Decizia nr. 520/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Deliberând asupra cererii formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 14 noiembrie 2025, sub dosar nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj, susținând că există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei. În argumentare, petentul A., în esență, a arătat că este mereu acuzat de reprezentanta Ministerului Public și de avocatul părții vătămate, care se împotrivesc tuturor cererilor sale în probațiune și care îl acuză fără probe.

Petentul A. a mai formulat o cerere de strămutare, datată 24.03.2025, înregistrată sub nr. de dosar x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând strămutarea dosarului, iar prin acea cerere a arătat, în esență, că solicită strămutarea, deoarece Judecătoria Baia-Mare, deși a văzut că dosarul se bazează doar pe mărturia mincinoasă, doamna judecător de la Judecătoria Baia-Mare a ajutat partea vătămată să facă precizări, căci cel din urmă nu-și mai amintea anii faptelor ori adresa petentului, atunci când a fost întrebat despre locul unde cele alegate s-au petrecut. A mai solicitat aplicarea prevederilor art. 72 alin. (1)-(5) din C. proc. pen., prin depunerea dovezilor care dovedesc că acest dosar nu se întemeiază pe fapte reale și că nu i s-a oferit posibilitatea de a se apăra prin toate probele propuse, prin care s-ar fi putut înțelege că el nu avea legătură cu faptele despre care este acuzat.

În final, a solicitat strămutarea în fața unei instanțe care să poată lua în seamă probele pe care le depune pentru aflarea adevărului și pentru a-și putea susține nevinovăția. Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate, s-a apreciat că cererea de strămutare nu poate fi admisă, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice. Dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2024 privind statutul judecătorilor și procurorilor stabilesc că judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.

De asemenea, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor statuează că judecătorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liber de influențe, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că judecătorii trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor. Pentru stabilirea independenței autorității jurisdicționale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat în calcul mai multe aspecte, lipsa oricărei ingerințe sau aparențe de ingerință din partea altor puteri ale statului sau a părților, precum și existența unor garanții reale împotriva riscului unei presiuni exterioare.

Din verificările efectuate, s-a menționat că nu rezultă vreo încălcare a normelor mai sus evocate în activitatea desfășurată de către judecătorii la care a fost repartizat dosarul a cărei strămutare se solicită, aceștia desfășurându-și activitatea în mod obiectiv, cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând niciun argument valid pentru a dispune strămutarea cauzei. Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele: Prealabil, în ceea ce privește solicitarea reprezentantului Ministerului Public de respingere a cererii de strămutare, ca inadmisibilă, aceasta nu poate fi primită având în vedere că nu sunt incidente dispozițiile art. 76 alin. (7) din C. proc.

pen., întrucât în cauza de față cererea formulată nu vizează aceleași motive, iar prin sentința nr. 385 din 01.10.2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a dispus trimiterea cererii formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Baia Mare instanței competente, respectiv Curții de Apel Cluj. Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982). Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei). Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice. Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentul A. vizează existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj este afectată de împrejurările cauzei, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad. Înalta Curte constată că afirmațiile petentului A. referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj.

Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate. Suspiciunea exprimată de către petentul A. cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Nemulțumirile acestuia astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent. Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A. respectiv că în mod frecvent îi sunt respinse cererile, este acuzat de procuror și apărătorul părții vătămate, nu îi sunt valorificate probele pe care le solicită, acestea fiindu-i mereu respinse, nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj și în aceste condiții, nu se poate reține că la nivelul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru respectarea garanțiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina) Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei). Astfel, argumentele invocate de către petentul A. antamează, în realitate, chestiuni ce privesc, înseși legalitatea măsurilor procesuale, precum și modul de desfășurare a procesului penal în sensul să-i fie avute în vedere probele depuse.

Or, nemulțumirile petentului au semnificația unor veritabile critici aduse legalității soluțiilor dispuse în plan procesual sau substanțial, iar astfel de critici pot constitui temeiuri pentru promovarea căilor de atac și nicidecum nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare. În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului. Pe de altă parte, argumentele prezentate de petentul A. în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc.

pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conțin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparțialității judecătorilor instanței. Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.