Decizia nr. 500/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor din dosar, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Penală, în temeiul art. 71 C. proc. pen., petentul A. a solicitat, strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara - secția penală, la o altă instanță egală în grad, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată, din cauza calității părților. Dezvoltând motivele cererii de strămutare, în esență, petentul a invocat în susținere, calitatea apărătorului ales al părții vătămate B., avocat C., acesta deținând funcția de președinte al Curții de Apel Timișoara până la data de 8.12.2023, funcționând în continuare, ca judecător al secției penale a instanței, până la data de 3.12.2024, cât și calitatea părții vătămate, respectiv avocat definitiv în cadrul Baroului Timiș.

În opinia petentului, temerea sa este justificată cu atât mai mult cu cât, în dosarul a cărei strămutare o solicită, s-a dat o soluție de clasare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, soluție infirmată de instanță, și doar ulterior, s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată. Totodată, petentul a invocat că situația din cauză este similară cu cele întâmplate în alte dosare penale în care a fost cercetat pentru diferite infracțiuni, în urma plângerilor formulate de fosta sa soție, parchetul dispunând soluții de clasare sau renunțare, soluții care, ulterior, au fost infirmate de către instanța de judecată.

În final, a susținut că astfel de situații inexplicabile au fost constante în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecată, fără a avea o dovadă cu privire la persoana care o ajută pe fosta sa soție, din cadrul instanței de judecată, până în momentul în care, în unele dosare și-a depus delegație de avocat dnul C., eliberat din funcția de judecător în cadrul secției penale a Curții de Apel Timișoara, prin pensionare, la data de 3.12.2024. În susținerea cererii, petentul a atașat mai multe înscrisuri, în copie.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, s-a precizat că dosarul nr. x/2025 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.08.2025, fiind repartizat aleatoriu completului penal NP-NA10 cu prim termen de judecată la data de 29.10.2025, și are ca obiect apelul formulat de inculpatul D. împotriva sentinței penale nr. 2567 din 7 august 2025 pronunțată de Judecătoria Timișoara, hotărâre prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie. La primul termen de judecată, nemaifiind cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri asupra apelului, iar în temeiul art. 391 alin. (1) raportat la art. 405 alin. (1) C. proc.

pen., a stabilit termen de pronunțare la data de 20.11.2025. În fața instanței de fond, persoana vătămată B. (fosta soție a petentului) a fost reprezentată de avocații aleși E. și C.. Cu privire la motivele invocate în cererea de strămutare formulată de petentul D., Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, în cauza a cărei strămutare se solicită sunt asigurate toate condițiile pentru buna desfășurare a procesului penal și corecta soluționare, întrucât nici împrejurările cauzei și nici calitatea părților nu sunt de natură a influența garanțiile privind obiectivitatea și imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței. În ceea ce privește calitatea de avocat a persoanei vătămate, s-a arătat că, din verificările efectuate, doamna B. este avocat în cadrul Baroului Timiș din data de 16.01.2006, iar în prezent figurează ca avocat suspendat pentru neplată taxă.

S-a apreciat că, simplul fapt că un avocat își desfășoară activitatea în cadrul unei curți de apel nu afectează, garanțiile unui proces echitabil. În mod similar, s-a apreciat și aspectul privind calitatea de fost judecător, fost președinte al Curții de Apel Timișoara a unui dintre avocații persoanei vătămate. Referitor la nemulțumirile petentului cu privire la faptul că în mai multe dosare penale, Judecătoria Timișoara a admis plângerile formulate de fosta soție, persoana vătămată B., s-a arătat că acest motiv nu vizează activitatea judecătorilor Curții de Apel Timișoara. S-a concluzionat că, deși starea de fapt invocată de petent este reală, aceasta nu justifică existența unor suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor instanței.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A. în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Imparțialitatea trebuie evaluată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un caz determinat, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982, cauza Micallef contra Maltei, hotărârea din 15 octombrie 2009). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport, cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Astfel, în Cauza Hauschildt versus Danemarca, prin Hotărârea din 24 mai 1989, CEDO a statuat că "existența imparțialității, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (pct. 46). În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal.

Din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului (pct. 48)". Așadar, în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea acestora și justifică temerea celui interesat.

În speță, petentul A. și-a întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate al judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Timișoara, invocând calitatea de avocat a persoanei vătămate, fosta sa soție, pe de o parte, dar și calitatea de fost judecător, respectiv fost președinte al Curții de Apel Timișoara, a unuia dintre apărătorii aleși ai persoanei vătămate, pe de altă parte, precum și situația existentă la Judecătoria Timișoara, respectiv admiterea plângerilor penale formulate de fosta sa soție, elemente care i-au creat și întărit petentului convingerea că nu poate beneficia de un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, întocmirea rechizitoriului și trimiterea sa în judecată, a avut loc ulterior infirmării de către instanța de fond a soluției de clasare dispusă în cauză de către procuror.

Astfel, din perspectiva petentului, aspectele menționate reprezintă elemente care justifică suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Timișoara ar putea fi știrbită din cauza împrejurărilor cauzei. Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate drept temei al cererii de strămutare, Înalta Curte apreciază că acestea au aptitudinea de a crea petentului convingerea că instanța ar fi lipsită de obiectivitate și imparțialitate.

În contextul evidențiat, din perspectiva celui interesat, împrejurările relevate -calitatea persoanei vătămate de avocat în cadrul Baroului Timiș, asigurarea asistenței acesteia de către fostul președinte al Curții de Apel Timișoara, judecător la secția penală, în condițiile infirmării soluțiilor de clasare de către instanțele din circumscripția curții, justifică o lipsă de încredere asupra obiectivității și a aparenței de imparțialitate a judecătorilor instanței învestite cu soluționarea cauzei în care petentul este trimis în judecată, de natură a se răsfrânge asupra credibilității procedurii judiciare în ansamblul său. În viziunea CEDO, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire părții într-un proces.

Însă, în speță, elementele invocate, corelate, în mod cert au creat petentului suspiciunea lipsei aparenței de imparțialitate a instanței la care se judecă cauza sa; or, percepția lipsei de imparțialitate prezintă o importanță deosebită, fiindcă nu este suficient ca justiția să fie realizată, ci este necesar ca aceasta să se și vadă. De aceea, Înalta Curte consideră că este necesară strămutarea cauzei pentru înlăturarea oricărei aparențe de lipsă de imparțialitate a instanței, percepută, de altfel, ca atare de către petentul A.. Prin urmare, pentru a se înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii aparența de imparțialitate și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Timișoara, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de cerințele art. 71 C. proc.

pen., Înalta Curte va admite cererea formulată de petentul A.. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara - secția penală, la Curtea de Apel Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul. În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., vor fi menținute actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Timișoara. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Admite cererea formulată de petentul A.. Dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Timișoara - secția penală, la Curtea de Apel Oradea, instanță căreia i se va trimite dosarul. Menține actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Timișoara. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2025.