Decizia nr. 487/2025 — ÎCCJ, Secția penală — contestație la executare

Deliberând asupra contestației la executare, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 315 din data de 30 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția Penală în dosarul nr. x/2025 a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 17/FCJI din 20 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că s-a solicitat de către contestatorul condamnat deducerea perioadei deja executate ca arest preventiv, de la 20.12.2016 până la 09.01.2017 din pedeapsa pe care o mai are de executat, criticând sentința 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, prin care s-ar fi omis a deduce această perioadă.

Înalta Curte a constatat că, atât prin sentința penală nr. 36 din data de 04 martie 2024, cât și prin sentința penală nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, din pedeapsa de 19 ani închisoare, rezultată din recunoașterea sentințelor nr. 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunțată la data de 19.02.2019 și nr. 7 To 43/2019 pronunțată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A., a fost scăzută perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 și durata executată ca detenție pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul București-Rahova (20.01.2025-data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024).

Această perioadă, executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 rezultă din certificatul menționat de art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI, emis la data de 18.10.2023 de Tribunalul regional din Usti nad Labem, care, la lit. 1) - stadiul hotărârii de condamnare, pct. 2 - detalii privind durata pedepsei, este menționată durata totală a pedepsei de 19 ani închisoare, iar din această perioadă totală de privare de libertate deja executată a fost inclusă durata de detenție cuprinsă între 09.01.2017 și 18.06.2019. Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat.

Cu ocazia dezbaterilor, în plus de motivul inițial indicat de contestator, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea contestației la executare, desființarea parțială a hotărârii atacate și constatarea faptului că perioada în care contestatorul s-a aflat în stare de arest nu s-a dedus în mod corect din pedeapsa aplicată. De asemenea, cu aceeași ocazie, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, arătând că potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 597 alin. (5) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede în mod expres. Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele: Cazurile în care se poate formula o contestație la executare împotriva unei hotărâri penale, sunt cele expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc.

pen. și anume: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. În cazul de față, prin actul de sesizare s-a solicitat anularea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin decizia penală nr. 315 din data de 30 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția Penală în dosarul nr. x/2025. Se remarcă faptul că, în concret, se solicită exercitarea unui control judiciar asupra unei dispoziții luate printr-o hotărâre penală definitivă, o astfel de modificare a unei decizii penale nefiind posibilă în procedura reglementată de art. 598 din C. proc.

pen. În ceea ce privește solicitarea de deducere a unei perioade de arest preventiv executat în străinătate, din pedeapsa pe care contestatorul-condamnat o execută în România, urmare a parcurgerii unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare, aceasta este nefondată, în condițiile în care cu privire la acest aspect instanțele române, și anume Curtea de Apel Iași, prin sentința penală nr. 17/FCJI din 20 februarie 2025, și, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 315 din data de 30 aprilie 2025, s-au pronunțat deja, în sensul solicitat de contestatorul-condamnat. Din această perspectivă, excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Ministerului Public cu privire la prezentul demers, este nefondată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 315 din data de 30 aprilie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția Penală în dosarul nr. x/2025. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 315 din data de 30 aprilie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția Penală în dosarul nr. x/2025. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2025.