a mai reținut faptul că discuțiile au fost purtate între inculpatul B. și colaboratorii autorizați, astfel că organele de poliție nu puteau să facă presiuni sau promisiuni asupra inculpatului. De asemenea, s-a apreciat este greu de crezut că le-ar fi solicitat colaboratorilor autorizați să facă promisiuni având în vedere că nu erau prezenți la discuții și nu cunoșteau direcția în care se desfășoară acestea.

Nicio probă administrată nu relevă faptul că aspectele relatate de cei doi martori în cursul urmăririi penale ar fi fost necorespunzătoare adevărului. Provocarea în vederea comiterii unei infracțiuni este distinctă de provocarea la proba unei activități infracționale anterior comise, această din urmă neconstituind în sine, o strategie neloială. Dacă provocarea la comiterea unei infracțiuni constituie un element de neloialitate apt să conducă în sine la constatarea încălcării caracterului echitabil al procesului penal și la excluderea probelor, provocarea la probă nu este, în sine, incompatibilă cu echitabilitatea procesului penal, deoarece urmărește numai constatarea comiterii unei infracțiuni, iar nu determinarea săvârșirii acesteia.

Astfel, analizând înscrisurile de la dosar, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în cursul urmăririi penale regulile procedurale nu au fost deturnate de la scopul lor, fiind utilizate pentru probarea acuzațiilor penale, iar nu pentru provocarea la comiterea de infracțiuni. Mijloacele și strategiile de investigație au fost folosite de organele de urmărire penală, în cadrul competențelor legale, pentru a strânge probe cu privire la faptele investigate, iar nu pentru a-l provoca pe inculpatul B. să comită infracțiuni. În ceea ce privește provocarea la probă a inculpatului în cadrul discuțiilor ambientale cu colaboratorii autorizați cu identitate reală J. și K., acest procedeu probatoriu nu poate fi considerat neloial din perspectiva dispozițiilor art. 101 C. proc.

pen., deoarece nu constituie o provocare la comiterea infracțiunii, constatându-se că, colaboratorii nu a făcut altceva decât să ofere inculpatului o ocazie obișnuită de a relata sau confirma fapte ori împrejurări în cadrul unei discuții informale. În aceste condiții, s-a considerat că nu se poate reține nelegalitatea sau neloialitatea administrării acestor mijloace de probă, nefiind incidentă sancțiunea excluderii. Astfel, din perspectiva presiunii invocate, judecătorul de cameră preliminară a reținut că trebuie făcută o distincție între activitatea organelor judiciare desfășurată în scopul exclusiv al strângerii de probe și incitarea neloială la obținerea de probe. Recurgerea la metodele speciale de anchetă, nu constituie în sine o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă este esențial ca recurgerea la acestea să se mențină în limite clare.

Ca atare judecătorul de cameră preliminară a constatat, cu privire la lipsa de loialitate a administrării probei tehnice cu privire la interceptările ambientale dintre colaboratorii autorizați cu identitate reală J. și K. și inculpatul B., că argumentele prezentate de inculpați reprezintă o proprie interpretare dată unor activități de urmărire penală desfășurate în condițiile legii. Interceptările au fost autorizate în condițiile legii, așadar nu există elemente care să indice existența împrejurării că în timpul realizării interceptărilor ambientale s-ar fi întrebuințat violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe, ori că organele judiciare ar fi provocat vreo persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe.

Judecătorul de cameră preliminară, fără a face o analiză concretă a probatoriului obținut în urma folosirii celor doi colaboratori cu identitate reală, analiză care excede cadrul procesual al fazei de cameră preliminară, examinând cadrul legal în care au fost desemnați acești colaboratori și, implicit activitățile pe care urmau să le desfășoare, respectiv vor strânge date și informații privind împrejurările uciderii victimei D. potrivit ordonanței procurorului din data de 19.11.2024, constată că nu există indicii în sensul provocării inculpatului la obținerea de probe. Cu privire la nulitatea absolută a proceselor-verbale de redare a convorbirilor ambientale între inculpatul B. și colaboratorii autorizați J. și K. judecătorul de cameră preliminară a reținut că acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor C. proc.

pen. și a principiului loialității. Din analiza dosarului judecătorul de camera preliminară a observat că au fost încheiate patru procese-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiental dintre inculpatul B. și colaboratorii autorizați cu identitate reală J. și K., toate emise în baza unor mandate de supraveghere astfel; procesul-verbal din 10.12.2024 al I.G.P.R.-D.I.C. - redare în formă scrisă a discuției purtate în data de 24.11.2024, orele 13:43-15:25 între B. și două persoane împreună cu care este încarcerat la Centrul de Reținere și arestare preventivă, secția 6 Poliție, în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 125/UP din 20.11.2024; Procesul-verbal din 15.01.2025 al I.G.P.R.-D.I.C.

- redare în formă scrisă a discuției purtate în data de 29.11.2024, orele 12:47-17:41 între B. și două persoane împreună cu care este încarcerat la Centrul de Reținere și arestare preventivă, secția 6 Poliție, în baza mandatului