ÎCCJ, Secția penală, decizia din 09.10.2025 — contestație împotriva încheierii nr. 11/2025 a Curții de Apel Bacău

Asupra contestației de față, constată următoarele: Prin încheierea nr. 11/2025 din 11 iunie 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a respins excepțiile și cererile, constând în neregularitatea actului de sesizare, nelegalitatea actelor de urmărire penală și a administrării probelor, invocate de către inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2024 din 29.11.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Bacău, privind pe inculpatul A., cercetat pentru infracțiunea de amenințare cu săvârșirea unui act terorist, prevăzută de art. 32 alin. (4), raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Prin încheierea pronunțată în cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. x/2024 din 29.11.2024 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru presupusa comitere a infracțiunii de amenințare cu săvârșirea unui act terorist, prevăzută de art. 32 alin. (4), raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., faptă constând în aceea că, la data de 07.06.2024, ora 18:12, ar fi apelat Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (SNUAU) și ar fi difuzat un mesaj privitor la detonarea iminentă a unui dispozitiv exploziv amplasat în zona Casei de Cultură din mun. Onești, ce ar fi fost săvârșită în scopul intimidării membrilor și simpatizaților unui partid politic concurent, care la acea oră desfășura un miting electoral.

Pentru dovedirea situației de fapt astfel reținută, în cursul urmăririi penale au fost administrare următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizarea din oficiu și planșă foto, adresa nr. x/25.07.2024 - Serviciul de Telecomunicații Speciale, comunicare date și înscrisuri, proces-verbal din 30.09.2024 - B. C. civ..O. Bacău și analiza datelor puse la dispoziție de S.T.S. - fl. 23-29, adresa nr. x/01.07.2024 - B. S.A. - predare date și înscrisuri-fl. 31, adresa nr. x/09.07.2024 - B. C. civ..O. Bacău, declarație de martor C. și înscrisuri anexate, declarație de martor C., declarație de martor D., cerere av.

E. solicită reaudierea și adresarea unor întrebări martorului D., ordonanța din 02.10.2024 - admite în parte solicitarea privind reaudierea martorului D., declarație de martor D., declarație de martor F., proces-verbal aducere la cunoștință a calității de persoană vătămată, declarație persoană vătămată G., proces-verbal aducere la cunoștință a calității de persoană vătămată - fl. 63-64, declarație persoană vătămată H., proces-verbal aducere la cunoștință a calității de persoană vătămată, declarație persoană vătămată I., adresa nr. x/17.07.2024 -B. C. civ..O. Bacău, adresa nr. x/17.07.2024 — Primăria Municipiului Onești — predare înregistrări video, proces-verbal din 17.07.2024 — B. C. civ..O.

Bacău — analiza imaginilor video puse la dispoziție de Primăria Municipiului Onești, proces-verbal din 17.07.2024 — B. C. civ..O. Bacău — identificare, efectuare verificări privind auto nr. B. C. civ..O. Bacău 97 YTC și pe numitul A., ordonanța din 27.06.2024 — predarea de date și înscrisuri de către IPJ Bacău, adresa nr. x/12.07.2024 —înaintare xerocopie registru de 112 și raportul întocmit la data de 07.06.2024 de către IPJ Bacău în Sistemul Informatic de Raportare a Evenimentelor, adresa nr. x/03.07.2024 - IPJ Bacă - înaintare Raport de evenimente, Fișe de evenimente, Fișa de intervenție la eveniment, Raport de misiune, Sinteza activităților desfășurate de lucrătorii SAS, Proces-verbal (misiune internă), proces-verbal din 1 1 .07.2024 — B. C. civ..O.

Bacău — efectuare de verificări și investigații privind pe A.; proces-verbal din 10.07.2024 — B. C. civ..O. Bacău — de identificare și verificare în baza de date a evidenței persoanelor/pașapoartelor pe A., extras ONRC privind S.C. J. S.R.L. - asociat A., proces-verbal din 10.07.2024 —B. C. civ..O. Bacău - efectuare de investigații și verificări open source privind pe A., proces-verbal din 1 1.07.2024 —B. C. civ..O. Bacău — efectuare de investigații și verificări privind posturile telefonice utilizate de A., proces-verbal din 10.07.2024 —B. C. civ..O. Bacău - efectuare de investigații și verificări open source privind pe A., proces-verbal din 10.07.2024 —B. C. civ..O. Bacău — efectuare de investigații și verificări privind pe A., copie cazier judiciar privind pe A., mandat de supraveghere tehnică nr. 5/12.08.2024 — și încheierea dispuse în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Bacău — C., proces-verbal din 14.08.2024 — B. C. civ..O.

Bacău — efectuare de investigații și verificări privind pe C., încheierea din 24.07.2024, dosar nr. x/2024, emisă de Curtea de Apel Bacău, proces-verbal din 06.08.204 — B. C. civ..O. Bacău — analiză listing, UTAI Bacău - Raport de analiză operațională privind analiza datelor din 160/27/P/2024 privind pe A.. Potrivit art. 344 C. proc.

pen., inculpatul A. a formulat cereri și excepții privind legalitatea actului de sesizare, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, redate în mod succint astfel: - neregularitatea rechizitoriului, sub aspectul insuficientei descrieri a faptei, cu privire la elementele esențiale, respectiv neindicarea motivației politice, religioase sau ideologice a actului descris și nici a vreunuia dintre scopurile menționate în lege; s-a mai susținut că nu este precizat obiectul amenințării; s-a mai invocat modul de redactare al rechizitoriului, care cuprinde mențiuni ce nu se regăsesc în declarații de martori și persoane vătămate, din acestea rezultând alte elemente de fapt.

- nulitatea absolută a probelor obținute în urma punerii în executare a activității de supraveghere tehnică de către lucrătorii de poliție din cadrul IGPR - Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Bacău, având în vedere că au fost obținute cu sprijinul lucrătorilor din cadrul unei structuri de poliție a cărei organizare, funcționare și competență nu sunt stabilite printr-un act cu putere de lege, fiind astfel încălcat principiul legalității administrării probelor în procesul penal. S-a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale, precum și ale Deciziei nr. 64 din 02.10.2023 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în complet pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

- nulitatea absolută a probelor obținute lucrătorii de poliție din cadrul Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor Bacău, având în vedere că au fost obținute cu sprijinul lucrătorilor din cadrul unei structuri de poliție a cărei organizare, funcționare și competență nu sunt stabilite printr-un act cu putere de lege, fiind astfel încălcat principiul legalității administrării probelor în procesul penal. - nulitatea relativă a ordonanțelor de delegare (ordonanțele din 02.07.2024 privind audierea unor persoane; din 9.07.2024 privind efectuarea de activități investigative; din 09.07.2024 privind investigații privindu-l pe dl. A.; din 12.07. 2024 privind ridicarea unor înregistrări ale camerelor video; din 16.07.2024 privind reaudierea unei persoane; din 6.08.

2024 privind monitorizarea dlui. A. și alte activități; din 09.08.2024 privind identificarea unor persoane; din 09.08.2024 privind analizarea unor date puse la dispoziție de STS; 18.08.2024 de delegare pentru efectuarea percheziției informatice) prin încălcarea art. 303 C. proc. pen.., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât în conținutul ordonanțelor de delegare a organelor de cercetare penală, din cadrul BCCO Bacău, nu se precizează care dintre lucrătorii poliției judiciare care fac parte din structura respectivă vor efectua în concret activitățile de cercetare în dosarul penal, menționându-se în mod general că se dispune "delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul B. C. civ..O.

Bacău", iar în lipsa unor delegări exprese a organelor de cercetare penală, delegări care să cuprindă numele și prenumele persoanelor care vor proceda la efectuarea actelor de urmărire penală, este imposibilă verificarea existenței unor incompatibilități între aceștia și părțile la procesul penal, fapt ce încalcă dreptul inculpatului A. la apărare. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, în esență, judecătorul de cameră preliminară a reținut că cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. sunt neîntemeiate ori, după caz, au vizat chestiuni de fond care nu pot fi analizate în camera preliminară, iar pe această bază le-a respins și a constatat legalitatea sesizării instanței, a probelor și a actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Referitor la neregularitatea rechizitoriului, judecătorul a apreciat critica nefondată, constatând că rechizitoriul nr. x/2024 al DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău nu cuprinde dispoziții echivoce în ceea ce privește fapta și persoana inculpatului A. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, actul de sesizare a instanței îndeplinind condițiile de formă și fond, neputându-se reține incidența vreunei nulități absolute ori a vreunei nulități relative. Astfel, a reținut că fapta este descrisă într-o manieră clară, respectându-se prevederile art. 328 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 286 alin. (2) C. proc. pen. - rechizitoriul cuprinde fapta ce face obiectul urmăririi penale și încadrarea juridică dată faptei imputate inculpatului, astfel încât se pot stabili obiectul și limitele judecății.

Ca atare, fapta imputată inculpatului este descrisă în mod inteligibil și coerent, prezentându-se de către procuror toate elementele faptice, cu trimitere la modalitatea concretă de comitere, a condițiilor de timp, loc, precum și elementele subiective, într-o modalitate care să permită inculpatului să identifice și elementele corespunzătoare de tipicitate obiectivă/subiectivă a infracțiunii de care este acuzat și, raportat la acestea și apelând la consilierea unui avocat, să își facă toate apărările necesare, în mod concret și efectiv.

Lecturând rechizitoriul, judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul, în secțiunea vizând desfășurarea urmăririi penale și analiza probatoriului administrat în cauză, precum și în secțiunea vizând încadrarea juridică, a procedat la o prezentare a situației de fapt cu trimiteri la mijloacele de probă relevante în susținerea acuzării, precum și o analiză a elementelor de tipicitate obiectivă/subiectivă ale faptei, indicându-se inclusiv presupusul scop, respectiv mobil, al pretinselor acțiuni ale inculpatului A.. A fost reținut explicit în actul de sesizare a instanței că, obiectul amenințării a fost "detonarea unui dispozitiv exploziv" într-un loc unde se desfășura un eveniment electoral cu participarea a câteva sute de persoane, iar în actul de sesizare s-a indicat scopul intimidării unui segment al populației și mobilul politic.

Judecătorul de cameră preliminară a învederat că nicio dispoziție legală nu impune descrierea exhaustivă în cuprinsul rechizitoriului a fiecărui aspect de fapt și a fiecărui element din dosarul de urmărire penală, o astfel de cerință fiind disproporționată și nejustificată, în contextul în care actul de sesizare reprezintă o sinteză a lucrărilor cauzei. Oricum, din lecturarea rechizitoriului, precum si a ordonanțelor de efectuare a urmăririi penale in rem și in personam, respectiv de punere în mișcare a acțiunii penale rezultă că nu există omisiuni, ambiguități ori lacune, de natură a crea confuzii, apte de a aduce atingere dreptului inculpatului la un proces echitabil ori posibilității, concrete și efective, de a-și construi apărările cuvenite în opinia sa.

Citind conținutul actelor procesuale de dispoziție ale procurorului, acelea de începere a urmăririi penale, punere în mișcare a acțiunii penale, precum și de terminare a urmăririi penale și de trimitere în judecată, ce îl vizează pe inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară a observat, totodată, că acuzația adusă inculpatului este aceeași în toate actele procedurale întocmite de procuror - ordonanțe și rechizitoriu x, nesuferind modificări de expunere factuală ori de încadrare juridică, ce ar putea necesita clarificări suplimentare. În ceea ce privește susținerea inculpatului că rechizitoriul ar conține mențiuni care nu s-ar regăsi în declarațiile martorilor/persoanelor vătămate, judecătorul a constatat că această critică ține de temeinicia acuzației și de aprecierea probelor, deci de fondul cauzei, și nu poate fi analizată în camera preliminară, care a vizează legalitatea sesizării (art. 342 C. proc.

pen.). Cu privire la legalitatea actelor procesuale ale procurorului, judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond a constatat că ordonanțele din 26.06.2024 (începerea urmăririi penale in rem), 08.08.2024 (efectuarea în continuare a urmăririi penală față de suspectul A.) și 09.08.2024 (punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 32 alin. (4), raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.) au fost emise cu respectarea dispozițiilor procedurale incidente și a competenței organului emitent (art. 305, art. 286, art. 309 C. proc.

pen.). Cererea de constatare a nulității absolute a probelor obținute prin supravegherea tehnică realizată cu sprijinul IGPR - Direcția Operațiuni Speciale - BOS Bacău a fost respinsă ca nefondată. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reținut că măsurile de supraveghere tehnică au fost legal autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți al Curții de Apel Bacău prin încheierea din 06.08.2024, fiind emise mandatele de supraveghere tehnică nr. 1, 2 și 3 din 06.08.2024, pentru interceptarea comunicațiilor, localizarea terminalului mobil și supravegherea video, audio și foto a inculpatului. Totodată, a constatat că datele obținute în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 2/06.08.2024 nu au fost folosite ca probe în dosar.

Astfel, s-a reținut că, prin ordonanța de delegare din 06.08.2024, procurorul a dispus ca punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr. 1, 2 și 3/06.08.2024 să fie realizată de lucrători de poliție judiciară din cadrul IGPR - DCCO - BCCO Bacău și IGPR - Direcția de Operațiuni Speciale, cu folosirea mijloacelor tehnice deținute potrivit legii. A constatat, pe baza adresei BOS Bacău, că executarea mandatelor s-a făcut autonom, prin personal propriu specializat, cu echipamentele utilizate în condițiile O.U.G. nr. 6/2016 și ale Legii nr. 14/1992, personalul implicat având aviz de poliție judiciară. Totodată, a reținut că la dosarul de urmărire penală există procese-verbale de consemnare a activităților de supraveghere tehnică efectuate în baza mandatelor nr. x și 3/06.08.2024, precum și planșe foto aferente, acestea constituind mijloacele de probă valorificate în cauză.

Judecătorul de cameră preliminară a concluzionat pe baza celor constatat că Brigada Operațiuni Speciale Bacău din cadrul Direcției de Operațiuni Speciale - IG.P.R. a procedat la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică 1 și 3, din data de 06.08.2024, în dosarul penal nr. x/2024 În continuare, în esență, judecătorul fondului a învederat că respectarea competenței organelor de urmărire penală reprezintă o expresie a principiului legalității, iar nerespectarea competenței materiale sau după calitatea persoanei constituie caz de nulitate absolută. A constatat că, potrivit C. proc. pen., supravegherea tehnică poate fi efectuată exclusiv de procuror, de organele de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției care dețin aviz de poliție judiciară.

A avut în vedere jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 51/2016), care a stabilit că numai aceste categorii de organe pot pune în executare mandate de supraveghere tehnică, competența neputând fi stabilită prin acte administrative sau infralegale. Totodată, a punctat că, ulterior acestei decizii, cadrul legal a fost clarificat prin O.U.G. nr. 6/2016, care a consacrat expres posibilitatea ca supravegherea tehnică să fie realizată de procuror, de organele de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției, cu utilizarea nemijlocită a sistemelor tehnice, în condiții de integritate și confidențialitate a datelor. Ca atare, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat sub acest aspect că, din dispozițiile C. proc.

pen. și din jurisprudența Curții Constituționale, rezultă clar care sunt organele abilitate să efectueze supravegherea tehnică și condițiile de legalitate și constituționalitate aplicabile. A constatat că lucrătorii specializați din cadrul poliției au competență legală expresă de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică, iar lipsa unei organigrame publice sau a publicității numelor lucrătorilor din cadrul Direcției de Operațiuni Speciale - IGPR nu afectează legalitatea activităților desfășurate, atât timp cât competența acestora este stabilită prin lege. De asemenea, a reținut că reglementările privind organizarea Poliției Române și a poliției judiciare stabilesc în mod clar statutul, condițiile de desemnare și atribuțiile ofițerilor și agenților de poliție, aceștia având calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, în condițiile legii.

Din adresa emisă de I.G.P.R. - Direcția de Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Bacău, trimisă la solicitarea judecătorul de cameră preliminară, a reieșit că lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. - Direcția Operațiuni Speciale - Brigada Operațiuni Speciale Bacău, care au pus în executarea mandatele de supraveghere tehnică 1 și 3 din data de 06.08.2024, în dosarul penal nr. x/2024, sunt lucrători specializați din cadrul poliției, în accepțiunea art. 142 alin. (1) C. proc. pen., aceștia deținând avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) C. proc. pen., condiții în care procedeul probatoriu al punerii în executare a supravegherii tehnice este legal, nefiind afectat de vreun motiv de nulitate.

S-a mai avut în vedere că inculpatul a contestat și lipsa de la dosarul de urmărire penală a procesului-verbal, întocmit conform art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în baza M.S.T. nr. 1/06.08.2024. Deși s-au emis de judecătorul de cameră preliminară mai multe adrese către procuror, în vederea înaintării acestor procese-verbale, întocmit conform art. 143 alin. (1) C. proc. pen., acestea nu au fost trimise la dosar, ceea ce, în opinia inculpatului, înseamnă că nu există, nefiind întocmite de către procuror. Cu toate acestea, judecătorul a constatat că procurorul s-a conformat întocmai prevederilor art. 143 alin. (1), (2) și 4 C. proc.

pen., conform cărora procurorul sau organul de cercetare penală întocmește un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităților efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum și, după caz, data și ora la care a început activitatea de supraveghere și data și ora la care s-a încheiat; la procesul-verbal se atașează, în plic sigilat, o copie a suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică; convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri sau comunicări.

A rezultat, așadar că întocmirea procesului-verbal, prevăzut la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., are ca scop conferirea posibilității procedurale de a se proceda la verificarea respectării limitelor autorizației măsurilor de supraveghere tehnică, iar consemnarea scrisă a rezultatului activității de supraveghere sau, după caz, a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor înregistrate, se face într-un proces-verbal, conform art. 143 alin. (4) C. proc. pen., care are valoare de mijloc de probă și care trebuie să conțină toate elementele indicate în mod expres în textul de lege, cu atașarea suportului tehnic sau a unei copii certificate, potrivit art. 143 alin. (2) C. proc. pen.

Din dispozițiile legale precitate a reieșit că nu toate rezultatele supravegherilor tehnice dispuse într-o cauză penală se anexează la dosar, ci doar rezultatele activităților efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor. În alte cuvinte, servesc ca probe/mijloace de probă doar rezultatele activităților ce au legătură cu obiectul probațiunii într-o anumită cauză penală, iar cele care nu sunt utile, sub aspect probator în cauza respectivă, pot fi folosite într-o altă cauză penală, cu un alt obiect al urmăririi penale, conform art. 142 alin. (5) C. proc. pen., care prevede că datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) C. proc.

pen. Judecătorul a avut în vedere că, în faza de urmărire penală, aprecierea relevanței, oportunității și necesității administrării probelor aparține exclusiv procurorului, acesta fiind singurul competent să decidă ce mijloace de probă valorifică pentru susținerea acuzației. În consecință, a arătat că nu poate sancționa neutilizarea anumitor probe și nu poate obliga procurorul să atașeze la dosar rezultatele mandatului de supraveghere tehnică nr. 2/06.08.2024, atâta timp cât procurorul a apreciat că sunt utile doar rezultatele mandatelor nr. x și 3, precizând expres că mandatul nr. x nu a fost valorificat în cauză.

Prin urmare, limitând verificarea la legalitatea punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr. 1 și 3/06.08.2024, judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul a dispus în mod legal, prin ordonanța din 06.08.2024, ca acestea să fie executate de lucrători de poliție judiciară din cadrul IGPR - DCCO - BCCO Bacău și IGPR - Direcția de Operațiuni Speciale, cu respectarea art. 142 C. proc. pen. A reținut că procesele-verbale existente la dosar consemnează rezultatele relevante ale supravegherii, identifică persoana vizată și sunt întocmite în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. 1/06.08.2024. Deși nu a existat un proces-verbal distinct pentru fiecare alineat al art. 143 C. proc.

pen., judecătorul a apreciat că această împrejurare nu afectează legalitatea, întrucât procesele-verbale existente cuprind toate mențiunile obligatorii și au fost certificate pentru autenticitate de procurorul de caz. În ceea ce privește exploatarea M.S.T. nr. 3/06.08.2024, a observat că a fost întocmit proces-verbal conform art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și au fost anexate planșe foto relevante . În concluzie, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea mijloacelor de probă obținute în baza încheierii din 06.08.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2024 al Curții de Apel Bacău, prin care judecătorul de drepturi și libertăți a admis cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul Î.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Bacău, în dosarul penal nr. x/2022, conform art. 138 alin. (1) lit. a), c), d), art. 140 C. proc. pen. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității absolute a probelor obținute cu sprijinul Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor Bacău, reținând că obținerea datelor de trafic și localizare a fost autorizată de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea din 24.07.2024. A constatat că procurorul a dispus ca transmiterea datelor de la furnizorii de comunicații să se realizeze prin intermediul UTAI Bacău și efectuarea unei analize, iar în urma acestei dispoziții UTAI a întocmit un raport de analiză operațională.

A reținut că mijlocul de probă valorificat în cauză a fost procesul-verbal de analiză a listingului și anexele întocmite de organele de cercetare penală din cadrul BCCO Bacău, apreciind că procedura s-a desfășurat în condițiile legii și nu atrage nulitatea probelor. A observat că, în cauză, Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Bacău a avut rolul de a intermedia transmiterea informațiilor de la furnizorii de rețele publice de comunicații electronice/furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului către organele de cercetare penală, iar acestea din urmă au procedat la analiza informațiilor primite, întocmind procesul-verbal de analiză a listingului și anexe, care reprezintă mijlocul de probă obținut în baza art. 152 C. proc.

pen. Prin urmare, organul de cercetare penală era competent să procedeze la analiza listingului și să obțină mijlocul de probă aferent, Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor Bacău având rolul de intermediar în transmiterea informațiilor supuse analizei de către organul de cercetare penală competent. S-a mai constatat că și mandatele de supraveghere tehnică nr. 5/12.08.2024, nr. 4/08.08.2024, emise pentru accesul la un sistem informatic, respectiv la telefoanele numiților C., A., conform art. 138 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., au fost date de judecătorul de drepturi și libertăți cu respectarea legii, a prevederilor art. 140 C. proc. pen., și au fost puse în executare de către organele de poliție judiciară, care au întocmit procesele-verbale de consemnare a rezultatelor acestor mijloace de supraveghere tehnică, conformându-se art. 143 C. proc.

pen., în baza delegării date de către procuror prin ordonanță. De asemenea, mijlocul de probă rezultat din exploatarea mandatului de percheziție informatică nr. 2/13.08.2024 este legal și loial obținut, fiind întocmit procesul-verbal de efectuare a percheziției informatice din data de 22.08.2024 din conținutul căruia rezultă că la acest procedeu probatoriu a fost prezent inculpatul și avocatul său ales, care nu au făcut obiecțiuni asupra desfășurării acestei activități, ceea ce întărește concluzia că s-a respectat principiul loialității în obținerea probei. Percheziția domiciliară s-a efectuat cu respectarea prescripțiilor legii, conform art. 157 - art. 159 C. proc. pen. și s-a făcut în baza mandatului de percheziție domiciliară nr. 1/08.08.2024, emis de judecătorul de drepturi și libertăți al Curții de Apel Bacău.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că este nefondată și critica inculpatului privitoare la ordonanțele de delegare, în care nu se precizează care dintre lucrătorii poliției judiciare vor efectua în concret activitățile de cercetare penală, ceea ce în opinia sa ar atrage nulitatea relativă a ordonanțelor de delegare. Conform art. 303 alin. (1) C. proc. pen., procurorul poate să dispună cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală de organele de cercetare penală ale poliției judiciare sau de organele de cercetare penală speciale, iar potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile arătate la art. 200 alin. (1) și (2), efectuarea unui act de procedură și prin delegare.

În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, conform art. 324 alin. (3) C. proc. pen.., cu excepția celor prevăzute la art. 200 alin. (2) C. proc. pen. - punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale. Actul procedural prin intermediul căruia procurorul asupra actelor sau măsurilor procesuale este reprezentat de ordonanță, care trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (1), (2) C. proc. pen. Raportat la dispozițiile legale precitate, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu există vreo prevedere legală prin care procurorul să aibă vreo obligație în a indica numele și prenumele organelor de cercetare penală delegate prin ordonanță.

Astfel, a constatat că ordonanțele de delegare emise în cauză respectă prescripțiile legii, nefiind afectate de vreun viciu care să atragă nulitatea relativă, cum nefondat a susținut inculpatul, ordonanțele fiind emise pentru efectuarea de acte de urmărire penală neexceptate de la delegare, de către lucrători de poliție, procurorul folosind expresia "delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul B. C. civ..O. Bacău". Faptul că procurorul nu a indicat în ordonanțele de delegare numele lucrătorilor de poliție judiciară delegați nu face imposibilă verificarea existenței vreunei potențiale incompatibilități între aceștia și părțile procesuale, atât timp cât, la dosarul de urmărire penală, există actele întocmite de organele de poliție judiciară delegate, iar acestea conțin numele și prenumele acestora, condiții în care inculpatul a avut posibilitatea concretă de a analiza existența vreunui caz de incompatibilitate dintre acele prevăzute la art. 65 C. proc.

pen. Raportat la modul în care s-a atribuit calitatea de subiecți procesuali principali a persoanelor vătămate de către procuror, inculpatul apreciind că acestea trebuiau a fi audiate ca martori, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, potrivit art. 79 C. proc. pen., persoana vătămată este aceea care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală. (...) În ceea ce privește modalitatea de dobândire a calității de persoană vătămată, aceasta se dobândește ope legis odată cu începerea urmăririi penale in rem de persoana (fizică sau juridică) care a suferit o vătămare (fizică, morală sau materială) prin fapta care face obiectul investigației. Organele de urmărire penală, în etapa incipientă a anchetei, în virtutea rolului lor activ, cu respectarea principiului aflării adevărului, trebuie să identifice subiecții pasivi ai infracțiunilor și să-i atragă în cadrul procesual declanșat.

Subsecvent, trebuie procedat la audierea acestor persoane în calitate de persoane vătămate, în prealabil aducându-li-se la cunoștință dreptul de a se constitui parte civilă, precum și celelalte drepturi prevăzute de dispozițiile legale (art. 81, art. 93, art. 100 alin. (2) și art. 111 C. proc. pen.). Organelor de urmărire penală le revine atribuția, la momentul identificării subiectului pasiv al infracțiunii, de a verifica îndeplinirea cumulativă a condițiilor indicate anterior, care sunt obligatorii pentru ca o persoană determinată să poată îmbrăca calitatea de persoană vătămată ca subiect procesual principal. Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară nu poate verifica dacă sunt sau nu îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru ca o persoană să dobândească calitatea de persoană vătămată, această analiză fiind atributul exclusiv la organelor de urmărire penală, în faza de urmărire penală.

Sstfel, critica inculpatului nu poate fi analizată în prezenta procedură. Cu privire la celelalte mijloace de probă administrate, necriticate de inculpat, judecătorul a constatat că s-au respectat principiile legalității și loialității în administrarea acestora. A reținut, din interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse în art. 102 alin. (2), (3) C. proc. pen., că sancțiunea procesuală a excluderii probelor nelegal administrate nu reprezintă o sancțiune ce intervine în mod automat și autonom.

De asemenea, nu orice nesocotire a unei prevederi legale atrage in abstracto excluderea probei nelegale, ci numai aceea care reprezintă o încălcare substanțială și semnificativă a dispozițiilor procesual penale care reglementează administrarea probelor, încălcare prin care se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal prin vătămarea drepturilor părților/subiecților procesuali principali, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin excluderea probei nelegal administrate. S-a observat că excluderea probelor nelegal administrate este o sancțiune care intervine în mod subsecvent și dependent de reținerea unei alte sancțiuni, anume constatarea nulității actului prin care s-a dispus/autorizat ori prin care aceasta a fost administrată.

Or, în prezenta cauză, nu se poate reține vreun motiv de nulitate absolută ori relativă a actelor de audiere a martorilor, persoanelor vătămate, astfel încât nu se poate proceda la excluderea din materialul probator a declarațiilor acestora. Neindicarea motivului pentru care nu s-a procedat la înregistrarea audio-video a procedurii de audiere a persoanelor vătămate nu poate atrage nulitatea relativă, atâta vreme cât nu s-a probat vătămarea procesuală a inculpatului prin această omisiune a organului de urmărire penală. De altfel, la audierea persoanelor vătămate de către procuror a fost prezent avocatul ales al inculpatului.

Împotriva încheierii nr. 11/2025 din 11 iunie 2025, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, inculpatul A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate și, reexaminând cererile și excepțiile invocate, să se constate neregularitatea actului de sesizare a instanței, să fie excluse probele nelegal administrate, astfel încât, în temeiul art. 347 raportat la art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., să se restituie cauza la parchet în vederea refacerii actului de sesizare. În susținerea contestației, prin motivele scrise depuse la dosar de apărătorul ales al inculpatului, s-au reiterat criticile invocate în procedura inițială a camerei preliminare, astfel cum sunt detaliate în considerentele încheierii atacate, redate anterior, acestea având la bază, în esență, aceleași argumente.

În opinia apărării, este greșită interpretarea dată de judecătorul de cameră preliminară asupra excepțiilor invocate; astfel, au fost reluate susținerile vizând neregularitatea actului de sesizare a instanței care, conform susținerilor inculpatului, nu este apt să învestească în mod valabil instanța, întrucât nu cuprinde o descriere a situației de fapt corespunzătoare acuzației formulate, care să releve, dincolo de orice îndoială, fapta imputată, cu consecința încălcării dreptului la apărare, precum și susținerile privind caracterul nelegal al unor probe și acte desfășurate la urmărirea penală, din perspectiva modului de obținere ori a competenței organelor de cercetare penală.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile invocate și dispozițiile legale aplicabile, Completul de 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată contestația formulată în cauză, motivele respingerii cererilor și excepțiilor, așa cum au fost expuse de către judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Bacău, fiind concordante cu soluția dispusă. Astfel, procedând la evaluarea aspectelor deduse judecății, având în vedere obiectul controlului exercitat în camera preliminară, conform art. 342 din C. proc.

pen., Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, judecătorul de cameră preliminară exercită atribuții în domeniul legalității, rezolvând chestiuni ce țin de competența și legalitatea sesizării instanței, de legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele și de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluționarea cauzei. Cu alte cuvine, procedura camerei preliminare poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată și a activității specifice urmăririi penale. În ceea ce privește limitele controlului, verificarea efectuată sub aspectul legalității sesizării instanței vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 328 din C. proc.

pen. referitoare la conținutul rechizitoriului. Concluzia se impune în raport cu dispozițiile art. 345 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. care se referă la "neregularități ale actului de sesizare" și art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen. care prevede sancțiunea în cazul în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termen, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății. Ca atare, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru emiterea rechizitoriului prevăzute de art. 327 alin. (1) lit. a) din C. proc.

pen., respectiv dacă urmărirea penală este completă și există probe necesare trimiterii în judecată, judecătorul de cameră preliminară neputând analiza aparența de temeinicie a probelor, suficiența sau insuficiența acestora, și nici dacă conduc la încadrarea juridică dată faptei, aceste elemente ținând exclusiv de fondul cauzei (în sensul celor de mai sus, încheierea nr. 118 din 19 februarie 2015 a ICCJ, dosar x/2014). În ceea ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, se stabilește dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală și, în cazul în care acestea există, concordanța între actele efectuate și dispozițiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 din C. proc.

pen., art. 281 alin. (1) lit. e), f) din C. proc. pen. și art. 282 din C. proc. pen., precum și actele propriu zise. În situația incidenței cazurilor de nulitate absolută sau relativă, legiuitorul a instituit o excepție de la regula refacerii actului nul sau anulabil în materia mijloacelor de probă, în care constatarea nulității impune îndepărtarea mijlocului de probă din ansamblul probator (art. 102 și art. 118 din C. proc. pen.). Referitor la modul de soluționare a cererilor de probațiune, verificările care pot fi efectuate din perspectiva legalității sunt legate de analizarea acestora de către procuror și pronunțarea asupra lor prin ordonanță motivată, procurorul având deplină libertate să aprecieze asupra pertinenței, concludenței și utilității probei.

Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor; nu evaluează pertinența, utilitatea sau concludența probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătorești, ci se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condițiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispozițiilor legate de administrarea probelor, evaluează impactul acesteia asupra probatoriului. Potrivit art. 346 alin. (3) C. proc.

pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții". În aceste coordonate de principiu, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, în cuprinsul rechizitoriului, nu se relevă vreo neregularitate în sensul dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc.

pen., faptele care fac obiectul trimiterii în judecată a inculpatului A. fiind precis determinate, cu încadrările juridice legale, astfel încât cadrul procesual poate fi stabilit. Totodată, constată că nu se impune, în cauză, aplicarea sancțiunii excluderii vreunei probe administrate în cursul urmăririi penale. Verificând punctual dacă au susținere criticile contestatorului inculpat, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Bacău, instanța de control judiciar nu poate primi, în această procedură, motivele inculpatului cu referire la corecta stabilire a situației de fapt, la concordanța acesteia cu declarațiile martorilor și persoanelor vătămate, la pretinsele erori ale procurorului în aprecierea și coroborarea probelor, la temeinicia acuzației penale și la evaluarea îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii, precum și critica privind atribuirea calității de persoană vătămată.

Sub aspectul motivelor care se circumscriu neregularității rechizitoriului, în sensul că fapta reținută în sarcina inculpatului nu este suficient descrisă, consecința fiind aceea a imposibilității verificării limitelor judecății și încălcarea dreptului la apărare, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că rechizitoriul poate conduce la stabilirea obiectului și a limitelor judecății, notând că, în procedura de cameră preliminară nu se verifică temeinicia acuzației, nici legalitatea și temeinicia încadrării juridice ori concludența probelor, aceste operațiuni fiind specifice unei alte etape a procesului penal, aceea a judecății. Or, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății presupune ca, în cauză, să nu se poată determina prin folosirea unor argumente logice sau sistematice, fapta și/sau persoana pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În prezenta cauză, instanța este în mod legal sesizată deoarece au fost arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată. Din această perspectivă, se reține că rechizitoriul nr. x/2024 din 29.11.2024 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpatului și încadrările juridice, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei - cum sunt cele referitoare la analiza probelor, cele referitoare la inculpați și la urmărirea penală.

Apreciind asupra afirmațiilor contestatorului inculpat privind lipsa unor elemente esențiale în descrierea faptelor, în acord cu judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău, instanța de control judiciar constată că faptele și încadrarea juridică a acestora, pentru care s-a efectuat urmărirea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sunt descrise într-o manieră clară și precisă în conținutul rechizitoriului, fiind indicate circumstanțele de timp, de loc și modalitatea de comitere într-un mod care permite inculpatului să înțeleagă, cu exactitate, conținutul obiectiv al acuzațiilor penale. Prin urmare, susținerile inculpatului în sensul vătămării dreptului său la apărare, astfel cum acesta este desprins din dispozițiile art. 6 parag.

3 lit. b)-c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și din art. 10 C. proc. pen., nu pot fi primite. Referitor la toate criticile privind nelegalitatea probelor, astfel cum sunt detaliate în încheierea atacată, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ipotezele avansate de către contestatorul inculpat nu sunt susținute de dispozițiile legale în baza cărora au fost încuviințate, obținute și administrate probele în cursul urmăririi penale.

Evaluând argumentele judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, prin prisma dispozițiilor procesual penale reținute ca fiind incidente în cauză raportat la aspectele invocate de către inculpat, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivele ce au condus la reținerea netemeiniciei criticilor de nelegalitate formulate în cauză își păstrează valabilitatea în fața instanței de control judiciar, nefiind identificate motive care să justifice o soluție contrară.

În acest sens, în baza propriului examen, Completul de 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, ordonanțele de delegare îndeplinesc exigențele de legalitate, nefiind incidentă sancțiunea nulității absolute, având în vedere, pe de o parte că nu există obligația legală de nominalizare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul BCCO Bacău în conținutul ordonanțelor raportat la dispozițiile privind delegarea și efectuarea actelor de urmărire penală (art. 303, art. 201, art. 324 raportat la art. 200 și art. 286 C. proc. pen.), iar pe de altă parte, nu se poate discuta, în cauză, de folosirea instituției delegării într-un mod care să denatureze scopul procedurilor.

Similar judecătorului fondului, se constată că verificarea eventualelor incompatibilități nu este imposibilă, întrucât actele întocmite efectiv de organele delegate se află la dosar și conțin numele și prenumele acestora, inculpatul având posibilitatea concretă să verifice existența unui caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de art. 65 C. proc. pen. Contrar susținerilor apărării inculpatului, nu suntem în prezența nulității absolute în privința supravegherii tehnice executată cu sprijinul IGPR - Direcția Operațiuni Speciale - BOS Bacău, în condițiile în care măsurile au fost autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți al Curții de Apel Bacău prin încheierea din 06.08.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, fiind emise mandatele de supraveghere tehnică nr. 1, 2 și 3 din data de 06.08.2024.

Se constată că prin ordonanța de delegare din 06.08.2024, procurorul a dispus punerea în executare de către lucrători de poliție judiciară din cadrul IGPR-DCCO-BCCO Bacău și IGPR-Direcția de Operațiuni Speciale și structurile subordonate, cu folosirea mijloacelor tehnice deținute potrivit legii (art. 142 C. proc. pen.). BOS Bacău a comunicat instanței, prin adresă, că executarea mandatelor s-a realizat autonom, prin personal propriu, cu echipamentele deținute, în conformitate cu O.U.G. nr. 6/2016 și art. 8 alin. (2) teza II din Legea nr. 14/1992, iar personalul implicat a deținut aviz de poliție judiciară. Prin urmare, în mod corect, judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond a concluzionat că lucrătorii implicați s-au încadrat în categoria prevăzută de art. 142 alin. (1) C. proc.

pen., în condițiile art. 55 alin. (5) C. proc. pen., procedeul probator fiind legal. În aceeași măsură, nu are temei în actele dosarului nici susținerea privind lipsa proceselor-verbale, Completul de 2 judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte constatând că, la dosarul de urmărire penală există procese-verbale întocmite de organul de cercetare penală delegat, în care au fost consemnate rezultatele relevante valorificate în cauză și care au indicat că au fost întocmite în temeiul MST nr. 1/06.08.2024. Deși procesul-verbal prevăzut de art. 143 alin. (1) nu a fost întocmit separat de cel prevăzut de art. 143 alin. (4), această împrejurare nu afectează legalitatea, întrucât procesele-verbale existente cuprind mențiunile necesare și au fost certificate pentru autenticitate de procuror.

Pentru MST nr. 3/06.08.2024, există proces-verbal conform art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și planșe foto anexate, așa cum a constatat și judecătorul fondului. Totodată, judecătorul de cameră preliminară a învederat că mandatul nr. x/06.08.2024 nu a fost valorificat ca probă în dosar, potrivit adresei procurorului, motiv pentru care a limitat verificarea la mandatele valorificate (nr. 1 și 3). De asemenea, raportat la dispozițiile art. 101 - art. 102 C. proc. pen., susținerile inculpatului privind nelegalitatea probelor obținute cu sprijinul Unității Teritoriale de Analiză a Informațiilor Bacău, nu pot fi primite, atât timp cât instanța de control judiciar constată că, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din 24.07.2024 (dosarul nr. x/2024), s-a autorizat obținerea datelor de trafic și localizare (art. 152 C. proc.

pen.), iar procurorul, prin ordonanța din 24.07.2024, a dispus ca transmiterea datelor de la furnizori să se facă prin intermediul UTAI Bacău și să se efectueze o analiză. Rolul UTAI a fost unul de intermediere a comunicării datelor către organele de cercetare penală, iar analiza relevantă în dosar a fost realizată de organele de cercetare penală, care au întocmit procesul-verbal de analiză a listingului și anexele, acesta fiind mijlocul de probă valorificat în cauză; în consecință, nu este incidentă nulitatea absolută. În privința celorlalte probe, se constată, de asemenea, că mandatele pentru acces la sisteme informatice/telefoane (MST nr. 4/08.08.2024 și nr. 5/12.08.2024) au fost emise cu respectarea legii și au fost puse în executare de organe de poliție judiciară, fiind întocmite procese-verbale de consemnare a rezultatelor conform art. 143 C. proc.

pen. Percheziția informatică (mandatul nr. x/13.08.2024) a fost legal și loial realizată, consemnând că la efectuarea procedeului au fost prezenți inculpatul și avocatul ales, fără obiecțiuni, potrivit procesului-verbal din 22.08.2024. Percheziția