ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2025

Ședința publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 05.08.2025, sub nr. x/2025, și susținută la termenul de dezbateri din 30 octombrie 2025, petentul A., personal și prin apărător ales, a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și a calității părților.

În argumentare, petentul a arătat, prioritar, faptul că a fost căsătorit cu numita B. în perioada 2013-2020 și că au împreună 2 copii minori. A mai arătat că, întrucât au existat neînțelegeri în familie, în anul 2020 au divorțat, existând, însă, permanent conflicte asupra modului de partajare a bunurilor comune.

A mai susținut petentul că, deși și-a exprimat intenția de a soluționa pe cale amiabilă aceste divergențe, fosta sa soție, B., a refuzat, generând nenumărate stări conflictuale, care au culminat cu acuzațiile aduse de aceasta, la data de 21.12.2020, conform cărora ar fi exercitat asupra ei acte de violență, care i-ar fi cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale și care formează, de altfel, obiectul judecății în apel.

Astfel, după prezentarea unui scurt istoric al cauzei, petentul a criticat, în esență, faptul că a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță cu încălcarea principiului in dubio pro reo, precum și cu încălcarea dreptului la apărare, făcând trimitere la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în primă instanță.

Petentul a mai arătat că martorii audiați la urmărire penală și-au schimbat declarațiile într-un sens favorabil părții civile în fața instanței de fond, iar urmare a acestei împrejurări a depus și o plângere împotriva lor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Deopotrivă, a considerat că deși a arătat că nu există probe care să fundamenteze acuzația formulată împotriva sa și că martorii au avut o poziție oscilantă și părtinitoare, informațiile oferite în faza de judecată contrazicând depozițiile din faza de urmărire penală, doamna judecător C. a apreciat că probele administrate dovedesc săvârșirea faptei de către acesta și prin sentința penală nr. 517 din data de 20.06.2025 a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., dispunând, totodată, suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, soluție împotriva căreia a declarat apel, aceasta fiind cauza a cărei strămutare o solicită.

În opinia apărării, raportat la împrejurările cauzei și la calitatea părților, imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Suceava este afectată, aspect ce atrage nerespectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la un tribunal independent și imparțial, astfel cum este prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Petentul a mai arătat că aceeași doamnă judecătoare a dispus condamnarea sa în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, înlăturând apărările formulate, care atestau lipsa de vinovăție în comiterea faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa. În plus, deși a declarat apel și a prezentat detaliat argumentele care conduc la o soluție diametral opusă, Curtea de Apel Suceava a menținut soluția dispusă de Judecătoria Suceava.

De altfel, apărarea a susținut că, urmare a stării conflictuale generate de divorțul și partajul dintre cei doi soți, conflict în care au fost implicați mai mulți membri ai familiei doamnei B., petentul a avut calitatea de parte în mai multe dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată din cadrul Judecătoriei Suceava și a Curții de Apel Suceava și, deși a prezentat de fiecare dată probele și argumentele care atestau lipsa de vinovăție în acuzațiile formulate împotriva sa, instanțele de judecată s-au dovedit lipsite de imparțialitate, înlăturând apărările formulate de către petent și dispunând condamnarea acestuia în lipsa unor probe certe de vinovăție.

Văzând această situație, apărarea a conchis că imparțialitatea judecătorilor atât din cadrul Judecătoriei Suceava, cât și din cadrul Curții de Apel Suceava ar putea fi afectată de relațiile dintre membrii familiei fostei soții și o doamnă judecător din cadrul Curții de Apel Suceava, căsătorită cu un domn procuror, care sunt nașii de cununie ai numitului D., fratele numitei B..

Așadar, solicitarea apărării de strămutare a cauzei este fundamentată pe existența unei bănuieli legitime că, raportat la împrejurările cauzei și la calitatea părților, imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Suceava ar putea fi afectată.

Cu alte cuvinte, în opinia apărării, în prezenta cauză, relațiile dintre familia extinsă a fostei soții a petentului și unul dintre judecătorii din cadrul Curții de Apel Suceava sunt apte să genereze suspiciunea rezonabilă a unei lipse de imparțialitate care trebuie să caracterizeze întreaga instanță și care asigură respectarea dreptului la un proces echitabil, în forma consacrată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atingerea acestui deziderat putând fi asigurată doar prin admiterea prezentei cereri de strămutare.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat, în esență, că dosarul nr. x/2024, care are ca obiect apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 517 din 20.06.2025 pronunțată de Judecătoria Suceava a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 23.07.2025 și a fost repartizat completului C4A pen., cu prim termen de judecată fixat la data de 03.10.2025, termen care a fost preschimbat prin rezoluția completului la data de 08.09.2025, când instanța, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava nr. 3/26.08.2025 prin care s-a hotărât suspendarea activității cu consecința amânării cauzelor până la retragerea proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraților, a acordat termen pentru data de 03.10.2025 și apoi, din aceleași motive, pentru data de 03.11.2025.

S-a mai arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 517 din 20.06.2025 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, pe durata căruia inculpatul a fost obligat la respectarea unor măsuri și obligații.

Totodată, printre altele, inculpatul A. a fost obligat la plata către partea civilă B. a sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă.

În referatul de informații s-a mai arătat că deși este real că inculpatul a avut calitatea de inculpat și în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Suceava, dosar care a fost soluționat, în primă instanță, tot de către doamna judecător C., în calea de atac a apelului dosarul a fost repartizat și soluționat de completul C11A pen și nu de C4A pen, care are spre soluționare cauza a cărei strămutare este solicitată.

Totodată, verificând aspectele invocate de către petent referitor la împrejurarea că o doamnă judecător din cadrul Curții de Apel Suceava este căsătorită cu un domn procuror, fiind nașii de cununie ai numitului D., fratele numitei B., în condițiile în care nu a fost precizat numele magistraților, Președintele Curții de Apel Suceava a arătat că în cadrul acestei instituții sunt două colege judecător care sunt căsătorite cu procurori, însă niciuna dintre ele nu are vreo legătură de afinitate/rudenie cu persoanele indicate de petent și nici nu le cunosc.

În concluzie, s-a apreciat că petentul A. nu aduce argumente cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava, ci este nemulțumit de modul în care s-a desfășurat procesul penal, în cele două faze anterioare (cameră preliminară și judecata în fond a cauzei), aspecte care pot fi invocate doar în calea de atac a apelului, pe care, de altfel, petentul a exercitat-o.

La data de 22 octombrie 2025, intimata B., prin apărător ales, a transmis la dosar un memoriu prin care a solicitat respingerea cererii de strămutare, apreciind, în esență, că nu există nicio împrejurare de natură să afecteze imparțalitatea judecătorilor Curții de Apel Suceava.

*****

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la instanța pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2024 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calității părților, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de Apel Suceava a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.

Astfel, se reține că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reflectă exclusiv percepții subiective ale petentului cu privire la soluțiile pronunțate pe parcursul procesului penal, o pretinsă legătură spirituală/de rudenie între fosta soție a acestuia și un magistrat din cadrul Curții de Apel Suceava, precum și nemulțumirea față de o pretinsă respingere sistematică a demersurilor procesuale formulate.

Înalta Curte constată că simpla împrejurare că judecătorii Curții de Apel Suceava au mai judecat și alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluțiile pronunțate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul acestei instanțe, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și împrejurările cauzei.

De altfel, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilități, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părțile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existența cazului de incompatibilitate.

Se reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluționarea mai multor cauze pe rolul Curții de Apel Suceava nu sunt prin ele însăși suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparțialitate, dispozițiile care reglementează competența instanțelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situații.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparțialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competența teritorială a instanței începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiași petent.

Este adevărat că pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparțialitate a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Or, împrejurarea că alte cereri formulate de către parte au fost respinse nu poate conduce la concluzia existenței unei suspiciuni rezonabile privind afectarea imparțialității judecătorilor, întrucât simpla afirmație a acesteia în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici măcar în aparență o încălcare a atributului imparțialității, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

În privința criticilor aduse împotriva sentinței penale nr. 517 din 20.06.2025 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reține că instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează și nu se pronunță asupra fondului acesteia. În concret, faptele și împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei țin de asigurarea condițiilor privind desfășurarea normală a procesului penal, condiție ce vizează și interesează toate părțile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulțumirile exprimate de petent cu privire la soluția de condamnare dispusă în prima instanță, reflectă exclusiv o perspectivă subiectivă asupra soluției pronunțate, fără a putea fi considerate elemente obiective apte să genereze o îndoială rezonabilă asupra imparțialității judecătorilor instanței de control judiciar, învestite cu soluționarea cauzei în apel, motiv pentru care nu poate fundamenta strămutarea pricinii.

Nici presupusele relații de prietenie sau de rudenie între magistrații care își desfășoară activitatea profesională în cadrul Curții de Apel Suceava sau în raza teritorială a acestei instanțe și fratele intimatei B., nu sunt apte să afecteze nici la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul Curții de Apel Suceava, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și împrejurările cauzei.

De altfel, se constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmații care nu pot fi verificate și care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Dincolo de lipsa de consistență a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curții de Apel Suceava, nici simpla împrejurare că Judecătoria Suceava a respins cererea de recuzare a președintelui completului de judecată care a dispus soluția de condamnare în primă instanță nu prezintă relevanță și nu poate fi reținută nici măcar aparent o lipsă de obiectivitate, din moment ce nu a fost antamată imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Suceava.

Așadar, este nevoie de alte elemente particulare suplimentare, care să configureze circumstanțele concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să conducă la o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Suceava este afectată.

În consecință, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a întregului corp al judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza cu privire la care a fost formulată prezenta cerere de strămutare.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2025.