Decizia nr. 540/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 21.11.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 71 și 72 C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 la o altă curte de apel. preferabil Curtea de Apel București, pentru a i se respecta dreptul la apărare, apreciind că există temeiuri obiective care generează o suspiciune rezonabilă privind afectarea imparțialității instanței și încălcarea dreptului la apărare.

În concret, a susținut, în esență, că instanța i-a respins cererile fără o analiză pe fond a acestora, deși a invocat elemente noi raportat laDecizia nr. 257/2017 a Curții Constituționale - privind efectele nulității absolute asupra prescripției; Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale - privind neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen. Decizia nr. 50/2025 a Curții Constituționale -care confirmă aplicabilitatea directă a deciziilor anterioare și a fost invocată chiar de înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, a arătat că instanța a consemnat formal prezența unui apărător din oficiu fără o reprezentare efectivă, a respins nemotivat cererea de amânare pentru angajarea unui avocat, cu încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și că nu a fost publicată în termen hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, împrejurări apte să creeze o suspiciune rezonabilă cu privire la imparțialitatea instanței.

Prin informațiile transmise, Curtea de Apel Timișoara a învederat, în esență, că dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 239/A/16.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 399 din 16.12.2020 pronunțată de Tribunalul Arad, prin care, printre altele, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-a mai arătat că dosarul nr. x/2025 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09.09.2025 și a fost repartizat aleatoriu, cu primul termen de judecată în data de 21.10.2025 -la completul Penal - NP-NA10, termenul fiind preschimbat pentru data de 29.10.2025, când cauza a fost reținută spre soluționare asupra admisibilității în principiu. Prin decizia penală nr. 33/29.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a respins contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 239/A/16.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul x/2018, ca inadmisibilă, obligându-l pe contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în contestație.

Raportat la motivele invocate în cererea de strămutare, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că au fost asigurate toate condițiile pentru buna desfășurare a procesului penal și corecta soluționare a cauzei. Totodată, printre altele, curtea de apel a precizat că, astfel cum rezultă chiar din data menționată pe cererea de strămutare, aceasta a fost formulată după soluționarea cauzei, respectiv după pronunțarea deciziei penale nr. 33/29.10.2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2025. Analizând cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată următoarele: Înalta Curte este învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare a unei cauze formulată ulterior pronunțării soluției în cauza a cărei strămutare se solicită.

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. (…)" Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Totodată, se reține că legiuitorul a prevăzut în art. 74 din C. proc. pen., cu denumirea marginală "Soluționarea cererii" următoarele: "(1) Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință. (2) În cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanțele de același grad cu instanța de la care se solicită strămutarea din circumscripția sa. (3) Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă hotărăște în ce măsură se mențin actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat cauza.

(4) Instanța de la care a fost strămutată cauza, precum și instanța la care s-a strămutat cauza vor fi înștiințate de îndată despre admiterea cererii de strămutare. (5) Dacă instanța de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare. (6) sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.". Textul normativ anterior referit are în vedere două ipoteze, și anume: cea dintâi, în care instanța nu a soluționat cauza și nu s-a dezinvestit până la momentul soluționării cererii de strămutare a cauzei și a doua ipoteză, cea în care soluționarea cererii de strămutare are loc ulterior acestui moment.

Se reține, astfel, că strămutarea este o instituție specifică fazei de judecată, motiv pentru care nu se poate solicita strămutarea unei cauze soluționate definitiv la momentul formulării cererii. Or, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara la data la data de 11 noiembrie 2025, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei curți de apel la data de 19 noiembrie 2025, respectiv cererea de strămutare a fost formulată după soluționarea cauzei prin decizia penală nr. 33 din data de 29 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2025. Ca atare, constatând că cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara a fost formulată de petentul A. după soluționarea acesteia și nu în cursul judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1) din C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge, ca inadmisibilă, și, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara. Obligă pe petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2025.