ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 23.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024 au fost respinse cererile și excepțiile formulate, cu privire la nelegalitatea actului de sesizare, nelegalitatea actelor de urmărire penală și a administrării probelor, ca neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x, din 03.04.2022, al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul A. (avocat), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

Totodată, s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A..

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că, prin rechizitoriul cu nr. x (nr. vechi 21/P/2023), al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În fapt, s-a reținu că: la data de 18.09.2022, în jurul orei 23

50

, inculpatul a condus autoturismul, pe DJ 101B, din direcția DN1, către Snagov, fiind depistat și oprit de organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov - Poliția Stațiunii Snagov, în dreptul imobilului cu nr. x, având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,48 g‰ și totodată a condus autoturismul menționat având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În descrierea pe larg a faptelor, procurorul s-a raportat la următoarele împrejurări:

Cu ocazia depistării în trafic, întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, în prezența martorului B., organele de poliție sus-menționate i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, testare ce nu s-a putut efectua întrucât acesta nu se conforma indicațiilor cu privire la modul de efectuare. Ulterior, inculpatul a fost condus de organele de poliție la Spitalul de Urgență Elias București, în vederea recoltării mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, fiindu-i recoltate două mostre de sânge, prima la ora 01

06

, iar cea de-a doua la ora 02

06

.

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, la data de 19.09.2022, inculpatului A. i-au fost recoltate mostre biologice, iar cantitatea de alcool exprimată în g la 1000 ml sânge (g‰) a fost de 2.15 alcoolemie, la prima probă recoltată, la ora 01

06

, respectiv de 1.89 alcoolemie, la proba a doua recoltată, la ora 02

06

.

Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. x/2022, privind pe inculpatul A., atât în varianta I (calcul efectuat conform consumului declarat la recoltarea probelor biologice din data de 19.09.2022, respectiv o cantitate de bere 2 x 0.33 l, fără a consuma alimente), cât și în varianta II (calcul de consum efectuat potrivit declarației de consum dată de inculpat cu ocazia audierii ca suspect, respectiv o cantitate de 300 ml whisky), prin aplicarea formulei de calcul retroactiv precum și din graficul de lucru, la ora 23

50

, a rezultat o alcoolemie de 2,48 g‰, ce provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Tot cu ocazia depistării în trafic a inculpatului, s-au efectuat verificări în bazele de date, ocazie cu care organele de poliție au stabilit că aceasta posedă permis de conducere seria x, categoria AM, B, Bl, având mențiunea cu restricții - suspendat.

S-a arătat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu mijloacele de probă enumerate de procuror în rechizitoriu.

În primă instanță s-a reținut că, în condițiile art. 344 din C. proc. pen., inculpatul A. a formulat cereri și excepții cu privire la nelegalitatea rechizitoriului, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. În esență, inculpatul a invocat următoarele trei critici:

S. În cauză, a fost încălcat principiul ne bis in idem, inculpatul fiind tras la răspundere contravențională și penală pentru aceeași faptă.

În acest sens, s-a arătat că, pentru fapta de conducere a unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat, s-au aplicat anterior două sancțiuni distincte. Într-o primă procedură, organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău și din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița, au aplicat, la datele de 18.04.2021 și 20.02.2021, două sancțiuni cu caracter contravențional - amenda contravențională și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioada de 90 de zile. Într-o procedură paralelă, organele de poliție s-au sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu încălcarea flagrantă a principiilor ne bis in idem și in dubio pro reo, aspecte ramase nelămurite până la acest moment.

Astfel, pentru fapta de conducere a unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat, s-au aplicat anterior două sancțiuni distincte, atât de către organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău, cât și din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița (la data de 18.04.2021 și la data de 20.02.2021) - sancțiuni cu caracter contravențional (amenda contravențională și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioada de 90 de zile) și una cu caracter penal, constând în sesizarea din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu încălcarea flagranta a principiilor ne bis in idem și in dubio pro reo.

Cu privire la fapta din data de 20.02.2021, pentru care a fost sancționat atât contravențional, cât și penal, inculpatul a arătat că a formulat plângere contravențională, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, în dosarul civil nr. x/2021, plângerea fiind respinsă prin hotărâre definitivă.

A subliniat inculpatul că Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița nu a adus niciodată la cunoștința judecătorului învestit cu soluționarea plângerii contravenționale că i s-ar fi întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., aspecte pe care, deși le-a adus la cunoștința procurorului care a efectuat urmărirea penală, organul judiciar a rămas de fiecare dată în pasivitate față de solicitarea sa de lămurire și de clarificare a situației de fapt.

Aceeași situație a existat și cu privire la cea de a doua faptă, din data de 18.04.2021, săvârșită la o distanta de 2 luni de prima (cea din data de 20.02.2021), când organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău l-au oprit în trafic și, în urma verificărilor efectuate în baza de date, l-au sancționat contravențional, nu i-au întocmit la acel moment un dosar penal și nici nu i-au adus la cunoștință că i se va întocmi, fiind și de această dată sancționat de două ori pentru săvârșirea aceleiași fapte, cu încălcarea principiilor ne bis in idem și in dubio pro reo.

A arătat că și de această dată a contestat procesul-verbal de contravenție la Judecătoria Buzău, în cadrul dosarului civil nr. x/2021, plângerea fiind respinsă, fără ca Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău, în cadrul întâmpinării formulate, să fi adus la cunoștința judecătorului faptul că în baza de date a poliției ar figura ca având dreptul de a conduce suspendat și nici momentul de la care ar fi operat suspendarea.

Astfel, prin actul de sesizare a instanței, inculpatului i s-a adus o vătămare constând în dubla sancționare, atât contravențională, cât și penală, în ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în varianta asimilată, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

În acest sens, inculpatul a arătat că la data opririi în trafic - 18.09.2022, în urma verificărilor efectuate în bazele de date, organele de poliție au constatat că acesta ar figura cu dreptul de a conduce suspendat, fără a preciza însă, de la ce dată/moment și în baza căror documente, aceasta măsură ar fi fost implementată. La dosarul cauzei nu există nicio probă aptă a dovedi această împrejurare, în afara corespondenței purtată între Brigada de Poliție Rutieră și organul de urmărire penală, adrese din cuprinsul cărora nu se poate identifica data de implementare a sancțiunii contravenționale complementare și, eventual, a motivului pentru care ar fi fost implementată o astfel de măsură tehnico-administrativă.

A mai arătat că, în încercarea de a se da o aparență de legalitate a acestei încadrări juridice, procurorul a arătat că inculpatul ar fi avut cunoștință de suspendarea dreptului de a conduce încă de la data de 16.12.2020, când a fost oprit de către organele de poliție ale Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, ocazie cu care i s-a întocmit un dosar penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., fără a avea probe în acest sens, fără a fi stabilită valoarea alcoolemiei la acel moment și fără a exista o testare cu aparatul etilotest, fiindu-i reținut permisul de conducere la acel moment.

Inculpatul a arătat că procurorul care a efectuat urmărirea penală nu a dat curs solicitării sale de a se lamuri care a fost momentul de la care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și în baza căror documente, deși organul de urmărire are obligația de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului. În sens contrar, se poate constata existența unei ingerințe în privința dreptului la apărare, deoarece inculpatul nu putea obține, la solicitarea sa, informații privind suspendarea dreptului de a conduce și nici nu i-a fost comunicat vreun înscris doveditor în acest sens.

În acest sens, inculpatul s-a raportat la neaplicarea principiilor cu caracter obligatoriu: in dubio pro reo și ne bis in idem, precum și a Deciziei nr. 8/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, refuzul de a administra probe în sensul de a se stabili momentul/data implementării în baza de date a poliției a mențiunii că dreptul de a conduce i-a fost suspendat inculpatului și din ce motive, precum și de refuzul de a solicita lămuriri sau puncte de vedere conducătorilor celor două Inspectorate Județene de Poliție, respectiv Dâmbovița și Buzău, asupra faptului că nu au comunicat instanțelor de judecata că i-au fost întocmite dosare penale, în baza căror documente, la ce date și de ce nu i s-au adus la cunoștința aceste aspecte, pentru a-și putea formula apărări în acest sens.

Totodată, inculpatul a solicitat să se constate nelegalitatea administrării probelor, încălcarea principiilor de drept in dubio pro reo, ne bis in idem și al loialității administrării probelor, cu consecința restituirii cauzei la parchet, în vederea refacerii/completării urmăririi penale, considerând că remedierea acestor neregularități nu s-ar putea face printr-un memoriu/punct de vedere separat, transmis la dosarul cauzei, ci doar prin refacerea actului de sesizare a instanței, alături de completarea și refacerea actelor de urmărire penală, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor invocate în cererea sa.

Analizând cererile și excepțiile formulate de inculpat, prin raportare la condițiile prevăzute de art. 342 din C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut următoarele:

S-a constatat că excepția expusă la punctul 1 al prezentei hotărâri, privind încălcarea principiului ne bis in idem, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 6 din C. proc. pen., nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că stabilirea domeniului de aplicare al instrumentelor internaționale nu poate fi lăsat la dispoziția statelor-părți, întrucât li s-ar acorda posibilitatea de a determina în mod unilateral momentul de la care garanțiile dreptului la un proces echitabil se vor aplica cetățenilor ori a numărului de cauze în care acestea vor fi incidente [B. Rainey, E. Wicks, C. Ovey (Jacobs, White & Ovey), The European Convention on Human Rights, Oxford University Press, 2014]. În scopul sustragerii cauzei de la aplicarea acestor garanții, statul ar putea scoate din sfera ilicitului penal anumite fapte reglementate sub regimul contravențiilor administrative.

Pentru a asigura aplicarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil tuturor persoanelor acuzate de săvârșirea unor fapte penale, Curtea Europeană a configurat în jurisprudența sa noțiunea autonomă de "faptă penală", stabilind astfel anumite criterii în raport cu care dispozițiile Convenției se vor aplica într-o cauză, indiferent de regimul juridic, administrativ sau penal, al faptei ce formează obiectul judecății.

Astfel, noțiunea autonomă de "faptă penală" nu se limitează, din perspectiva Convenției, la faptele prevăzute de legea română ca infracțiuni. În domeniul de aplicare al noțiunii de "faptă penală" este inclusă orice faptă ilicită, pentru care legea prevede o sancțiune, ce urmărește un scop preventiv și represiv, ce se adresează unei categorii cât mai extinse de persoane și care prezintă o gravitate severă pentru drepturile persoanei sancționate. Evaluarea caracterului penal al faptei se va realiza întotdeauna în concret, analizându-se fiecare criteriu în mod individual, iar, dacă analiza individuală nu este suficientă pentru a trage o concluzie neechivocă, se poate adopta și o abordare cumulativă a criteriilor enunțate.

Aplicând criteriile puse la dispoziție de Curtea Europeană, în cauza Engel și alții contra Țărilor de Jos (Hotărârea Plenului din 8 iunie 1976, cererile nr. 5100/71, 5101/71, 5102/71, 5354/72 și 5370/72, par. 80 - 85), Curtea reține conturarea premiselor unui raport de la întreg la parte, în sensul în care noțiunea de "faptă penală" excedă celei de "infracțiune", astfel cum este reglementată de dreptul intern, în domeniul de aplicare al celui dintâi concept regăsindu-se orice faptă ilicită pentru care legea prevede o sancțiune, ce urmărește un scop preventiv și represiv, ce se adresează unei categorii cât mai extinse de persoane și care prezintă o gravitate severă pentru drepturile persoanei sancționate.

Pe cale de consecință, normele de drept intern prevăzute în art. 6 din C. proc. pen. nu au aptitudinea de a garanta dimensiunea europeană a principiului ne bis idem, ce recunoaște o dublare a procedurilor, atât în ipoteza declanșării a două procese penale pentru o faptă calificată în dreptul intern ca infracțiune, cât și în cea a declanșării unui proces penal pentru o faptă care anterior a făcut obiectul unor proceduri contravenționale sau disciplinare, dacă sancțiunea cu caracter administrativ a fost aplicată pentru o "faptă penală" calificată ca atare în baza aplicării criteriilor Engel.

În dreptul procesual penal român, este de necontestat faptul că hotărârile instanțelor de judecată prin care se rezolvă definitiv acțiunea penală, în temeiul art. 396 din C. proc. pen., au ca efect finalizarea procesului penal și stingerea definitivă a acțiunii penale.

Deși ne bis in idem decurge din principiul autorității de lucru judecat, garanția echității procedurii implică extinderea domeniului principiului ne bis in idem dincolo de autoritatea "lucrului judecat". În acest sens, analizând raportul dintre autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale și principiul ne bis in idem, Curtea a reținut că, acesta din urmă are un domeniu de aplicare mult mai extins față de autoritatea de lucru judecat. Astfel, s-a arătat că principiul ne bis in idem împiedică o nouă urmărire sau judecată atât pentru faptele și persoanele ce fac obiectul lucrului judecat, cât și pentru faptele și persoanele în raport cu care organele judiciare competente au dispus acte procesuale ce au avut ca efect finalizarea procesului penal și stingerea definitivă a acțiunii penale. Totodată, principiul ne bis in idem reprezintă o garanței împotriva dublării procedurilor și în privința persoanelor față de care s-a dispus angajarea răspunderii contravenționale, pentru o "faptă penală", calificată ca atare în baza aplicării criteriilor Engel, în limitele prevăzute în Hotărârea din 15.11.2016, pronunțată în cauza A și B contra Norvegiei (cererile nr. 24130/11 și nr. 29758/11).

Cu toate acestea, indiferent de aplicarea principiului ne bis in idem în prezenta cauză, mijloacele procesuale prin care acesta se manifestă, exced competenței funcționale a judecătorului de cameră preliminară, în procedura prevăzută la art. 342 - 346 din C. proc. pen.

Astfel, în ipoteza aplicării principiului ne bis in idem în raport cu autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive, pronunțate de instanțele judecătorești, legea reglementează impedimentul în exercitarea acțiunii penale, prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. i) din C. proc. pen. - există autoritate de lucru judecat. În cazul intervenției acestui impediment, acțiunea penală devine lipsită de obiect, instanța rezolvând-o prin pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal.

Distinct de competența funcțională a instanței de judecată, potrivit art. 54 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară nu atribuția legală de a pronunța soluții prin care să rezolve acțiunea penală, în procedura prevăzută la art. 342 - 346 din C. proc. pen.. Astfel, s-a menționat că analiza incidenței impedimentului în exercitarea acțiunii penale - există autoritate de lucru judecat, prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. i) din C. proc. pen. - nu se poate realiza în procedura camerei preliminare, cât timp judecătorului nu îi este permis de lege a pronunța soluții prin care să rezolve acțiunea penală, chiar dacă ar constata că aceasta a devenit lipsită de obiect.

S-a precizat că aceleași argumente sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în cazul incidenței principiului ne bis in idem în raport cu acte procesuale ale celorlalte organe judiciare, ce ar avea ca efect finalizarea procesului penal și stingerea definitivă a acțiunii penale, ori în cazul contravențiilor constatate pentru faptele în mod esențial aceleași infracțiunii ce constituie obiect a procesului penal. Diferența în acest caz se va raporta la alegerea impedimentului în baza căruia acțiunea penală devine lipsită de obiect [art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. - lipsește (...) o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale], nu a efectelor pe care existența impedimentului le produce în plan procesual penal.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a respins excepția expusă la punctul 1 al prezentei hotărâri, ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a constatat că excepția expusă la punctul 2 al prezentei hotărâri, privind omisiunea procurorului de a clarifica o împrejurare de fapt esențială, respectiv de când inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Sub aspectul descrierii situației de fapt, Curtea a constatat că procurorul a realizat o analiză detaliată, în cuprinsul filelor x din rechizitoriu, a situației juridice a inculpatului, privind dobândirea și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, în raport cu istoricul contravențional și penal al acestuia. În cadrul acestei analize, procurorul s-a raportat, în prima parte, la corespondența purtată cu inspectoratele județene de poliție și la documentația comunicată, iar în partea a doua a analizat în detaliu declarațiile date în calitate de suspect și de inculpat de numitul A., elaborând în final concluziile ce au rezultat, în opinia organului judiciar, din activitatea de apreciere a probelor.

Potrivit art. 342 din C. proc. pen., competența funcțională a judecătorului de cameră preliminară, în această procedură, se limitează la analiza regularității rechizitoriului, neputându-se extinde la elemente ce țin de temeinicia acuzației în materie penală formulată în cauză. Așa cum s-a arătat, acuzația a fost descrisă în mod corespunzător, inclusiv în privința elementelor ce țin de momentul suspendării dreptului inculpatului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, inculpatul având suficiente mijloace pentru a cunoaște probele în acuzare și a formula apărările pe care le consideră corespunzătoare, pentru a se constata lipsa de temei a acțiunii penale.

Sub aspectul fondului cererilor și excepțiilor invocate la punctul 2 al prezentelor considerente, Curtea a constatat că, în realitate, inculpatul urmărește a provoca analiza, în procedura de cameră preliminară, a unei cauze cu potențial de înlăturare a caracterului penal al faptei - necunoașterea împrejurării suspendării dreptului de a conduce, la momentul depistării în trafic (18.09.2022) sau inexistența unei dispoziții legale de suspendare a acestui drept, în raport cu același moment. Or, similar impedimentelor ce lipsesc de obiect acțiunea penală, al căror regim juridic a fost prezentat anterior, și impedimentele ce lipsesc de temei acțiunea nu pot fi analizate în procedura de cameră preliminară, judecătorul neavând competența funcțională de a pronunța soluții prin care să rezolve pe fond acțiunea penală.

Pentru aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a respins excepția expusă la punctul 2 al prezentei hotărâri, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția expusă la punctul 3 al prezentei hotărâri, privind încălcarea principiului loialității administrării probelor și al egalității de arme, Curtea de Apel București a apreciat că este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În primul rând, instanța a constatat că inculpatul nu a formulat în mod real critici sub aceste aspecte, încălcarea celor două principii fiind invocată cu titlu general și abstract, fără a se realiza o minimă trimitere, în concret, la împrejurări din care să rezulte încălcarea art. 101 din C. proc. pen. ori un dezechilibru între mijloacele procesuale pe care le-a avut la dispoziție, în concret, acuzarea și apărarea.

S-a reținut că, așa cum s-a arătat anterior, procurorul a primit și analizat toate împrejurările invocate în apărare, cu ocazia participării la audieri, de inculpatul A.. Faptul că rezultatul activității de apreciere a probelor nu a fost mulțumitor pentru inculpat, nu reprezintă o problemă de loialitate a administrării probelor ori de egalitate a armelor.

Totodată, examinând din oficiu modalitatea de administrare a probelor, Curtea a constatat că procurorul a primit toate înscrisurile depuse în cauză de organele de poliție, a ascultat versiunea inculpatului, inclusiv pe cea vizând cunoașterea împrejurării suspendării dreptului de a conduce, a completat probatoriul cu înscrisuri după audiere și a realizat în final propria analiză a probelor strânse în urmărirea penală. De asemenea, inculpatul nu a contestat martorii acuzării și nu a solicitat, în apărare, audierea unor persoane ce ar fi putut susține versiunea pe care a prezentat-o organelor judiciare.

Față de aceste motive, judecătorul de cameră preliminară a respins excepția expusă la punctul 3 al prezentei hotărâri, ca neîntemeiată.

În consecință, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x, al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A..

******

Împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 23 octombrie 2024, a formulat contestație inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 23.12.2024, când s-a stabilit termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la data de 21.01.2025.

Prin cererea de contestație, inculpatul a menționat că formulează contestație împotriva încheierii Curții de Apel București din 23.10.2024 a judecătorului de cameră preliminară, solicitând desființarea acesteia în totalitate și în rejudecare, admiterea cererilor și excepțiilor formulate în cauză, precum și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea completării/refacerii actelor de urmărire penală, pentru motivele invocate în fața instanței de fond și pe care le va prezenta într-o cerere separată.

Totodată, prin cererea de contestație, inculpatul contestator a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 364 din C. proc. pen.

La dosarul cauzei nu au fost depuse motive de contestație.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 21.01.2025, au fost luate concluziile reprezentantului parchetului, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, analizând cauza în limitele prevăzute de procedura de cameră preliminară și a contestației formulate, reține următoarele:

Obiectul prezentei contestații îl constituie încheierea din data de 23.10.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a dispus respingerea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul A., cu privire la nelegalitatea actului de sesizare, nelegalitatea actelor de urmărire penală și a administrării probelor, ca neîntemeiate și în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

Astfel, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 342 și următoarele din C. proc. pen., prin încheierea contestată, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, s-a procedat la verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității rechizitoriului, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prealabil, în raport de competența de soluționare a cauzei de către curtea de apel, instanța de control judiciar constată că în mod judicios s-a dispus sesizarea Curții de Apel București față de calitate de avocat a inculpatului A. și a dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. conform cărora curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați.

Obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 din C. proc. pen., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat la chestiuni ce țin, în mod esențial, de legalitatea actelor procesuale ori procedurale efectuate în faza de urmărire penală ori de legalitatea obținerii probelor. Acest examen implică, cu necesitate, identificarea tuturor dispozițiilor legale incidente ori aplicabile în cauză, urmată de examinarea conformității probelor/actelor de urmărire penală cu exigențele acelor dispoziții și decelarea sancțiunii în caz de nelegalitate, și a manierei întinderii efectelor în cauza pendinte.

Deopotrivă, trebuie subliniat că judecătorul de cameră preliminară se pronunță în limitele cererilor și excepțiilor invocate de parte și a eventualelor excepții ridicate din oficiu și puse în discuția părților, concluzie care se desprinde fără echivoc din coroborarea dispozițiilor art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. (judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu) cu cele ale art. 347 alin. (4) din C. proc. pen. (în soluționarea contestației nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepții decât cele invocate sau ridicate din oficiu în fața judecătorului de cameră preliminară în procedura desfășurată în fața instanței sesizate cu rechizitoriu, cu excepția cazurilor de nulitate absolută).

Referitor la regularitatea rechizitoriului, limitele controlului ce este efectuat din perspectiva dispozițiilor art. 342 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., respectiv pe aspectul legalității sesizării instanței impune verificarea aspectelor enumerate de art. 328 din C. proc. pen., referitoare la condițiile de fond și formă ale rechizitoriului, cu accent pe descrierea detaliată, clară, a bazei factuale, caracterizarea în drept a acesteia, precizarea mijloacelor de probă (pentru a se putea stabili obiectul și limitele judecății) și existența verificărilor sub aspectul legalității și temeiniciei efectuate de către procurorul ierarhic superior.

Cu privire la legalitatea administrării probelor, se impune precizarea că, procedura de cameră preliminară permite verificarea legalității administrării probelor, nu și temeinicia acestora, atribut conferit în continuare cercetării judecătorești. De asemenea, în această fază procesuală nu se poate analiza aptitudinea probelor de a conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor și totodată, nu poate fi făcută o analiză a pertinenței, concludenței și utilității probei, procurorul având deplina libertate să aprecieze asupra acestor aspecte.

Opțiunea procurorului de a valorifica anumite probe reprezintă expresia exercitării dreptului atribuit acestui organ judiciar de dispozițiile art. 100 alin. (1) și (3), art. 103 alin. (1) și art. 286 din C. proc. pen.. Aceasta deoarece, în cazul probatoriilor, organului de urmărire penală îi sunt recunoscute prerogative de apreciere a probelor similare celor atribuite instanței, precum și dreptul de a încuviința sau respinge motivat o probă, în condițiile prevăzute de art. 100 alin. (3) și (4) din C. proc. pen.

În această etapă verificarea nu vizează evaluarea forței probante a datelor conținute de mijloacele de probă, ce susțin din punctul de vedere al procurorului acuzația în materie penală ori vinovăția, ci doar întrunirea exigențelor art. 328 C. proc. pen. (în același sens ÎCCJ, secția penală, încheierea nr. 230 din 25 martie 2015, dosar x/2015, încheierea nr. 284 din 6 aprilie 2016, dosar nr. x/2015).

Așadar, susțineri cum sunt cele legate de caracterul incomplet al urmăririi penale, insuficiența probelor, de neconcordanța între starea de fapt expusă și conținutul real al probelor, de interpretarea eronată dată materialului probator, lipsa de consistență a caracterizării în drept în raport cu faptele descrise, lipsa vinovăției, nu pot fi analizate întrucât exced controlului ce se efectuează în procedura de cameră preliminară.

Raportând aceste considerații teoretice la cauza dedusă judecății Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că în speță au fost respectate dispozițiile art. 328 din C. proc. pen. în ceea ce privește legalitatea actului de sesizare a instanței, în sensul că, rechizitoriul din prezenta cauză conține denumirea parchetului, data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care l-a întocmit, datele privitoare la faptele reținute în sarcina inculpatului A., descrierea acestora și încadrarea juridică, probele și mijloacele de probă, datele privind persoana inculpatului, dispoziția de trimitere în judecată, indicarea persoanelor propuse a fi audiate, cheltuielile judiciare, precum și semnătura procurorului, actul de sesizare fiind de asemenea verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul ierarhic superior (astfel cum rezultă din mențiunea expresă existentă pe prima filă a acestuia).

Astfel, verificând în cauză rechizitoriul nr. x (21/P/2023) din 18.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală, se constată că acesta este regulamentar întocmit și satisface integral exigențele dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., respectând forma și conținutul impus de aceste dispoziții legale, cuprinzând o descriere explicită a tuturor circumstanțelor factuale, prin indicarea punctuală a elementelor de timp sau loc, a modalității de săvârșire a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Din perspectiva modului în care au fost descrise faptele, se constată că rechizitoriul debutează cu indicarea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A., după care este prezentată situația de fapt, au fost indicate mijloacele de probă și încadrarea în drept în cadrul căreia acuzațiile au fost prezentate succint și detaliate elementele vizând încadrarea juridică și dispozițiile legale reținute de procuror, precum și circumstanțele de timp și loc privind cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului și pentru care în final a dispus trimiterea în judecată a acestuia. .

În concret, în cauză, se reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x din 18.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., activitatea infracțională imputată inculpatului în actul de sesizare a instanței, în esență, constând în aceea că, inculpatul, la data de 18.09.2022, în jurul orei 23:50, a condus autoturismul, în localitatea Ghermănești, pe DJ 101 B din direcția DNI către Snagov fiind depistat de organele de poliție în dreptul imobilului cu nr. x, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 2,48 (acesta prezentând, cu ocazia prelevării probelor biologice, la data de 19.09.2022 ora 01:06 0 alcoolemie de 2.15 (doi, cincisprezece) g/‰ și la aceeași dată, ora 02:06 0 alcoolemie de 1.89 (unu, optzecișinouă) g/‰) și totodată a condus autoturismul menționat având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice conform art. 97 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 111 din O.U.G. nr. 195/2002, ca urmare a comiterii infracțiunilor prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. (fapte săvârșite la datele de 20.02.2021 respectiv 18.04.2021), ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nesoluționat la data comiterii prezentei fapte, menționându-se de către procuror că aceste fapte întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

Ca stare de fapt, în esență, în cuprinsul rechizitoriului (începând cu fila x a actului de sesizare - fila x, vol.dup), s-a reținut că la data de 18.09.2022, în jurul orei 23:50, inculpatul A. a condus autoturismul, în localitatea Ghennănești, pe DJ 101 B din direcția DN1 către Snagov, fiind depistat și oprit de organele de poliție din cadrul IPJ Ilfov - Poliția Stațiunii Snagov în dreptul imobilului cu nr. x, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o alcoolemie de 2,48 și totodată a condus autoturismul menționat având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Astfel, cu ocazia depistării în trafic, întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, în prezența martorului B., organele de poliție sus-menționate i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, testare care nu s-a putut efectua întrucât acesta nu se conforma indicațiilor cu privire la modul de efectuare. Ulterior, inculpatul a fost condus de organele de poliție la Spitalul de Urgență Elias București, în vederea recoltării mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, fiindu-i recoltate două mostre de sânge, prima la ora Oi .06, iar cea de-a doua la ora 02:06.

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. x întocmit de INML Mina Minovici, la data de 19.09.2022, inculpatului A. i-au fost recoltate mostre biologice, iar cantitatea de alcool exprimată în g la 1000 ml sânge g/‰ a fost de 2.15 alcoolemie (doi, cincisprezece) la prima probă recoltată la ora 01:06, respectiv 1.89 alcoolemie (unu, optzecișinouă) la proba a doua recoltată la ora 02:06.

Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. x/2022 privind pe inculpatul A., atât în varianta I (calcul efectuat conform consumului declarat la recoltarea probelor biologice din data de 19.09.2022, respectiv o cantitate de bere 2x 0.33 1 fără a consuma alimente), cât și în varianta II (calcul de consum efectuat potrivit declarației de consum dată de inculpat cu ocazia audierii ca suspect respectiv o cantitate de 300 ml whisky), prin aplicarea formulei de calcul retroactiv precum și din graficul de lucru, la ora 23:50 a rezultat o alcoolemie de 2,48 g‰, ce provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Tot cu ocazia depistării în trafic a inculpatului, s-au efectuat verificări în bazele de date, ocazie cu care organele de poliție au stabilit că aceasta posedă permis de conducere seria x, categoria AM, B, Bl, având mențiunea cu restricții-suspendat.

A menționat procurorul că în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 16.12.2020, inculpatului A. i s-a întocmit de către D.G.P.M.B., Poliția rutieră, un dosar penal pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. iar la data de 23.09.2021 s-a dispus clasarea cauzei, soluția fiind dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin ordonanța nr. 358/P/2021. Cu ocazia depistării sus-numitului la data de 16.12.2020, orele 02:35, organele de poliție au reținut permisul de conducere al conducătorului auto, eliberând dovada seria x nr. x, fără drept de circulație și i-au adus la cunoștință faptul că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice până la finalizarea cercetărilor.

Până la soluționarea dosarului penal menționat anterior, la datele de 20.02.2021 și 18.04.2021, inculpatul a fost depistat de către organele de poliție din cadrul I.P.J. Dâmbovița, respectiv I.P.J. Buzău, conducând pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare x, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, iar pentru faptele menționate i-au fost întocmite dosare penale ce au făcut obiectul cauzei nr. 37/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care, la data de 13.11.2023 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Potrivit procesului-verbal din data de 20.02.2021, ora 17:30 al I.P.J. Dâmbovița, Poliția Orașului Răcari, semnat de agentul constatator și de inculpat, acestuia din urmă i s-a adus la cunoștință că, în temeiul art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, începând cu data de 20.02.2021 s-a dispus reținerea permisului de conducere, până la soluționarea lucrării penale întocmite și că exercitarea dreptului de a conduce autovehicule se va realiza doar cu respectarea art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată, întrucât persoana în cauză nu avea asupra sa permisul de conducere, i s-a adus la cunoștință că în termen de 5 zile de la primirea procesului-verbal, este obligat să se prezinte Ia de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală pentru a preda permisul de conducere, fiindu-i adus la cunoștință că potrivit art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare.

Conform adresei nr. x/26.04.2021 a I.P.J. Buzău, Serviciul Rutier, inculpatului A. i s-a comunicat (prin intermediul poștei civile) că începând cu data de 18.04.2021 nu mai are dreptul să conducă autovehicule întrucât este cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., iar conducerea autovehiculelor fără permis de conducere ori când acesta a fost retras sau anulat se pedepsește conform art. 335 alin. (2) din Legea 286/2009.

A concluzionat astfel procurorul în actul de sesizare întocmit că din analiza probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 19.09.2022 de organele de poliție din cadrul I.P.J. Ilfov, Poliția Stațiunii Snagov, proces-verbal de verificare în bazele de date din data de 19.09.2022, buletinul de analiză toxicologică nr. x, rapoartele de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. x/2022 efectuate la Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București, declarațiile martorilor B. și C., proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de înregistrare și imaginile video aferente, proces-verbal de control corporal din data de 19.09.2022, înscrisuri (fișa privind examenul clinic întocmit la data de 19.09.2022, ora 00:58 de către medicul din cadrul Spitalul de Urgență Elias București; procesul-verbal de recoltare mostre biologice, fișă de evidență auto pentru CNP a inculpatului; dovadă nr. x și raport de reținere; adresa nr. x/26.04.2021 a I.P.J. Buzău, raport din 26.04.2021 întocmit de organele de poliție ale I.P.J. Buzău, Serviciul Rutier, raport nr. x/22.02.2021 1. P.J. Dâmbovița, Poliția Orașului Răcari, proces-verbal din data de 20.02.2021 al I.P.J. Dâmbovița, Poliția Orașului Răcari, copia rechizitoriului nr. x din data de 13.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești; ordonanța de clasare nr. 358/P/2021 din data de 23.09.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; proces-verbal din data de 16.12.2020, orele 02:35 de constatare a infracțiunii flagrante și declarația suspectului A. din data de 17.06.2021, ambele întocmite în dosarul penal nr. x/2021 din data de 23.09.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, declarația dată în calitate de inculpat de către A. în dosarul penal nr. x/2023 al Curții de Apel Ploiești, fișe de istoric sancțiuni a conducătorului auto A.), declarațiile inculpatului A. date în calitate de suspect și inculpat, în opinia acuzării există probe care conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

În speță, în fața judecătorului de cameră preliminară al instanței competente sesizate cu rechizitoriul, inculpatul A. a înțeles să formuleze cereri și excepții cu privire la legalitatea întocmirii actului de sesizare a instanței și legalitatea administrării probelor în cauză, în esență, din perspectiva încălcării de către procuror a principiilor de drept ne bis in idem și in dubio pro reo, dar și a principiului loialității administrării probelor, solicitând în consecință restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii/completării actelor de urmărire penală.

În raport de argumentele expuse în susținerea cererilor și excepțiilor formulate în fața instanței de fond și care fac deopotrivă obiectul cenzurii și în fața instanței de control judiciar, conform limitelor de soluționare a contestație în această materie, se reține că, în concret, criticile formulate de inculpat se circumscriu următoarelor chestiuni de drept:

- prima critică vizează nelegalitatea actului de sesizare care în opinia inculpatului a fost întocmit cu nerespectarea principiilor de drept ne bis in idem și in dubio pro reo;

- în al doilea rând, sub aspectul nelegalității administrării probelor, inculpatul A. a susținut că procurorul a încălcat principiul loialității administrării probelor și al egalității de arme.

Punctual, astfel cum a reținut și judecătorul de cameră de la prima instanță, se constată că în ceea ce privește criticile inculpatului formulate pe calea cererilor și excepțiilor acestea vizează în concret faptul prin emiterea rechizitorului a fost încălcat principiul ne bis in idem, inculpatul fiind tras la răspundere contravențională și penală pentru aceeași faptă și că, în cauză, procurorul nu a clarificat o împrejurare de fapt esențială, respectiv data/momentul de când inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule, pentru a se stabili, dincolo de orice dubiu rezonabil dacă, la data depistării sale în trafic (18.09.2022), erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., și de asemenea, s-a susținut că în cauză, procurorul a încălcat principiul loialității administrării probelor și al egalității de arme, cu referire la refuzul procurorului de a administra probe, de a solicita lămuriri sau puncte de vedere necesare stabilirii momentului/datei implementării în baza de date a poliției a mențiunii că dreptul său de a conduce a fost suspendat.

În motivarea cererilor și excepțiilor analizate în cauză, în esență, inculpatul a arătat că, pentru fapta de conducere a unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, s-au aplicat anterior două sancțiuni distincte, respectiv într-o primă procedură, organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău și din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița, au aplicat, la datele de 18.04.2021 și 20.02.2021, două sancțiuni cu caracter contravențional - amenda contravențională și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile. Astfel, inculpatul a arătat că la data opririi în trafic - 18.09.2022, în urma verificărilor efectuate în bazele de date, organele de poliție au constatat că acesta ar figura cu dreptul de a conduce suspendat, fără a preciza însă, de la ce dată/moment și în baza căror documente, aceasta măsură ar fi fost implementată.

A susținut inculpatul că la dosarul cauzei nu există nicio probă aptă a dovedi această împrejurare, în afara corespondenței purtată între Brigada de Poliție Rutieră și organul de urmărire penală, adrese din cuprinsul cărora nu se poate identifica data de implementare a sancțiunii contravenționale complementare și, eventual, a motivului pentru care ar fi fost implementată o astfel de măsură tehnico-administrativă.

A mai menționat inculpatul că, în încercarea de a se da o aparență de legalitate a acestei încadrări juridice, procurorul a arătat că inculpatul ar fi avut cunoștință de suspendarea dreptului de a conduce încă de la data de 16.12.2020, când a fost oprit de către organele de poliție ale Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, ocazie cu care i s-a întocmit un dosar penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., fără a avea probe în acest sens, fără a fi stabilită valoarea alcoolemiei la acel moment și fără a exista o testare cu aparatul etilotest, fiindu-i reținut permisul de conducere la acel moment.

De asemenea, a susținut inculpatul că procurorul care a efectuat urmărirea penală nu a dat curs solicitării sale de a se lamuri care a fost momentul de la care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și în baza căror documente, deși organul de urmărire are obligația de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. A arătat că astfel se poate constata existența unei ingerințe în privința dreptului la apărare, deoarece inculpatul nu putea obține, la solicitarea sa, informații privind suspendarea dreptului de a conduce și nici nu i-a fost comunicat vreun înscris doveditor în acest sens.

Astfel, inculpatul a precizat că înțelege să invoce neregularitatea rechizitoriului și sub aspectul legalității administrării probatoriului, în acest sens referindu-se la "refuzul de a administra probe în sensul de a se stabili momentul/data implementării în baza de date a poliției a mențiunii că dreptul de a conduce i-a fos