ÎCCJ, Secția penală, decizia din 27.01.2026 — Prin încheierea din data de 27 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați- secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul…

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 27 octombrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați- secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul întocmit în data de 31.07.2025 în dosarul de urmărire penală nr. 34/242/P/2025, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de Urmărire Penală și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. 34/242/P/2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de Urmărire Penală.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul întocmit în data de 31.07.2025 în dosarul nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de Urmărire Penală a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri, prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la o dată rămasă neindividualizată din intervalul temporal 16 iulie - 30 august 2024, în calitate de Prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Bujor, învestit cu soluționarea cauzei penale nr. 914/P/2024, înregistrată în evidențele unității de parchet pe care o conducea, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a sustras de la dosarul cauzei o serie de acte de procedură și mijloace de probă relevante pentru obiectul probațiunii, în scopul împiedicării aflării adevărului și al absolvirii de răspundere penală a suspectului ori cel puțin al îngreunării cercetărilor în cauză, în mod deliberat și cu rea-credință, mai precis procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect lui B. și a declarația dată de către acesta în respectiva calitate, întocmite la data 16 iulie 2024 și datate în conformitate,

declarație în cuprinsul căreia suspectul a adoptat o atitudine de recunoaștere în raport de infracțiunea de viol în formă continuată, comisă asupra minorei C., în vârstă de 15 ani, reținute în sarcina sa, precum și ordonanța din data de 16 iulie 2024, prin care organele de cercetare penală au dispus efectuarea reconstituirii faptei, procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică întocmite la aceeași dată; - favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

constând în aceea că, la o dată rămasă neindividualizată din intervalul temporal 16 iulie - 30 august 2024, în calitate de Prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Bujor, învestit cu soluționarea cauzei penale cu nr. 914/P/2024, înregistrată în evidențele unității de parchet pe care o conducea, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod deliberat a acordat sprijin suspectului B., în scopul împiedicării aflării adevărului și al absolvirii de răspundere penală a acestuia ori cel puțin al îngreunării cercetărilor în cauză, sustrăgând de la dosarul cauzei procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect lui B., declarația dată de acesta în respectiva calitate, în cuprinsul căreia suspectul a adoptat o atitudine de recunoaștere în raport de infracțiunea de viol în formă continuată reținută în sarcina sa, ordonanța prin care organele de cercetare penală au dispus efectuarea reconstituirii faptei, procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică, toate întocmite la data de 16.07.2024, întocmind un alt proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect pentru B. și o nouă declarație dată de acesta în respectiva calitate, alterând conținutul acestor înscrisuri în forma lor primordială, atestând că noua formă a documentelor este rezultatul unor activități procedurale derulate în data de 16 iulie 2024,

iar nu la o dată ulterioară, și consemnând în cuprinsul noii declarații de suspect a lui B. că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, ci doar elemente circumstanțiale care tind la dezavuarea conduitei ilicite imputate, în contradicție cu forma primară a declarației, în care acesta recunoștea comiterea faptelor imputate, în scopul producerii de efecte juridice, iar, consecutiv, a atașat la dosarul cauzei înscrisurile antereferite în forma lor pervertită, pentru a legitima soluția de clasare ce avea să o adopte ulterior; - fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

constând în aceea că, la o dată rămasă neindividualizată din intervalul temporal 16 iulie - 30 august 2024, în calitate de Prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Bujor, învestit cu soluționarea cauzei penale nr. 914/P/2024, înregistrată în evidențele unității de parchet pe care o conducea, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit un alt proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect pentru B. și o nouă declarație dată de acesta în respectiva calitate, alterând conținutul acestor înscrisuri în forma lor primordială, atestând că noua formă a documentelor este rezultatul unor activități procedurale derulate în data de 16 iulie 2024, iar nu la o dată ulterioară, și consemnând în cuprinsul noii declarații de suspect a lui B. că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, ci doar elemente circumstanțiale care tind la dezavuarea conduitei ilicite imputate, în contradicție cu forma primară a declarației, în care acesta recunoștea comiterea faptelor imputate, în scopul producerii de efecte juridice, respectiv împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor și a procesului de atragere a răspunderii penale a suspectului și valorizarea acestor acte de procedură pentru legitimarea pronunțării unei soluții de clasare subsecvente.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de art. 342 și urm. C. proc. pen.., precum și cererile și excepțiile formulate de inculpatul A., Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să instrumenteze cauza penală dedusă judecății este Curtea de Apel Galați, în raport de art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. (inculpatul având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați) și criteriile prevăzute de art. 41 C. proc. pen.., iar probele au fost administrate în mod legal, fiind efectuate toate actele procedurale necesare aflării adevărului de către organele de urmărire penală.

Totodată, examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că instanța a fost sesizată - potrivit art. 329 C. proc. pen.. - prin rechizitoriu, actul de sesizare fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen.., de procurorul șef secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de Urmărire Penală, iar rechizitoriul întrunește toate cerințele prevăzute de art. 328 C. proc. pen.., respectiv cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, profilul moral și de personalitate al inculpatului, actele de urmărire penală efectuate și probele administrate, dispoziția de trimitere în judecată și cheltuielile judiciare, fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către Procurorul - șef de secție.

Realizând o verificare în prezenta cauză, Judecătorul a constatat că s-au respectat limitele de efectuare a urmăririi penale și, respectiv, de învestire a instanței. Referitor la cererile și excepțiile vizând neregularitatea actului de sesizare, nelegalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală invocate de către inculpatul A., Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate. În ceea ce privește existența unui caz de nulitate generat de incompatibilitatea procurorului care a efectuat urmărirea penală până la preluarea cauzei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de Urmărire Penală, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de apel a reținut că, pe bază de probe, nu se poate identifica niciun caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de art. 64 C. proc.

pen... Contrar argumentației inculpatului, s-a constatat că la dosarul cauzei nu se regăsesc probe din care să rezulte că între inculpat și procurorul de caz sau procurorul ierarhic superior acestuia, ar fi existat la data efectuării actelor de urmărire penală vreo relație de dușmănie și care să fundamenteze o situație de incompatibilitate a procurorului de caz. De altfel, relația de colaborare profesională dintre inculpat și procurorul de caz, precum și dintre acesta și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, dată fiind calitatea de magistrat a inculpatului, prin ea însăși, nu poate să justifice existența unui caz de incompatibilitate potrivit art. 64 C. proc. pen..

Referirile inculpatului la atitudinea Procurorului General și întârzierea acestuia în redactarea evaluării activității profesionale a inculpatului nu pot fundamenta în nicio măsură o concluziile apărării, în sensul că procurorul de caz s-ar fi aflat în relații de dușmănie cu inculpatul, din cauza relațiilor de rudenie prin alianță cu superiorul său ierarhic și, altfel, soluția de începere a urmăririi penale și punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat în prezenta cauză ar fi determinată de un sentiment de răzbunare din partea respectivului procuror, în sensul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a apreciat fondată susținerea reprezentantului Ministerului Public în sensul că, dincolo de acele relații care ar putea da naștere anumitor bănuieli, trebuie să existe împrejurări obiective de natură a induce ideea că magistratul nu ar putea da o soluție strict raportată la probe și la situația juridică din dosar. Or, în cauză se observă că invocarea cazului de la art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., în care s-ar afla procurorul de caz sau superiorul ierarhic al acestuia, este doar una formală, fără să fie indicat, într-o manieră credibilă, în ce sens soluția de trimitere în judecată a inculpatului ar fi fost influențată de aceste presupuse relații de dușmănie ale acestor magistrați cu inculpatul, cu atât mai mult cu cât urmărirea penală a fost preluată și finalizată de către o altă unitate de parchet.

Ca atare, simpla invocare a unei eventuale "rudenii" prin alianță între procurorul de caz și procurorul ierarhic superior, a calității profesionale a inculpatului și a unei interacțiuni profesionale a acestuia cu procurorul de caz și cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în alte dosare de urmărire penală, nu poate valora în sine o probă și sau/împrejurare obiectivă de natura a proba incidența art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată critica de nelegalitate privind poziția procesuală a inculpatului, care a invocat formal incompatibilitatea procurorului de caz și a procurorului ierarhic superior, pentru a susține nulitatea urmăririi penale.

Nefiind identificate motivele juste în susținerea acestei aparențe, critica este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință. Cu privire la pretinsa nelegalitate a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 10.06.2025, motivat de împrejurarea că este descrisă în mod lacunar fapta de fals intelectual imputată inculpatului, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a apreciat această susținere ca fiind nefondată. Astfel, din simpla lecturare a ordonanței contestate, reiese că procurorul de caz a descris în mod suficient de clar faptele pentru care a înțeles să pună în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, precizând că din mijloacele de probă administrate în cauză până la acea dată (declarații de martori și înscrisuri) și constată că există probe că suspectul (la aceea dată) A. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, față de cele de mai sus, reține că reiese în mod mai mult decât evident faptul că inculpatului i-au fost aduse la cunoștință faptele imputate în mod clar și detaliat. Contrar mențiunilor formulate în apărare, la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, s-a precizat de către procurorul de caz că inculpatul a înlocuit procesul-verbal și declarația suspectului B., pe care le-a sustras anterior, cu un alt proces-verbal și o altă declarație de suspect prin care, de această data, suspectul nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, atestând în mod necorespunzător adevărului faptul că declarația a fost luată la aceeași dată, 16.07.2024, în intervalul orar 14:10-16:15.

În concluzie, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond nu a identificat niciun motiv care ar putea atrage nulitatea sau anularea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, emisă la data de 10.06.2025, fiind respectate condițiile din art. 309 C. proc. pen. În privința actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că inculpatul A., pe de o parte, a formulat critici cu privire la modalitatea de prezentare a acuzațiilor, aceasta fiind una lipsită de claritate și insuficient descrisă în opinia apărării, iar, pe de altă parte, a apreciat că nu există o corespondență între faptele pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale (respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale) și faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Contrar susținerilor apărării, Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acuzația ce i se aduce inculpatului rezultă cu suficientă claritate din actul de sesizare, în rechizitoriul cu care Curtea de Apel Galați a fost investită fiind indicate împrejurările de loc, timp, spațiu, respectiv modalitatea în care se presupune că ar fi fost săvârșite fiecare dintre cele trei fapte reținute în sarcina inculpatului. Corectitudinea încadrării juridice date faptelor de către procuror nu face, în principiu, obiectul verificării, întrucât acest aspect de fond al acuzației ține de judecarea ei, nu de aptitudinea rechizitoriului de a învesti instanța. Cu toate acestea, sunt situații în care neconcordanța dintre o anume încadrare juridică și situația de fapt dedusa judecății constituie astfel de neregularități, apte de a atrage imposibilitatea stabilirii obiectului cauzei penale.

Relativ la criticile invocate de inculpat, în sensul că starea de fapt expusă în rechizitoriu nu permite cu certitudine stabilirea limitelor judecății prin insuficienta si lacunara descriere, având în vedere ca faptele nu sunt prezentate în rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanță penală, sub aspectul conținutului unei infracțiuni, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat, contrar celor susținute de apărare, că situația de fapt și de drept este în acord cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege raportat la actul de sesizare. Nu s-au constatat diferențe care să prezinte importanță, între situația factuală reținută în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și cea din actul de sesizare.

Astfel la filele x din rechizitoriu sunt prezentate în mod detaliat cele trei infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul, cu indicarea exhaustivă, completă, a tuturor elementelor constitutive ale acestora. În privința infracțiunii de fals intelectual este analizat în detaliu în ce constă fapta comisivă a inculpatului și modalitatea în care a fost săvârșită. În prezenta cauză, standardul de claritate a fost respectat de către procuror și nu se poate susține că în actul de sesizare nu sunt descrise faptele imputate inculpatului. Expunerea în rechizitoriu a situației de fapt este realizată în mod corespunzător, clar și explicit, astfel încât inculpatul să înțeleagă faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul putând să pregătească apărări efective în raport cu acuzația adusă.

Aspectele invocate de către apărare, calificate de inculpat drept împrejurări de natură a schimba acuzația penală, nu reprezintă, conform judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, decât simple completări aduse acuzației, chiar și în condițiile în care acestea sunt efectuate prin rechizitoriu, dar care nu conduc la modificarea în vreun fel a naturii sau obiectului acuzației, așa cum aceasta i-a fost adusă la cunoștință inculpatului pe parcursul urmăririi penale, atât în momentul aducerii la cunoștință a calității de suspect, cât și la momentul aducerii la cunoștință a calității de inculpat.

Concluzionând, faptul că exprimarea procurorului de caz în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, referitoare la descrierea situației de fapt imputată inculpatului în cazul infracțiunii de fals intelectual, este diferită de cea din rechizitoriu, dar fără a modifica elementele esențiale ale acuzației penale ce i se aduce (loc, timp, spațiu, modalitatea de săvârșire etc.) nu constituie, conform judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, o neconcordanță între acuzația penală descrisă în ordonanță și acuzația penală descrisă în actul de sesizare a instanței.

În referire la ordonanța emisă în data de 24.07.2025 de procurorul șef al Serviciului de urmărire penală din cadrul secției de Urmărire Penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție intitulată "ordonanță de precizare a situației de fapt", apreciată de către apărare ca o încercare de remediere a activității de urmărire penală desfășurată la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru a oferi acestor acte o aparență de legalitate, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond constată că prin această ordonanță nu a fost afectată legalitatea actelor de urmărire penală, nefiind dispuse măsuri în privința inculpatului sau a altor subiecți procesuali, astfel că nu au fost afectate drepturile și interesele subiecților procesuali.

Pe de altă parte, judecătorul reamintește că neregularitatea actului de sesizare a instanței reprezintă o sancțiune autonomă, care intervine atunci când rechizitoriul este întocmit cu nerespectarea condițiilor intrinseci și extrinseci necesare sesizării instanței. Verificând rechizitoriul din data de 31.07.2025 și actele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că acestea cuprind descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului, astfel cum au fost stabilite de procuror pe baza probelor prezentate atât în secțiunea privind situația de fapt, cât și în cea referitoare la mijloacele de probă și analiza acestora.

De asemenea, judecătorul constată că descrierea faptelor este clară, precisă și într-un limbaj accesibil inculpatului, faptele imputate fiind clar prezentate atât în secțiunea "Situația de fapt rezultată din cuprinsul materialului probator administrat în cauză", unde este realizată și analiza probelor, cât și la secțiunea "În drept", astfel încât actul de sesizare permite atât stabilirea limitelor judecății, conform art. 371 C. proc. pen.., cât și exercitarea fără restricții de către inculpat a drepturilor procesuale, respectiv a dreptului la apărare.

Judecătorul reține, contrar susținerilor apărării, că maniera de prezentare a faptelor reținute de procuror în sarcina inculpatului A. este una clară, fiind indicat elementul material, respectiv acțiunile interzise de norma de incriminare pretins a fi fost săvârșite de inculpat, urmările acestor acțiuni (starea de pericol) și legătura de cauzalitate, astfel încât, contrar susținerilor apărării, în cauză nu există nici un impediment pentru stabilirea obiectului și limitelor sesizării și nici pentru exercitarea de către aceasta a drepturilor, inclusiv a celui privind aducerea la cunoștință a acuzației și alegerea procedurii în condițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.. În consecință, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că această critică de neregularitate a actului de sesizare invocată de inculpat este nefondată și o va respinge.

În finalul criticilor vizând neregularitatea actului de sesizare inculpatul a invocat lipsa unei anchete complete și efective care să clarifice situația de fapt, persoana care a comis faptele și încadrarea juridică, aspect care afectează dreptul său la apărare, acuzația aflându-se și la acest moment într-un stadiu de presupunere. În ceea ce privește critica vizând faptul că urmărirea penală este incompletă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a notat că în procedura de cameră preliminară pot fi analizate doar probele administrate, nu și cele care nu au fost administrate, considerându-se că judecătorul de cameră preliminară nu se pronunță asupra caracterului complet al probatoriului.

Pe cale de consecință, judecătorul de cameră preliminară analizează legalitatea urmăririi penale raportat la faptele și persoanele indicate în rechizitoriu, și nu dacă urmărirea penală ar fi trebuit efectuată și cu privire la alte persoane, în caz contrar fiind încălcat principiul separației funcțiilor judiciare prevăzut de art. 3 C. proc. pen. Cu privire la critica invocată în sensul că au fost administrate doar probe în defavoarea inculpatului, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond nu a identificat încălcări ale legii. Procurorul de caz a administrat probele apreciate ca fiind necesare aflării adevărului în cauză. Nu au fost identificate cereri ale inculpatului în apărare care să fie lăsate în nelucrare sau cereri în probațiune respinse abuziv.

De altfel, în faza de cameră preliminară nu se poate verifica temeinicia acuzației formulate prin actul de sesizare, legalitatea sau temeinicia încadrării juridice reținute în actul de sesizare. Judecătorul de cameră preliminară reamintește că nu se poate analiza în această etapă procesuală aparenta temeinicie a rechizitoriului din perspectiva suficienței probelor. Caracterul complet sau incomplet al urmăririi penale, caracterul lacunar ori insuficient al probatoriului excedează obiectului analizei judecătorului de cameră preliminară. Ultima critică a inculpatului, vizând încălcarea dreptului la apărare, este nefondată, fiind analizată în cadrul excepțiilor invocate anterior. În altă ordine de idei, Judecătorul de cameră preliminară constată că nu se impune, din oficiu, invocarea și verificarea altor neregularități ale actului de sesizare și ale actelor de urmărire penală.

În consecință, în raport de ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, prin prezenta încheiere, Judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de către inculpatul A.. Împotriva încheierii din data de 27 octombrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați- secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, inculpatul A. a formulat contestație. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 noiembrie 2025, fiind acordat termen aleatoriu la data de 09 decembrie 2025, când s-a amânat la cererea inculpatului, pentru lipsă de apărare.

În cererea scrisă, inculpatul a apreciat că încheierea instanței este nelegală, deoarece în privința unor excepții ridicate, judecătorul nu a motivat soluția de respingere, iar în privința altor excepții, a respins cererea prin care a solicitat administrarea unor mijloace de probă care ar fi dovedit starea de incompatibilitate a procurorului de caz si nelegalitatea unor acte de urmărire penală. De asemenea, inculpatul a considerat că judecătorul de camera preliminară de la Curtea de Apel Galați a făcut o interpretare greșită cu privire la legalitatea unor acte de urmărire penală. Inculpatul a invocat nelegalitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 10 iunie 2025 2 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a celorlalte acte de urmărire penală, ca urmare a stării de incompatibilitate în care s-a aflat primul dintre procurorii care au efectuat urmărirea penală.

Inculpatul a arătat că in anul 2024 a informat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție despre nereguli în activitatea profesională a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a Procurorilor Generali adjuncți din cadrul aceluiași Parchet. Persoanele reclamate în memoriu au aflat despre demersul său și de aceea inculpatul a apreciat că prezentul dosar penal în care este cercetat reprezintă o reacție a celor trei la decizia sa de a scoate la iveală unele nereguli. În raport de aspectele sesizate în memoriul adresat Procurorului General, aspecte care îl vizau și pe procurorul care îl cerceta, a afirmat atunci nu are încredere în imparțialitatea sa și că îl va recuza.

Apărarea arată că la data de 11 iunie 2025 a formulat o cerere scrisă de recuzare a procurorului de caz, care a fost respinsă în mod nelegal și netemeinic de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, la data de 12 iunie 2025. În contradicție cu poziția sa față de starea de incompatibilitate evidentă a procurorului de caz, acesta din urmă a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale.

Ridicând această excepție a incompatibilității în procedura camerei preliminare derulată la Curtea de Apel Galați inculpatul a solicitat administrarea unor mijloace de probă din care să rezulte starea de incompatibilitate a procurorului de caz determinată, pe de o parte, de faptul că acesta era vizat de memoriul înaintat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte, de relația de rudenie a acestuia cu conducătorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, împotriva căruia inculpatul formulase cele mai multe sesizări în conținutul memoriului. Cererea inculpatului pentru administrarea probei cu înscrisuri a fost respinsă, astfel că, la dosarul cauzei, nu se regăsesc probe din care să rezulte starea de incompatibilitate a procurorului care a efectuat urmărirea penală, determinată de o anumită situație conflictuală.

În cadrul procedurii de cameră preliminară, în dovedirea acelei stări de incompatibilitate de natură obiectivă în care s-a aflat procurorul, apărarea a solicitat instanței să se admită proba cu înscrisuri, din care să rezulte tocmai relația de rudenie spirituală dintre procurorii implicați activ și direct în construirea acestui dosar. Respingând această cerere de probatorii judecătorul de la instanța de fond a făcut ca starea de rudenie să nu poată fi dovedită concret, dar totodată soluția de respingere a excepției pe motivul lipsei probelor de la dosar a plasat motivarea în zona unei argumentări pur formale. Inculpatul a precizat despre împrejurările și faptele care pun la îndoială imparțialitatea procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în memoriul pe care l-a formulat către Procurorul General al României, a sesizat și implicarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în activități nelegale.

Urmare a acestui demers, dosarul penal de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în cadrul căruia Serviciului Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Galați, pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive a fost preluat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind astfel întreruptă activitatea de favorizare a presupusului autor de către procurorul care avea repartizat spre soluționare respectivul dosar penal, alături de conducătorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Galați. În opinia inculpatului, relațiile de rudenie, chiar și cele de natură spirituală, pot constitui motive care să genereze o suspiciune rezonabilă în privința imparțialității unui magistrat.

Astfel, cererea prin care inculpatul l-a recuzat în mod direct pe procurorul de caz, pe care a motivat-o în privința elementelor de fapt și de drept, a fost soluționată chiar de către procurorul ierarhic superior procurorului de caz. Inculpatul a susținut că suspiciunea de imparțialitate în acest dosar este conturată, pe de o parte și de această modalitate prin care a fost numit în funcția de procuror general adjunct, la propunerea conducătorului parchetului, care se completează cu indicațiile care i-au fost date acestuia de către conducătorul parchetului în rezoluția de repartizare a cauzei în care urma să fie cercetat. Inculpatul a susținut că, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, decizia de a i se întocmi un dosar penal fusese luată chiar de către procurorii pe care îi nominalizase în memoriu.

Întrucât nu s-au formulat declarații de abținere, inculpatul a solicitat să se constate că ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 10 iunie 2025 și actele de urmărire penală întocmite de acesta sunt lovite de nulitate absolută, astfel că a solicitat restituirea cauzei la procuror. Cea de-a doua critică se referă la neregularitatea actului de sesizare determinată de necorelarea dintre actul de inculpare și actul de sesizare a instanței, de lipsa de claritate a acuzației, inculpatul susținând că în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale fapta de fals intelectual nu este descrisă, deși este evidențiată ca încadrare juridică. Cu toate acestea, judecătorul a motivat, la fila x aliniatul 4 din hotărâre, că fapta de fals intelectual s-ar găsi descrisă în modalitatea de înlocuire a celor două presupuse declarații de suspect.

Infracțiunea de fals intelectual presupune însă o alterare a conținutului unui înscris de către un funcționar în exercitarea atribuțiilor de serviciu, încheierea făcând confuzie între conținutul actului de inculpare și actului de sesizare a instanței.

Astfel, inculpatul a arătat că în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați se susține că în perioada 16 iulie 2024 - 30 iulie 2024, în calitate de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, în timp ce efectua urmărirea penală într-un dosar penal, a sustras procesul-verbal privind aducerea la cunoștință a calității de suspect și declarația suspectului din data de 16 iulie 2024 prin care acesta recunoștea săvârșirea faptei, ordonanța din 16 iulie 2024 prin care organele de cercetare penală au dispus efectuarea reconstituirii, procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică din aceeași dată, înscrisuri și mijloace de probă care putea contribui la aflarea adevărului.

De asemenea, pentru a împiedica sau îngreuna tragerea la răspundere penală a autorului faptei, a înlocuit procesul-verbal și declarația suspectului B., pe care le-a sustras anterior, cu un alt proces-verbal și o altă declarație de suspect prin care, de această dată suspectul nu mai recunoștea săvârșirea, atestând în mod necorespunzător adevărului faptul că declarația a fost luată la aceeași dată, 16 iulie 2024, în intervalul orar14,10-16,15.

Inculpatul a susținut că nu se precizează în ce constă infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât, pentru acuratețea acuzației, se impunea ca organele de urmărire penală să indice care este înscrisul falsificat și în ce modalitate, în conformitate cu textul de lege, iar această deficiență este cauzată de faptul că organele de urmărire penală nu au redactat ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale potrivit exigențelor de claritate care se impuneau, nu au arătat, fără echivoc care sunt acuzațiile aduse inculpatului și încadrarea juridică corespunzătoare fiecărei acuzații. Conform apărării, defectuozitatea redactării situației de fapt face imposibil de stabilit care fragmente/aliniate din situația de fapt expusă corespund fiecărei infracțiuni din încadrarea juridică.

Ulterior, pe parcursul urmăririi penale la data de 24 iulie 2025 s-a întocmit o ordonanță, intitulată "ordonanță de precizare a situației de fapt intrinsec asociată fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului". Prin aceasta ordonanță s-a încercat remedierea deficiențelor din ordonanța, dar nu s-a clarificat acuzația, ci s-a făcut doar o conexiune, din punct de vedere tehnic, între fiecare inflațiune din încadrarea juridică și o expunere în fapt care să-i corespundă. Această, formă de expunere a fost preluată și în actul de sesizare a instanței. Conform apărării, modalitate de remediere a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, prin precizarea ulterioara a situației de fapt asociată fiecărei infracțiuni, nu are niciun temei de drept, nefiind reglementată în C. proc.

pen.. De altfel, nici procurorul nu a indicat temeiul de drept pentru un asemenea remediu. Singura soluție remediu în privința actelor de urmărire penală nelegale este oferită de art. 304 C. proc. pen. În continuare, inculpatul a susținut că, așa cum a fost concepută ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, aceasta nu respectă exigențele care să asigure corelația dintre situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei, deoarece fapta de fals intelectual nu este descrisă. Din această perspectivă, apărarea susține că cele arătate în actul de punere în mișcare a acțiunii penale sunt de natură să creeze confuzie cu privire la faptele cercetate, situație care, în opinia inculpatului, constituie o neregularitate a activității de urmărire penală.

Deoarece nu se poate ști cu exactitate pentru ce fapte s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, nu se poate cunoaște nici cadrul procesual în care se desfășoară urmărirea penală. Așa fiind, apărarea arată că expozitivul ordonanței atacate nu este în concordanță cu încadrarea juridică dată faptei cuprinsă în dispozitiv și, în consecință, ordonanța nu asigură standardul de legalitate care să stabilească coordonatele în care se desfășoară urmărirea penală. Apărarea mai arată că aspectul invocat a fost sesizat ulterior de către procurorul care a preluat dosarul cauzei. Remedierea deficienței s-a făcut însă tot printr-o modalitate nelegală, în încercarea de a salva actele de urmărire penală efectuate până la acest moment, pe baza cărora se luase măsura preventivă în cauză.

Actul de inculpare, respectiv ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale prezintă o situație de fapt, iar rechizitoriul o situație de fapt modificată. Aceasta constituie o neregularitate a actului de sesizare care face imposibilă stabilirea obiectului și a limitelor judecății. O altă critică a apărării a vizat neregularitatea rechizitoriului generată de lipsa unei anchete complete și eficiente care să clarifice situația de fapt în cauză și astfel să se poată stabili obiectul și limitele judecății, inculpatul referindu-se la conceptul de anchetă completă care să stabilească toate elementele raportului juridic și să pună la dispoziția judecătorului obiectul și limitele judecății. Inculpatul a susținut că în speță nu s-a putut stabili data concretă a faptelor, ceea ce reprezintă o deficiență majoră a urmăririi penale.

De asemenea, nu s-a putut stabili cine a sustras actele despre care se vorbește în acuzație și în ce împrejurări concrete.

Inculpatul a arătat că în actul de sesizare al instanței se arată că, la o data neindividualizată din intervalul temporal 16 iulie 2024 - 30 august 2024, inculpatul, în calitate de Prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, în timp ce efectua urmărirea penală în dosarul nr. x/2024 ar fi sustras de la dosarul cauzei o serie de acte de procedură și mijloace de probă relevante penau obiectul probațiunii, în scopul împiedicării aflării adevărului și a absolvirii de răspundere penală a suspectului, ori cel puțin al îngreunării cercetărilor în cauză, în mod deliberat și cu rea-credință, mai precis procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect și declarația suspectului B. întocmite la data de 16 iulie 2024 și datate în conformitate, declarație în cuprinsul căreia suspectul a adoptat o atitudine de recunoaștere în raport de infracțiunea de viol în formă continuată comisă asupra minorei C., în vârstă de 15 ani, precum și ordonanța din 16 iulie 2024, prin care organele de poliție au dispus efectuarea unei reconstituiri, procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică corespunzătoare întocmite la aceeași dată.

În privința infracțiunii de fals intelectual, în rechizitoriu se reține că, la o data rămasă neindividualizată în intervalul temporal 16 iulie - 30 august 2024, în calitate de Prim-procuror investit cu soluționarea dosarului penal nr. x/2024, în exercitarea atribuțiilor de serviciu a întocmit un alt proces-verbal de aducere la a calității de suspect pentru B. și o nouă declarație data de acesta, alterând conținutul acestor înscrisuri în forma lor primordială atestând că noua formă a documentelor este rezultatul unor activități procedurale derulate în data de 16 iulie 2024, iar nu la o data ulterioară, și consemnând în cuprinsul noii declarații de suspect a lui B. că acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a susținut că la acest moment al procedurii de camera preliminară acuzația se află într-un stadiu de presupunere sau indicii și nu există un probatoriu consolidat care să clarifice situația de fapt. Aceasta, deoarece în cauză nu s-a finalizat ancheta și astfel nu s-a stabilit, fără echivoc existența faptelor, cine le-a săvârșit și în ce împrejurări, lăsând în sarcina instanței de fond să clarifice aceste elemente care trebuiau clarificate de către organele de urmărire penală. De asemenea, inculpatul a arătat că probele administrate până la acest moment nu sunt în măsură să clarifice dacă faptele de sustragere de probe sau înscrisuri și de fals intelectual exista, deoarece nu s-a putut stabili dacă presupusul înscris falsificat (declarația suspectului) a existat, existența acestuia fiind încă la nivel de presupunere și nu s-a putut deduce pe baza anchetei dacă procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică au fost sustrase și cine este autorul.

De altfel, nici actul de punere în mișcare a acțiunii penale și nici rechizitoriul nu indică cu exactitate care probe de la dosar îl incriminează în privința faptelor pentru care este acuzat. Astfel, din examinarea actelor aflate la dosar se constată că stabilirea datei comiterii faptelor presupus a fi comise de către inculpat în raport de încadrarea juridică, era un element esențial pentru anchetă. Ancheta nu a stabilit cu exactitate, în primul rând, dacă presupusa declarație care ar fi fost înlocuită a existat vreodată, având în vedere și probele tehnice administrate în cauză și când ar fi fost aceasta înlocuită. De asemenea, în actele de inculpare și de sesizare a instanței se susține că faptele au fost comise în perioada 16 iulie 2025 - 30 august 2025, sfârșitul perioadei indicate are, probabil în vedere ultima zi de lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.

Nu s-a putut stabili de ce actele presupus a fi sustrase nu se mai aflau la dosar și după data de 30 august 2025. Tot ca o neclaritate a situației de fapt, ancheta nu a stabilit dacă, în raport de circuitul dosarului după soluționare, actele presupus a fi sustrase de către inculpat se mai află la dosar la momentul arhivării sau la momentul infirmării ori la momentul preluării acestuia. De asemenea, nu s-a efectuat o cercetate cu privire la toate persoanele care au manipulat dosarul până când acesta a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și să se elimine, pe bază de anchetă posibilitatea ca actele să fi fost pierdute sau sustrase de către altă persoană.

Ceea ce este foarte important de arătat în privința lipsei de claritate a situației de fapt și a existenței unor cercetări incomplete este faptul că, deși în acuzare se susține că declarația de suspect a inculpatului B. din data de 16 iulie 2025 ar constitui rezultatul infracțiunilor de fals, acesteia lipsindu-i garanția totală de veridicitate, atât în privința conținutului, cât și a semnăturilor. Or, în lipsa unei anchete care să clarifice situația de fapt, acuzația a rămas încă la nivel de presupunere sau indicii, ceea ce nu satisface exigențele de legalitate impuse de art. 309 alin. (1) C. proc. pen. O altă critică a fost cea referitoare la lipsa unei anchete complete și eficiente care să clarifice situația de fapt în privința existenței faptelor și a persoanei care le-a comis.

Lipsa de precizie a descrierii situației de fapt și încadrării juridice dată fiecărei fapte constituie aspecte de natură să afecteze și dreptul la apărare al inculpatului, deoarece o acuzație neclară este de natură să reducă semnificativ posibilitatea inculpatului de a înțelege acuzația care i se aduce pentru a putea să își pregătească apărarea. În prezenta cauză dreptul la apărare al inculpatului a fost afectat. Absența stabilirii corelației dintre situația de fapt și încadrarea juridică a faptei din actul de inculpare se regăsește și în descrierea cuprinsă în procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii care a fost înmânat inculpatului, atât cu ocazia audierii acestuia în calitate de suspect, cât și cu ocazia audierii în calitate de inculpat, precum și în conținutul acestuia.

S-a arătat că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a încercat să remedieze deficiențele de redactare printr-o ordonanță, în care a alăturat tehnic, faptele și încadrarea juridica, apoi a prezentat inculpatului această nouă construcție tehnică pentru a justifica o aducere le cunoștință completă a faptelor. Această modalitate de remediere a deficinețelor nu este prevăzută de C. proc. pen. nu poate acoperi imprecizia conținutului actului de inculpare și a celui construit ulterior. Apărarea arată că, așa fiind, în planul respectării dreptului la apărare, reprezintă o deficiență majoră care a cauzat inculpatului o vătămare a drepturilor sale procesuale.

Se susține că deficiența constatată de apărare pune în discuție legalitatea efectuării actelor de urmărire penală de către organele judiciare cu încălcarea dreptului la apărare și cu consecința imediată a neregularității actului de sesizare. În dezbateri, la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2026, inculpatul, beneficiind de asistența juridică a unui apărător ales, a solicitat admiterea contestației constatarea nulității absolute a ordonanței de punere mișcarea a acțiunii penale și restituirea cauzei la parchet pentru motivele deja expuse. Completul de 2 Judecători de cameră preliminară de la Înalta Curte, examinând încheierea penală contestată, prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, apreciază calea de atac exercitată de către inculpatul A. ca fiind nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele care urmează: Competența materială a judecătorului de cameră preliminară în procedura reglementată de art. 342 C. proc.

pen.., sunt limitate la verificarea competenței instanței sesizate prin rechizitoriu, a legalității sesizării instanței și a legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Procedura camerei preliminare este o procedură de filtru, pregătitoare a fazei de judecată, scopul acesteia fiind acela de a verifica dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze începerea judecății, după caz, dacă se impune refacerea actului de sesizare ori reluarea urmăririi penale. Apărările formulate în prezenta contestație fac necesară stabilirea limitelor în care se analizează criticile formulate în procedura de cameră preliminară, spre deosebire de cele care sunt analizate în cadrul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare.

Totodată, față de criticile apărării privind încălcarea unei jurisprudențe constante cu privire la standardul de legalitate în procedura de cameră preliminară (deși apărarea nu a indicat respectiva jurisprudență), vor fi enumerate și hotărârile din care rezultă jurisprudența care stabilește limitele examinării apărărilor în această procedură. Astfel, judecătorul de cameră preliminară nu verifică dacă acuzația cu privire la faptele respective este reală și nici dacă sunt probe suficiente pentru a conduce la stabilirea vinovăției. Judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanța a fost sesizată cu o faptă care să atragă competența respectivei instanțe și nu temeinicia acuzației.

(ÎCCJ, s.pen., î. nr. 230 din 25 martie 2015, dosar nr. x/2015) Verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanței poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la conținutul actului de sesizare și asupra respectării art. 328 C. proc. pen.. Examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare, distincție care rezultă în prezent din modul de redactare al art. 342 C. proc. pen. Instanța verifică în cadrul acestui criteriu și claritatea acuzației (descrierea faptei cu suficiente elemente încât să rezulte concordanța cu norma penală și să facă înțeles obiectul judecății).

Acuzațiile trebuie să fie formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea persoanei inculpate să înțeleagă, chiar beneficiind de sprijinul unor specialiști ai dreptului (avocați, consilieri juridici) ce anume i se reproșează de către autorități și care este semnificația penală a conduitei sale (încadrare juridică și implicit tratament sancționator). Această cerință este respectată în cauză, după cum se va dezvolta în cele de mai jos Contrar susținerilor contestatorului, se observă că descrierea faptei ce formează obiectul trimiterii în judecată conține elementele în raport de care să poată fi formulate apărări, să permită cunoașterea și înțelegerea acuzației ce i-a fost adusă și pregătirea unei apărări corespunzătoare, dar și stabilirea exactă a obiectului judecății, astfel cum se prevede în art. 371 C. proc.

pen... Astfel, după prezentarea modalității de sesizare a organelor judiciare, s-a procedat la expunerea, în cuprinsul rechizitoriului, a acuzației pentru care au fost efectuate cercetări în cauză și a situației de fapt circumscrisă acesteia, fiind menționate împrejurările în care s-a reținut că s-a desfășurat activitatea presupus infracțională, inclusiv intervalul de timp, făcându-se referire în acest context la depozițiile martorilor, declarația dată în calitate de suspect și la înscrisurile pe baza cărora au fost stabilite respectivele împrejurări, la dispozițiile legale considerate a fi incidente, revenind instanței de judecată, ulterior finalizării cercetării judecătorești, să stabilească în ce măsură faptele prezentate de procuror se pot integra în conținutul constitutiv al infracțiunii de care a fost acuzat contestatorul.

(ÎCCJ; s.pen., î. nr. 317 din 17 mai 2022, dosar nr. x/2021) Se observă, astfel, că, din perspectiva modului în care au fost descrise faptele, rechizitoriul conturează obiectul judecății, acuzația este prezentată astfel încât să fie înțeleasă de către inculpat și să își poată formula apărări, o dovadă în acest sens fiind faptul că în procedura de cameră preliminară o mare parte din cererile și excepțiile formulate vizează aspecte de fond al acuzației. Astfel, caracterul extins al apărărilor privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, prin trimiteri la aspecte reținute în rechizitoriu, arată că inculpatul a înțeles conținutul acuzației și poate formula apărări cu privire la aceasta.

(ÎCCJ; s.pen., î. nr. 317 din 17 mai 2022, dosar NR. x/2021) Criticile privind absența descrierii infracțiunii de fals intelectual reținută în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv diferența invocată de apărare față de acuzația finală pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost lămurită prin ordonanța ulterioară, sunt, de asemenea, neîntemeiate. La filele x din rechizitoriu sunt prezentate cele trei infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul, cu indicarea elementelor constitutive ale acestora. Infracțiunea de fals intelectual este analizat în detaliu. Analiza ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, se raportează la probele administrate până la momentul emiterii acesteia.

Procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o nouă ordonanță de precizare a acuzației, la data de 24 iulie 2025, prevăzută de art. 286 C. proc. pen.., care lămurește acuzația, în raport de probele administrate la această unitate de Parchet. În ceea ce privește critica vizând stabilirea unui interval temporal prea lung, situat între 16 iulie - 30 august 2024, ca dată a săvârșirii faptei, care face imposibilă exercitarea apărării, se reține că perioada este determinată de momentul la care s-a luat în realitate prima declarație, cea care a fost sustrasă și înlocuită cu o alta și data la care s-a încheiat procesul-verbal de aducere la cunoștința a calității de suspect, până la data de 30 august 2024, când inculpatul a pronunțat o soluție de clasare.

Soluția de clasare a avut în vedere inclusiv declarația înlocuită a suspectului care nu a mai recunoscu