ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 531/2025

Ședința publică din data de 04 decembrie 2025

Asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 11.06.2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025 a fost înregistrată cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, la o altă instanță.

În cauză, potrivit art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Cluj.

Prin informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj, în esență, cu privire la cererea formulată de către petenta A., prin care solicită strămutarea dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, s-a menționat că prin decizia penală nr. 923/2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj, s-a dispus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelurilor declarate de către inculpații A. și B., și de către partea civilă C., împotriva sentinței penale nr. 150 din 7 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 a Judecătoriei Sighetu Marmației, ce a fost desființată în parte, în latura penală și civilă, în privința dispoziției de condamnare a inculpaților A. și B. pentru comiterea infracțiunii de amenințare (comisă la data de 24.05.2018), precum și în privința soluției de respingere a acțiunii civile exercitate de partea civilă C. îndreptate împotriva inculpaților A., D. și B., și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. (comisă la data de 24.05.2018), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Au fost menținute celelalte pedepse aplicate inculpatei prin sentința penală apelată.

În temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. prin sentința penală apelată de 6 luni închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare și 9 luni închisoare, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 9 luni închisoare, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare în regim privativ de libertate.

S-a mai arătat în informare că împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea A., întemeiată pe prevederile art. 426 alin. (1) lit. e), f), g) și h) C. proc. pen. și art. 281 din același cod și art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Contestația în anulare a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x/2025 la data de 12.05.2025 și a fost repartizată aleatoriu completului de judecată 10A, având prim termen de judecată stabilit pentru data de 09.10.2025, ce a fost preschimbat pentru data de 11.09.2025.

S-a reținut în informare faptul că în ceea ce privește dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Curtea de Apel Cluj contestatoarea a formulat cerere de strămutare întemeiată pe prevederile art. 127 C. proc. civ. (strămutarea pentru asigurarea imparțialității), art. 6 și art. 13 CEDO, art. 21, art. 23, art. 16, art. 44 din Constituția României, art. 283 C. proc. pen. (represiunea nedreaptă).

S-a menționat în informare faptul că petenta a formulat cererea de strămutare întrucât:

"Este o victimă a abuzurilor judiciare în formă continuată, respectiv:

- Fabricarea de dosare penale pe fapte inexistente timp de 25 de ani la solicitarea și altor societății comerciale, mama + tata primar, secretar, etc.;

- Anihilarea dreptului la apărare în circa 100 de acțiuni penale în care erau părți vătămate, CLASATE și transformați peste noapte în infractorii, pentru a tăinui infractorii;

- Omisiunea tuturor instanțelor (10 complete) de a constata că E. estre proprietar tabular asupra CF x Desesti, astfel că societățile comerciale au formulat denunțuri false cu care duc în eroare instanțele de judecată;

- CONSTITUIREA unor dosare penale la solicitarea unor terțe persoane juridice; cercetări și condamnări succesive pe baza unor probe false sau ticluite; refuzul aplicării prescripției și ignorarea probelor reale.

Există un pericol real pentru viața și libertatea contestatoarei astfel:

- Existența unui risc iminent de abuzuri grave asupra integrității fizice și psihice;

- Posibilitatea unei internări forțate sau a altor acte de persecuție continuate timp de 25 de ani;

- Refuzul sistematic al autorităților de a proteja demnitatea/viața/libertatea și aceleași proprietățile tabulare pentru care continuu se definesc auto infractorii cu scop de a și le însușii prin intimidare - tortură - zornăitul cătușelor, cazurile în care: traficul de proprietăți tabulare/viață/libertate se face de traficanții de droguri din sistemul MAI și MP.

Neîncredere justificată în imparțialitatea instanței:

- 4 contestații în anulare și 2 revizuiri respinse fără cercetarea fondului;

- sfidarea normelor CEDO și Constituționale;

- aplicarea de interpretări în favoarea menținerii abuzurilor;

- refuzul instanțelor de fond de a accepta dovada faptului ca nu există faptele

Demascarea unor rețele de trafic de terenuri, droguri și arme:

- Investiții de peste 100.000 euro pentru expunerea unor activități ilegale;

- Supunerea subsemnatei unor presiuni extreme, amenințări și tentative de anihilare;

- Pericol continuu asupra vieții sub zeci de atentate eșuate a E.."

Pentru aceste motive, contestatoarea A. a solicitat:

"admiterea cererii de strămutare și intervenția promptă a Înaltei Curți pentru a preveni agravarea unui abuz judiciar continuat și formele de tortură - presiuni a E., sunt interzise în democrație, și în consecință:

- Strămutarea dosarelor penale și civile de pe raza Curții de Apel Cluj la o altă Curte de Apel din vecinătate (fără conflict de interese);

- Judecarea cu prioritate absolută și soluționarea strămutării în regim de urgență;

- Asigurarea dreptului efectiv la viață, libertate, proprietate și demnitate;

- Protecția petentei și a familiei prin evitarea contactului cu persoanele implicate, deoarece este în grav pericol odată ce de către PICCJ s-au pus la dispoziția traficanților de droguri sesizările destructurate/demascare trafic droguri al funcționarilor MAI și MP!!!! - aflându-se astfel în situația de a NU se mai putea apăra de JUSTIȚIE, acest lucru fiind mult mai greu decât a te proteja de consumatori sau distribuitori!!!"

În ceea ce privește motivele prezentate în cererea de strămutare, în informarea Curții de Apel Cluj s-a concluzionat în sensul că nu poate fi admisă cererea de strămutare, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice.

Totodată, s-a informat faptul că, dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2024 privind statutul judecătorilor și procurorilor stabilesc că judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali. De asemenea, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor statuează că "judecătorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liber de influențe, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că judecătorii trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor.

Pentru stabilirea independenței autorității jurisdicționale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat în calcul mai multe aspecte: lipsa oricărei ingerințe sau aparențe de ingerință din partea altor puteri ale statului sau a părților, precum și existența unor garanții reale împotriva riscului unei presiuni exterioare.

A precizat Curtea de Apel Cluj că, din verificările efectuate nu rezultă vreo încălcare a normelor mai sus evocate în activitatea desfășurată de către judecătorii la care a fost repartizat dosarul a cărei strămutare se solicită, aceștia desfășurându-și activitatea în mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând nici un argument valid pentru a dispune strămutarea cauzei.

v

Cu prilejul dezbaterilor asupra cererii de strămutare de față, la termenul de judecată din data de 04.12.2025, Înalta Curte a luat concluziile apărării petentei A. și ale reprezentantului Parchetului, acestea fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenta A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Din analiza textului de lege care reglementează instituția strămutării, rezultă că strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate cu referire la judecarea cauzei, în privința judecătorilor instanței sesizate.

Cele două cazuri de strămutare prevăzute de lege se raportează, pe de o parte, la existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, fiind necesar ca toți judecătorii unei instanțe să se afle în mod evident într-o stare de incompatibilitate sau să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate a acestora, care trebuie să rezulte din împrejurările de fapt sau de drept ale cauzei ori ținând seama de calitatea părților, iar pe de altă parte, la existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului, Pentru ca instanța să fie considerată imparțială din punct de vedere obiectiv, aceasta trebuie să ofere suficiente garanții care să excludă orice dubiu legitim cu privire la acest aspect (hotărârea Fey contra Austriei). Opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Totodată, trebuie avută în vedere și jurisprudența Curții Constituționale a României care a statuat că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea, Curtea a reținut că doctrina a arătat că strămutarea este acea "deplasare a competenței" care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanță care avea competența obișnuită la o altă instanță, de același fel și de același grad, în a cărei competență teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenta materială, funcțională și cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenței teritoriale (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15). Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014).

Curtea Constituțională a apreciat că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor este afectată.

Astfel, simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este afectată (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, precizată, paragraful 22).

Examinând în aceste coordonate de principiu, anterior redate, cererea de strămutare formulată în cauză de petenta A. vizând dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj și, analizând împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, constată că acestea nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității întregii instanțe.

În speță, dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, a cărui strămutare se solicită, are ca obiect contestația în anulare formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 923/2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj, prin care s-a soluționat apelul împotriva sentinței penale nr. 150 din 7 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Sighetu Marmației.

Înalta Curte reține că, din cuprinsul cererii de strămutare aflate la dosar, rezultă în esență că petenta A. a solicitat strămutarea dosarului penal nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, "pentru a preveni agravarea unui abuz judiciar continuat și formele de tortură - presiuni a E.", din lecturarea tuturor argumentelor petentei aduse în susținerea cererii de strămutare, anterior redate și evidențiate inclusiv în informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj, reieșind faptul că în realitate petenta critică modul de soluționare a cauzelor penale și civile în ceea ce o privește, fiind nemulțumită de soluțiile instanței de judecată.

Astfel, examinând datele concrete ale cauzei și împrejurările invocate drept temeiuri ale cererii de strămutare formulate de petenta A., văzând și informațiile comunicate în cauză, Înalta Curte constată că argumentele expuse de petentă în conținutul cererii de strămutare nu se circumscriu dispozițiilor art. 71 din C. proc. pen. și nu au aptitudinea de a fundamenta obiectiv suspiciuni plauzibile asupra imparțialității judecătorilor instanței.

În concret, argumentele formulate în susținerea solicitării de strămutare a pricinii au legătură cu nemulțumirea petentei generată de modul de desfășurare a proceselor vizând-o pe aceasta, fiind criticate soluțiile de condamnare (petenta A. făcând referire în cererea de strămutare la: condamnări fără fapte, pe articole neprevăzute de legea penală; condamnarea s-a dispus fără nicio probă în apărare; în căi extraordinare de atac nu se admit probe; respingerea nejustificată a tuturor căilor de atac pe raza CA Cluj; fabricarea de dosare penale pe fapte inexistente; este inadmisibil ca o familie proprietară intabular a unui imobil să fie condamnată penal, etc), aspecte care însă nu constituie temeiuri apte a justifica strămutarea pricinii.

Nemulțumirea petentei A. referitoare la dispozițiile și soluțiile unei instanțe nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, în speță, a Curții de Apel Cluj, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, or, în speță, față de cele reținute și având în vedere și informarea transmisă la dosar de către Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată că motivele expuse de petentă nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., pentru a genera suspiciunea colectivă specifică unei cereri de strămutare.

Deopotrivă, în speță, așa cum s-a arătat și prin informarea transmisă de Curtea de Apel Cluj nu rezultă existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice, astfel că, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentei, simpla susținere că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În concluzie, având în vedere că argumentele invocate de petentă nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorilor instanței ori să evidențieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului de contestație în anulare, nr. 434/33/2025, la Curtea de Apel Cluj, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și totodată, având în vedere informațiile furnizate în cauză de curtea de apel, Înalta Curte apreciază că nu se evidențiază în cauză motive temeinice care să justifice strămutarea pricinii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenta A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2025.