Decizia nr. 539/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 20.11.2025, sub nr. x/2025, și susținută la termenul de judecată din 11.12.2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Suceava, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei. În argumentare, petentul a arătat, în esență, că pe rolul Tribunalului Suceava s-a înregistrat dosarul nr. x/2019, cauză în care o parte dintre inculpați- autorii principalelor fapte penale, au urmat procedura simplificată și au obținut condamnări mult mai mici fată de acesta, instanța dispunând disjungerea cauzei cu privire la inculpații A., B. și C., judecarea cauzei urmând procedura de drept comun.

S-a mai arătat că acest dosar penal a fost soluționat prin sentința nr. 316 din data de 28.10.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Suceava, de completul C8F -președinte judecător D., în prezent inculpată în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, urmare admiterii cererii de strămutare formulată de numita D. (inițial dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava) conform sentinței nr. 171 din data de 10.04.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, s-a învederat că fosta judecătoare D. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 12 lit. b) teza I-a și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 12 lit. b) teza I-a și teza a II-a din Legea nr. 78/2000, și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000; deținere de droguri pentru consum, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 13 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 143/2000; punere la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, în formă continuată, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 13 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 143/2000; trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 13 lit. b) și c) din Legea nr. 143/2000, toate în concurs real, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește motivele de fapt și de drept ale cererii de strămutare, petentul a arătat în concret următoarele: - este martor în cauza penală privind pe fosta judecătoare D., din cadrul Tribunalului Suceava; Sub acest aspect, petentul a arătat că, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de inculpata D. a fost luată măsura arestului preventiv, urmată de înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura arestului la domiciliu și control judiciar (măsură sub care se află și la acest moment), printre obligațiile stabilite de judecătorul învestit fiind și "să nu ia legătura cu martorul A.". De asemenea, un alt martor cu care numita D. are obligația de a nu lua legătura este numitul E. - fost șef al secției penale, actualmente judecător în cadrul Tribunalului Botoșani și apropiat al judecătoarei D.. În acest punct al expunerii, petentul a învederat că a refuzat să colaboreze cu organele de urmărire penală în dosarul penal menționat anterior, respingând orice înțelegere menită să îi faciliteze situația procesuală ori să își însușească formularea unor denunțuri în scopul agravării situației judecătorilor.

- este martor în cauza penală privind pe martorul denunțător F.; Un alt aspect învederat instanței îl constituie faptul că un alt martor cu care inculpata D. are interdicția de a lua legătura este martorul denunțător F., persoană apropiată petentului.

Astfel cum rezultă din încheierea pronunțată la data de 3 februarie de către Curtea de Apel Suceava, petentul a fost audiat în calitate de martor în dosarul penal, declarând că "are cunoștință despre faptul că F. i-a remis suma de 30.000 de euro inculpatului G., fără a putea preciza titlul cu care a fost remisă suma, precizând că inculpatul G. l-a rugat să vorbească cu F. pentru a-i solicita să îl mai aștepte cu banii, spunându-i să menționeze că era ascuns în portbagajul mașinii și a auzit o discuție în sensul că G. ar fi dat banii cuiva, o femeie, și că urmează să îi restituie în scurt timp". De asemenea, s-a arătat că martorul denunțător F. are calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Iași, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin sentința nr. 204 din data de 09.04.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, motivele admiterii cererii de strămutare fiind tot cele legate de implicarea acestuia în dosarul inculpatei D.. - a fost un apropiat al numitului G., inculpat în același dosar cu numita D. și fost partener de viață al acesteia; Petentul a arătat că, în aceea perioadă, a deținut un ceas care înregistra audio-video, iar numitul G. i l-a solicitat pentru a o filma pe partenera sa de viață D.. Urmare solicitării, petentul i-a împrumutat ceasul lui G., însă după arestarea inculpatei D.,

mai mulți interlopi din zonă, la solicitarea numitului G., au exercitat amenințări cu acte de violență asupra sa pentru a preda ceasul, pentru a verifica memoria și pentru a altera posibilele probe din dosarul penal în care numita D. și G. au fost trimiși în judecată. Din perspectiva legăturilor petentului cu activitatea judiciară a inculpatei D.,în dovedirea legăturilor și conexiunilor existente la nivelul instanțelor sucevene, a arătat că, prin încheierea din data de 23.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x, petentul a fost pus în libertate de către doamna judecător D. în urma judecării cauzei având ca obiect confirmarea arestării preventive și a executării mandatului de arestare preventivă nr. 1/CP din data de 23.12.2019 emis de judecătorul de cameră preliminară în baza încheierii pronunțată la data de 23.12.2019 în dosarul nr. x/2019 2 al Tribunalului Suceava.

Referitor la relațiile profesionale dintre judecătorii implicați, petentul a susținut că numita D. a fost colegă cu doamna judecător H. și cu domnul judecător E., judecând împreună mai multe cauze pe rolul Tribunalului Suceava, cu titlu de exemplu -dosar nr. x/2023 al Tribunalului Suceava, iar ulterior a fost declarată admisă la examenul de promovare la secția penală a Curții de Apel Suceava, astfel încât poate exista cel puțin aparența faptului că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Mai mult, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava funcționează în aceeași clădire, corpul magistraților este restrâns, iar în astfel de situații, unde dosare penale interne vizează judecători ai aceleiași instanțe, jurisprudența internă recomandă strămutarea pentru protejarea aparentei de imparțialitate, asa cum a reținut chiar instanța supremă în soluționarea cererii de strămutare formulată de D.. În ceea ce privește impactul mediatic național și local, petentul a susținut că a acesta a fost unul deosebit de amplu, fiind denumit "ziua Z pentru justiția suceveană". Totodată, a arătat că judecătoarea D. se pregătea pentru promovarea la Curtea de Apel Suceava, instanță competentă să soluționeze prezenta cauză, împrejurare care, în opinia sa, ar putea afecta aparența de imparțialitate a judecătorilor.

În drept, a invocat art. 71 -art. 75 din C. proc. pen. și art. 6 din CEDO. Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat, în esență, că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 30.10.2025 și are ca obiect apelurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 294 pronunțată de Tribunalul Suceava la data de 10.10.2025. S-a mai arătat că, inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în dosarul nr. x/2019, iar prin sentința penală nr. 316 din data de 28.10.2022, desființată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1426 din 19.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, față de inculpatul I. s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, iar inculpații J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Prin aceeași sentință penală, s-a disjuns judecarea acțiunii penale privind pe inculpații B., A. și C., noua cauză fiind înregistrată sub numărul 3390/86/2022 (prezenta cauză). Prin sentința penală nr. 294/2025 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2022 s-a dispus, cu privire la inculpatul A., condamnarea acestuia la pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat în modalitatea aderării, prev. și ped. de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen., și la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, în modalitățile "procurare, deținere, transportare, pentru punere în vânzare și vânzare de droguri de risc și mare risc, fără drept", prev. și ped.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză se află în concurs real cu infracțiunea prev. și ped. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

pentru care inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 8 luni închisoare în privința căreia s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani, prin sentința penală nr. 189 din 27.02.2023, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr. x/2022, desființată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 980 din 21.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 89 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare și contopirea acesteia cu cele din prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, 4 luni și 20 zile închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani, 4 luni și 20 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.

Au fost aplicate în mod corespunzător pedepse accesorii și complementare și s-a dispus deducerea arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 22.07.2020 până la data de 31.12.2020. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A., B. și C., iar cauza a fost repartizată aleatoriu la data de 30.10.2025 completului C8A PEN, format din doamnele judecător S. și T., cu primul termen la data de 16.01.2026. Verificând motivele invocate, curtea de apel a constatat că într-adevăr dosarul inițial x/2019 al Tribunalului Suceava a fost soluționat prin sentința penală nr. 316/2022, pronunțată de doamna judecător D., însă această sentință a fost modificată și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1426/2023 a Curții de Apel Suceava.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2019 2 al Tribunalului Suceava, din verificările efectuate a rezultat că prin încheierea din data de 23.12.2019, pronunțată de doamna judecător D., s-a dispus arestarea în lipsă a petentului (și nu punerea sa în libertate); încheierea a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de către petent. Referitor la calitatea de martor a numitului A. în dosarul nr. x/2024, care este strămutat la Curtea de Apel Iași, din verificarea citativului rechizitoriului (scanat în sistemul ECRIS), a rezultat că petentul a fost menționat ca martor de către organul de urmărire penală, la fel ca și numitul F., în timp ce numitul G. are calitatea de inculpat.

Curtea de apel a precizat că nu deține date referitoare la natura relațiilor dintre cei trei sau între aceștia și doamna judecător D.. Conchizând, curtea de apel a menționat că în prezent doamna D. este suspendată din funcție, că nu a activat în niciun moment în cadrul Curții de Apel Suceava și că în speță hotărârea instanței de fond a fost pronunțată de dna judecător U., iar în ceea ce privește componența completului de apel, prin cererea de strămutare nu a fost invocată vreo împrejurare concretă referitoare la vreunul dintre judecătorii acestuia, la fel cum nu a fost formulată nici vreo cerere de recuzare în cauză. Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 71 din C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de față vizează, pe de o parte, calitatea petentului de martor în cauza penală privind-o pe inculpata D., fost judecător în cadrul Tribunalului Suceava, pe denunțătorul F. și existența unor relații apropiate cu inculpatul G., inculpat în același dosar cu fostul magistrat D., precum și implicarea petentului în împrejurări susceptibile de a genera suspiciuni referitoare la influențarea materialului probator ori la exercitarea unor presiuni asupra sa în cadrul acelui dosar penal, iar, pe de altă parte, contextul instituțional constând în raporturile profesionale și colegiale dintre magistrații din cadrul Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, funcționarea acestor instanțe în același sediu, promovarea anterioară a inculpatei D. la instanța ierarhic superioară, respectiv la Curtea de Apel Suceava, și amploarea impactului mediatic al cauzei, elemente care, în opinia petentului, ar fi de natură să contureze, în mod obiectiv, cel puțin aparența afectării exigențelor de independență și imparțialitate ale actului de justiție.

Se reține că, deși imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina), și aparențele pot avea importanță sau, așa cum spune un proverb englezesc, "justice must not only be done, it must also be seen to be done" ("nu trebuie doar să se facă dreptate, trebuie să se și vadă că se face dreptate"). Într-o societate democratică, instanțele trebuie să inspire încredere justițiabililor.

[Micallef împotriva Maltei (MC), pct. 98]. Analizând cererea din perspectiva principiului imparțialității, se constată că presupusa afectare a aparenței acesteia își găsește temeiul în implicarea directă a petentului, în calitate de martor, în cauza penală ce o vizează pe numita D., fost judecător în cadrul Tribunalului Suceava și care a promovat la Curtea de Apel Suceava, pe martorul denunțător F., precum și în relațiile petentului cu inculpatul G., presupus apropiat al numitei D., împrejurare care se circumscrie unui context instituțional local caracterizat de interdependențe profesionale și colegiale între magistrații Tribunalului Suceava și ai Curții de Apel Suceava și se completează cu mediatizarea extinsă a cauzei, factori care, în ansamblu, sunt susceptibili în mod obiectiv să genereze o îndoială rezonabilă cu privire la imparțialitatea instanței sesizate.

De altfel, în cazul strămutării, motivele nu privesc personal pe judecători, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză, iar admiterea unei cereri de strămutare nu presupune demonstrarea unei părtiniri efective, ci doar existența unei suspiciuni rezonabile, bazate pe împrejurări concrete și verificabile, de natură a genera, în percepția unei părți obiectiv justificate, temerea că judecarea cauzei în fața instanței sesizate nu s-ar realiza cu deplină imparțialitate. Or, ansamblul elementelor de fapt reținute în cauză conturează, în mod obiectiv, aparența unei lipse de imparțialitate a întregului corp al judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza cu privire la care a fost formulată prezenta cerere.

Înalta Curte reține că strămutarea constituie un remediu pentru situațiile în care împrejurări concrete, strict prevăzute de lege, impun derogări de la normele generale de competență teritorială, faptele și împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ținând de asigurarea condițiilor privind desfășurarea normală a procesului penal, condiție ce vizează și interesează toate părțile din proces, independent de calitatea lor procesuală. Așadar, în vederea înlăturării oricăror suspiciuni cu privire la imparțialitatea magistraților de la Curtea de Apel Suceava, în baza art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., va admite cererea formulată de petentul A. și va dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Suceava la Curtea de Apel Bacău, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., evaluând stadiul procedurii, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea actelor procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Suceava. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Admite cererea formulată de petentul A. și dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Suceava la Curtea de Apel Bacău, instanță căreia i se va trimite dosarul. Menține actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel Suceava. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2025.