ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 262/2020

Deliberând asupra contestație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 26/F din 11 februarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (3) C. proc. pen. a luat act de retragerea contestației la executare formulate de persoana condamnată A. cu privire la Sentința penală nr. 174/F/18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2014.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut că persoana condamnată A. - deținut în Penitenciarul Brăila a formulat contestație la executare cu privire la Sentința penală nr. 174/F din data de 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, solicitând deducerea din pedeapsa pe care o execută a unor zile de eliberare anticipată acordate de autoritățile judiciare din Italia.

Prin Sentința penală nr. 174/F din data de 18 septembrie 2014 Curtea de Apel Galați a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind cererea de transfer a persoanei condamnate A..

A dispus recunoașterea, în ceea ce îl privește pe condamnatul A. doar în ceea ce privește latura penală a cauzei, a sentinței emise la data de 25 martie 2010 de Judecătorul pentru ședință preliminară din Tribunalul Roma, reformată prin sentința emisă de Curtea de Apel cu Jurați Roma la 10 mai 2011 și definitivă la 26 septembrie 2012.

A constatat că prin această hotărâre, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a drepturilor de a ocupa funcții publice, de a deține sau administra bunuri și suspendarea drepturilor părintești pe timpul executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110 C. pen. art. 575 C. pen. art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. art. 577 alin. (1) nr. 4 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 4 C. pen. art. 112 alin. (1) nr. 4 C. pen. art. 614 alin. (1) și (4) C. pen.. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 112 alin. (1) și (2) din C. pen. italian.

A constatat că încadrarea juridică prevăzută de legea penală română pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei condamnate A. sunt: infracțiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 48 în referire la art. 189 lit. d) și h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și infracțiunea de complicitate la tâlhărie prin violare de domiciliu prevăzută de art. 48 C. pen. în referire la art. 234 lit. a) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/20014 R, a dispus ca persoana solicitată A. să execute într-un penitenciar din România pedeapsa principală de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și e) din C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 157 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus ca persoana condamnată A. să fie transferată în România și să nu poată fi cercetată penal sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, altele decât cele pentru care este transferată, în afară de cazul în care este incident unul din cazurile prevăzute de aceste dispoziții legale.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. perioada executată de la 26 noiembrie 2008 la zi.

Conform art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 R a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, conform C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 154 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 R a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitiv și de pe hotărâre, persoanei condamnate A. în Penitenciarul Ascoli Piceno din Roma, prin Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară.

Conform art. 153 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 R, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia și al mandatului de executare a pedepsei închisorii s-a dispus a fi comunicate autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și, în copie Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat B.) în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2014 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a sesizat Curtea de Apel Galați cu cererea formulată de autoritățile italiene privind preluarea de către România a executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată cetățeanului român A., prin sentința din 25 martie 2010 a Judecătorului pentru ședință preliminară din Tribunalul Roma, reformată prin sentința emisă de Curtea de Apel cu Jurați Roma - Italia la 10 mai 2011 și definitivă la 26 septembrie 2012.

În fapt, s-a reținut că în ziua de 25 noiembrie 2008, persoana solicitată împreună cu alți inculpați au pătruns prin efracție în locuința numitului C., a imobilizat-o pe numita D., femeie de serviciu. Persoana solicitată împreună cu ceilalți inculpați l-au imobilizat pe proprietarul imobilului, C. în dormitor și, folosind un aparat ce emitea descărcări electrice, precum și exercitând acte de violență asupra acestuia, l-au determinat să arate unde își ținea ascunse bijuteriile și obiectele din aur. Ca urmare a exercitării violențelor, numitul C. a decedat. Ulterior, persoana solicitată împreună cu ceilalți inculpați au sustras obiectele de valoare și banii găsiți în imobil.

Pentru aceste fapte persoana solicitată A. a fost condamnată, ca urmare a admiterii apelului declarat de Curtea de Apel cu Jurați Roma, la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a dreptului de a ocupa funcții publice, de a deține sau administra bunuri precum și suspendarea drepturilor părintești pe durata executării pedepsei.

Conform relațiilor primite, persoana solicitată A., fiind audiată de către autoritățile judiciare italiene, a fost de acord cu predarea benevolă către autoritățile judiciare române, în vederea continuării executării pedepsei.

Analizând faptele comise de cetățeanul român A., Curtea a constatat că potrivit legislației penale române acestea ar întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 48 în referire la art. 189 lit. d) și h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și de complicitate la tâlhărie prin violare de domiciliu prevăzută de art. 48 C. pen. în referire la art. 234 lit. a) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român.

S-a constatat că pedeapsa care s-ar fi putut aplica cetățeanului român A., conform C. pen. este închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi pe o perioadă de maxim 5 ani, pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 48 în referire la art. 189 lit. d) și h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, pe o durată de maxim 5 ani, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie prin violare de domiciliu prevăzută de art. 48 C. pen. în referire la art. 234 lit. a) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român.

Ca urmare a aplicării regulilor prevăzute de art. 39 C. pen., privind concursul de infracțiuni, pedeapsa maximă ce se poate aplica persoanei solicitate după legislația română este aceea de 29 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

S-a constatat deci că pedeapsa de 18 ani închisoare nu depășește maximul prevăzut de legea penală română.

În acest context, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Totodată, din actele dosarului, a rezultat că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 129 lit. a), b), c), f) din aceeași lege, în sensul că persoana condamnată A. este cetățean român, hotărârea penală de condamnare a rămas definitivă la data primirii cererii de transferare, sus-numitul având executate mai mult de 6 luni închisoare din durata pedepsei finale, iar statul de condamnare și-a dat acordul preliminar asupra transferului.

Având în vedere faptul că instanțele judiciare italiene au aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a dreptului de a ocupa funcții publice, de a deține sau administra bunuri precum și suspendarea drepturilor părintești pe durata executării pedepsei, s-au aplicat persoanei solicitate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și 3 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Așa fiind și văzând prevederile art. 153 - 157 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

S-a dispus recunoașterea parțială în ceea ce-l privește pe A. numai în ceea ce privește latura penală a cauzei.

S-a dispus ca persoana solicitată A. să fie transferată într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată cu începere de la 26 noiembrie 2008, și până la data încarcerării efective a persoanei solicitate într-un penitenciar din România.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din 11 februarie 2020, în prezența avocatului substituent al apărătorului desemnat din oficiu, contestatorul condamnat A. a învederat instanței că își retrage contestația la executare formulată împotriva hotărârii menționate.

Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 599 alin. (3) C. proc. pen., instanța a luat act de poziția acestuia în sensul retragerii cererii.

Împotriva Sentinței penale nr. 26/F din 11 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A., contestând cheltuielile de judecată.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea. Obligația la plata cheltuielilor judiciare are la bază ideea culpei procesuale.

Condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentința penală nr. 174/F din data de 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Galați, solicitând deducerea din pedeapsa pe care o execută a unor zile de liberare anticipată acordate de autoritățile judiciare din Italia, însă la termenul din data de 11 februarie 2020, în fața Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, condamnatul a declarat că își retrage contestația. Instanța a luat act de manifestarea de voință care a închis cadrul procesual declanșat la cererea aceluiași condamnat și a dispus obligarea sa la cheltuielile judiciare în cuantum de 200 RON.

Cadrul procesual a fost declanșat, dar și stins ca urmare a poziției exprimate de persoana condamnată A.. Formularea contestație la executare a determinat formarea unui dosar penal și avansarea unor cheltuieli judiciare pentru soluționarea acestuia. Cuantumul acestor cheltuieli a fost evaluat coerent pe baza jurisprudenței anterioare și constante.

Ca urmare, Înalta Curte constată culpa procesuală a contestatorului cu privire la efectuarea cheltuielilor judiciare aferente judecării cauzei și incidența dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în mod judicios fiind obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată chiar dacă și-a retras contestația la executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 26/F din data de 11 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Reținând culpa sa procesuală și în ceea ce privește declanșarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 26/F din data de 11 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2020.

GGC - CL