ÎCCJ, Secția penală, decizia din 11.11.2025 — plângere

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin plângerile adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și altor autorități și instituții, ce au fost ulterior redirecționate aceleiași unități de parchet, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorul B., din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen.

În esență, petentul a criticat actele de urmărire penală efectuate, soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor dispuse în dosarele penale instrumentate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București (unde magistratul procuror și-a desfășurat anterior activitatea), dar și adresele de răspuns întocmite de același procuror în calitate de prim-procuror Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și procuror-șef Serviciu registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, din perspectiva semnăturii aplicate. În cuprinsul sesizărilor, petentul a mai arătat că cel reclamat a apelat la magistratul judecător C. din cadrul Tribunalului București pentru ca aceasta să dispună suspendarea judecății în dosarul nr. x/2023.

De asemenea, acesta a solicitat efectuarea de cercetări și față de magistrații judecători din cadrul Curții de Apel București ce au fost învestiți cu soluționarea apelului în dosarul nr. x/2020 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 C. pen., și față de magistrații judecători în legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2023 Sesizările au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, la data de 04.06.2025 sub nr. x/2025. Prin ordonanța nr. 39/76/P/2025 din 06 iunie 2025, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen., și represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 C. pen.

Prin ordonanța nr. 39/76/P/2025 din 10 iunie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile numitului A. în legătură cu infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen., și represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 C. pen., presupus a fi săvârșite de către magistratul procuror B. și magistrații judecători din cadrul Curții de Apel București. În considerentele ordonanței, procurorul a apreciat că, față de conținutul numeroaselor sesizări și înscrisurile ce au fost atașate acestora, în cauză nu se justifică audierea vreunei persoane.

Totodată, a reținut că, în sesizările formulate, A. a învederat că, pe fondul unor neînțelegeri cu fosta concubină D. referitoare la nerespectarea de către aceasta a hotărârii judecătorești privind programul de legături personale cu fiica minoră, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București au fost instrumentate mai multe dosare penale în care petentul a avut calitate de subiect procesual.

Deși a formulat plângeri împotriva soluțiilor dispuse în respectivele dosare penale, acestea au fost respinse de către magistratul procuror B., petentul considerând că astfel i-au fost încălcate "drepturile aferente exercitării autorității părintești sau a celor privitoare la tutelă sau custodie". Astfel, A. a menționat că cercetările au fost tergiversate în dosarul penal nr. x/2018, astfel cum a constatat și Judecătoria Sectorului 2 București, care, prin încheierea din 25.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, a admis contestația privind durata procesului penal, o situație similară fiind și în dosarul penal nr. x/2018 Efectuând verificări pe portalul instanțelor de judecată, procurorul a constatat că, la nivelul Judecătoriei Sectorului 2 București, prin încheierea din 31.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 28.03.2023, emisă în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., față de suspecta D.. De asemenea, prin încheierea din 02.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus respingerea, ca nefondată,

a plângerii formulate de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București din 29.07.2022, emisă în dosarul nr. x/2018, menținută prin ordonanța nr. 359/11-2/2022 din data de 14.11.2022.

În urma acelorași verificări, au mai fost identificate încheierea pronunțată la data de 21.05.2024 în dosarul nr. x/2024 prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 9882/P/2020 din 06.02.2023 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 și împotriva ordonanței nr. 148/11-2/2023 din 29.10.2023 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, încheierea pronunțată la 14.12.2022 în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de același petent împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 2577/P/2021 din 05.04.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și menținută prin ordonanța nr. 188/II-2/2022 din 29.07.2022 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, precum și încheierea pronunțată la 05.11.2024 în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din 25.03.2024, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. (2) C. pen.,

toate privind pe intimata D.. S-a mai constatat că petentul A. a arătat, în cuprinsul sesizărilor sale, că magistratul procuror B., în calitate de "șef ierarhic al organului de anchetă din dosarul x/2020 (...) a făcut unele demersuri pentru a vicia aflarea adevărului în cauză", iar magistrații judecători din cadrul Curții de Apel București i-au încălcat dreptul la apărare și de a depune înscrisuri la dosar. În urma verificărilor efectuate, procurorul de caz a constatat că la Judecătoria Sectorului 2 București a fost înregistrat dosarul nr. x/2020, având ca obiect lovirea sau alte violențe.

Prin sentința penală nr. 129 din 28.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă (prin respingerea apelurilor) prin decizia penală nr. 816/A din 02.05.2023 a Curții de Apel București, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii de 6000 de RON pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă D., precum și plata cheltuielilor judiciare.

Procurorul a efectuat verificări și în ceea ce privește susținerile petentului în sensul că magistrații judecători învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2023 "formează Grup Infracțional Organizat împreună cu Procurorul Șef Serviciu la Direcția Națională Anticorupție, pârâtul B.", aceștia refuzând să-i acorde "cheltuieli de judecată în patru procese câștigate", precum și că "Dacă dosarele (...) nu apar în site-ul public al instituțiilor (...), foarte probabil este pentru a mușamaliza faptele penale ale pârâților". Astfel, s-a constatat că la nivelul Judecătoriei Sectorului 2 București a fost identificat dosarul nr. x/2023, având ca obiect cerere cu valoare redusă, reclamant fiind A., iar pârâți: D., Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne.

Prin hotărârea nr. 15619 din 29.12.2023 s-a dispus respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți, ca neîntemeiate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. De asemenea, prin hotărârea nr. 1003 din 02.04.2025 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2023 (definitivă), s-a dispus: respingerea cererii de repunere în termen formulată de către apelantul reclamant, ca neîntemeiată; admiterea excepției tardivității formulării apelului principal invocată de către intimații pârâți, prin întâmpinări; respingerea apelului principal, ca tardiv; respingerea apelului incident formulat de către apelantul pârât Ministerul Afacerilor Interne, ca rămas fără efect; admiterea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată generate de soluționarea apelului și obligarea apelantului reclamant la plata acestora.

Procurorul a mai arătat că, chiar dacă în cuprinsul plângerilor penale au fost inserate cereri de administrare probe, rezultând dorința clară de repetare în cauza de față a audierilor de persoane din cauza despre care, formal și prin abuz de drept procesual penal, a fost reclamat magistratul procuror, precum și cerere de comunicare a unei adrese din care să rezulte numărul dosarului penal constituit, având în vedere că înscrisurile au fost considerate doar plângeri penale, ce au justificat constituirea prezentei cauze, nu s-a impus emiterea unor ordonanțe distincte cu privire la cererile formulate prin sesizare.

S-a mai arătat că A. a solicitat să fie informat cu privire la numărul dosarului constituit ca urmare a plângerilor sale, înscrisul fiindu-i necesar pentru a fi depus la dosarul înregistrat la Tribunalul București sub nr. x/2023, menționând că "pe Procurorul Șef B. violatorul de vieți de copii l-am trimis în judecată în dosarul x/2023 înregistrat la Tribunalul București și coruptul a apelat la judecătoarea coruptă C. să-mi suspende dosarul". Fiind efectuate verificări pe portalul instanțelor de judecată, a fost identificat dosarul sus-mentionat, înregistrat la Tribunalul București la data de 04.10.2023, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală - declinare, reclamant fiind A., iar pârâți: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B., B., E., F. și G., ședință stabilită pentru data de 23.06.2025.

La termenul din data de 10.02.2025 au fost făcute următoarele mențiuni: "încheiere - suspendare. Respinge excepția insuficientei timbrări, ca neîntemeiată. În baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. dispune suspendarea judecății prezentei cereri pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina reclamantului.

Cu drept de recurs pe toată durata suspendării". În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (2) C. pen., s-a reținut că A. a menționat un număr de 52 de adrese primite de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și un număr de 2 adrese primite de la Direcția Națională Anticorupție, pe care le-a atașat în copie sesizării, în legătură cu care a susținut că "(...) semnăturile aparținând numitului B., în prezent Procuror-Șef Serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, diferă în mod esențial, de cele mai multe ori neexistând nicio asemănare între acestea.

Avem de-a face, așadar, cu o falsificare a unor înscrisuri oficiale, prin contrafacerea subscrierii (a semnăturii), de natură să producă consecințe juridice". Procurorul a apreciat că acțiunile magistraților menționați în cuprinsul sesizărilor nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezat interesele persoanei și nici nu se circumscriu conținutului constitutiv al vreunei alte fapte prevăzute de legea penală, în lipsa unor indicii concrete în acest sens. A mai subliniat că un magistrat va răspunde penal dacă săvârșește o infracțiune, dar nu va răspunde penal pentru soluțiile pe care le pronunță sau le propune, dacă acestea sunt dispuse cu respectarea condițiilor legii.

Împotriva acestei ordonanțe, la data de 21 august 2025, a formulat plângere petentul A., susținând, în esență, că aceasta este netemeinică și nelegală, nefiind efectuate cercetările care se impuneau. Prin ordonanța nr. 114/II/2/2025 din 10 septembrie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petentul A. împotriva soluției de clasare nr. 39/76/P/2025 din 10 iunie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Examinând plângerea, ordonanța și actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constat că, în raport cu datele speței, în mod just s-a dispus, în cauză, soluția de clasare, neexistând niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanțială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia. Astfel, procurorul de caz a reținut - în raport de datele speței - o motivare fundamentată în fapt și în drept, de natură a înlătura echivocul sau reformarea acesteia. Întrucât nu există indicii/date/probe care să întrezărească o posibilă comitere a vreunei fapte penale dintre cele sesizate, s-a apreciat că incidența art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost corect reținută.

S-a mai menționat că, în literatura de specialitate, în legătură cu inexistența faptei în materialitatea ei, s-a arătat că art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este incident doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă și la inexistența faptei pe care norma de incriminare o descrie prin verbum regens. S-a subliniat, totodată, că, în conformitate cu prevederile constituționale și cele ale legii privind organizarea judiciară, soluțiile dispuse de procurori și hotărârile pronunțate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicțional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen.

(pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, în ceea ce privește judecătorii. Altfel spus, în actualul sistem de drept, magistratul are libertatea de a dispune soluțiile propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, științifice și riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor ca un tot unitar, neputând fi tras la răspundere pentru raționamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credințe. Or, în speță, astfel de indicii nu există, în sprijinul celor sesizate nefiind invocată decât propria convingere, derivată din nemulțumirea subiectivă a persoanei vătămate, fapt care, însă, nu este îndestulător pentru angajarea răspunderii penale.

Așa fiind, s-a apreciat că nu se poate susține că exercitarea în acest mod a atribuțiilor de serviciu ar intersecta sfera ilicitului penal și că actele ar fi fost întocmite în mod abuziv/fraudulos - menite a antrena răspunderea penală. Ca atare, s-a constatat că soluția de clasare emisă în dosarul nr. x/2025 este legală și temeinică, motiv pentru care, plângerea a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei ordonanțe și a ordonanței emise la 10 iunie 2025 în dosarul nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 28 septembrie 2025 (prin e-mail), a formulat plângere petentul A., apreciind că sunt nelegale și netemeinice și solicitând trimiterea cauzei la organul de urmărire penală în vederea completării urmăririi penale față de numitul B., sub aspectul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (2) C. pen.

În esență, petentul a susținut că, urmare a sesizărilor, plângerilor, memoriilor, cererilor petițiilor și comunicărilor de înscrisuri pe care le-a formulat în perioada 02.07.2018 - 05.03.2025, i-au fost comunicate peste 50 de înscrisuri oficiale, astfel cum sunt reglementate de art. 178 alin. (2) C. pen., semnate de către numitul B., emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, însă semnăturile acestuia diferă în mod esențial, de cele mai multe ori neexistând nicio asemănare între ele. Din acest motiv, a apreciat că înscrisurile oficiale respective sunt falsificate prin contrafacerea subscrierii (a semnăturii), de natură să producă consecințe juridice, așa cum prevăd dispozițiile art. 320 alin. (1) C. pen.

A mai menționat că sesizările sale îl vizează pe numitul B., iar nu pe B., așa cum se indică în cuprinsul ordonanțelor, că proba cu martori pe care a solicitat-o nu i-a fost încuviințată, precum și că, în condițiile în care plângerile sale îi sunt respinse/trimise înapoi pe motiv că lipsește semnătura olografă, aceeași măsură trebuie luată și în cazul actelor întocmite de procuror care nu sunt semnate, precum rechizitoriul din 07.12.2020 din dosarul penal nr. x/2018 În temeiul art. 20 alin. (1) C. proc. pen., a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în vederea tragerii la răspundere a numitului B., pentru prejudiciul moral cauzat prin comiterea faptei, prejudiciu pe care îl va cuantifica ulterior, iar, în baza art. 25 alin. (3) C. proc.

pen., a solicitat desființarea totală a înscrisurilor oficiale falsificate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatic, judecătorului de cameră preliminară ce formează completul C22 C. pen., pentru termenul de judecată din 11 noiembrie 2025, când dosarul a rămas în pronunțare. Analizând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (5 1 ) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu premergător, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță". Rezultă, așadar, că procedura reglementată de textul de lege menționat nu poate avea ca obiect decât verificarea legalității și temeiniciei soluției de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanța conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a respins, în condițiile art. 339 C. proc.

pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudența instanței supreme fiind constantă sub acest aspect (cu titlu exemplificativ: încheierile nr. 595 din 27 octombrie 2017, nr. 157 din 12 aprilie 2019, nr. 257 din 21 iunie 2019, nr. 9 din 10 ianuarie 2020, nr. 274 din 17 iulie 2020 și nr. 490 din 04 octombrie 2021 și altele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal și/sau fondat al ordonanței procurorului care soluționează și respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc.

pen., deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, întemeiate pe dispozițiile procedurale menționate (art. 339 C. proc. pen.), la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul șef de secție sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. Prin urmare, deși petitul plângerii formulate de petentul A. se referă și la ordonanța nr. 114/II/2/2025 din 10 septembrie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc.

pen., nu poate viza, în realitate, decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 39/76/P/2025 din 10 iunie 2025 a procurorului de caz de la aceeași unitate de parchet, iar nu și ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

Pe fondul plângerii formulate, judecătorul de cameră preliminară constată că, în prezenta cauză, organele judiciare au fost sesizate de către petentul A., prin mai multe plângeri, cu privire la săvârșirea de către procurorul B. (numele complet al magistratului, așa cum rezultă din Evidența nominală a procurorilor afișată pe site-ul www.x.ro) a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen., întrucât semnătura aplicată în dreptul numelui acestuia pe un număr de 52 adrese ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul, diferă, în mod esențial.

De asemenea, prin plângerile formulate, petentul a invocat și săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 C. pen., de către același procuror, dar și de către magistrați judecători cu prilejul soluționării dosarelor nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 2 București, nr. 1959/300/2023 al Tribunalului București, nr. x/2020 al Curții de Apel București, petentul fiind nemulțumit de modalitatea în care aceștia au analizat/soluționat/motivat dosarele/lucrările în care este subiect procesual. Verificând actele dosarului prin prisma aspectelor invocate de petent în plângerile adresate organelor judiciare, judecătorul de cameră preliminară constată, în ceea ce privește cele 52 de adrese considerate a fi întocmite în fals, că, în majoritate, semnăturile aplicate pe înscrisuri sunt identice, iar nu diferite în mod esențial, așa cum a susținut acesta.

În plus, înscrisurile care poartă o semnătură diferită sunt semnate cu "/", ceea ce înseamnă că prim-procurorul, în a cărei atribuție se regăsea semnarea respectivelor adrese, nu se afla în unitatea de parchet, în locul său semnând persoana anume desemnată în acest sens (adjunctul sau o altă persoană).

Prin urmare, raportat la documentele aflate la dosar, considerate de procurorul instrumentator ca fiind suficiente pentru verificarea aspectelor sesizate de petent, opinie însușită, de altfel, și de judecătorul de cameră preliminară, se constată că nu se conturează existența unei fapte penale care să fi fost săvârșită de numitul B., în exercitarea funcțiilor de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și, respectiv, de procuror-șef Serviciu registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, și care să constea în falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, așa cum impun dispozițiile art. 320 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 283 C. pen., judecătorul de cameră preliminară reține că, potrivit textului de lege incriminator, infracțiunea de represiune nedreaptă constă în fapta organelor judiciare de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană (alin. (1), respectiv de a reține, aresta sau condamna o persoană (alin. (2), sțiind că este nevinovată. Or, în speță, nici din conținutul plângerilor formulate și nici din actele dosarului de urmărire penală nu se decelează fapte de natura celor incriminate de art. 283 C. pen. care să fi fost săvârșite de procurorul B. ori de magistrații judecători de la Tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București, cu prilejul soluționării dosarelor menționate de petent.

Astfel, așa cum s-a arătat, pe larg, și în ordonanța atacată, în dosarele penale formate pe baza sesizărilor petentului A. ce au fost instrumentate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-au emis soluții de clasare, care, în urma respingerii plângerilor, au fost menținute de judecătorii de cameră preliminară învestiți cu soluționarea acestora. De asemenea, dosarul nr. x/2023 al Tribunalului București a avut ca obiect acțiunea în răspundere delictuală formulată de petentul A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B., B., E., F. și G., prin încheierea din 10.02.2025 dispunându-se, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cererii pentru neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina reclamantului.

Dosarul nr. x/2023, identificat la Judecătoria Sectorului 2 București, a avut ca obiect o cerere cu valoare redusă formulată tot de petent, pârâți fiind D., Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne, iar prin hotărârea nr. 15619 din 29.12.2023 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantului, hotărârea rămânând definitivă prin decizia nr. 1003 din 02.04.2025 pronunțată de Tribunalul București.

Deopotrivă, în dosarul nr. x/2020, prin sentința penală nr. 129 din 28.02.2023 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă (prin respingerea apelurilor) prin decizia penală nr. 816/A din 02.05.2023 a Curții de Apel București, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii de 6000 de RON pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani.

În speță, în urma analizării materialului probator aflat la dosar prin raportare la dispozițiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminară nu identifică nici măcar indicii cu privire la săvârșirea de către persoanele reclamate de petent a unor acțiuni sau inacțiuni care să se încadreze în elementul material al infracțiunii de represiune nedreaptă sau al altor fapte penale, soluționarea dosarelor indicate în cuprinsul sesizărilor fiind desfășurată de procuror și judecători în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceștia rezolvând cauzele pe baza probelor de la dosar și potrivit propriei interpretări a dispozițiilor legale incidente, în limitele competențelor stabilite prin Legile nr. 303/2022 și nr. 304/2022.

Împrejurarea că soluțiile emise de procuror și hotărârile pronuțate de judecători sunt nefavorabile petentului sau că judecata nu s-a realizat în modalitatea în care acesta din urmă considera că ar fi trebuit să aibă loc nu poate conduce, de plano, la prezumția existenței unor fapte de natură penală, având în vedere, pe de o parte, că cererile sale au fost analizate în cadrul delimitat de dispozițiile legale incidente, iar, pe de altă parte, că activitatea magistraților poate fi cenzurată, după caz, doar în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicțional prevăzut de art. 340 - art. 341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale (în cazul judecătorilor).

În acest context se impune a se sublinia că, în actuala procedură, judecătorul de cameră preliminară examinează cauza în limitele prescrise de art. 341 C. proc. pen., fiind îndrituit să verifice doar soluția de clasare atacată în speță, iar nu și soluțiile, respectiv hotărârile date de procurorul/judecătorii împotriva cărora s-au formulat acuzațiile pentru care s-a dispus respectiva soluție, invocate ca reprezentând expresia unei conduite potențial infracționale a persoanelor reclamate. Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară nu este abilitat să cenzureze modalitatea de soluționare a cauzelor menționate în sesizările inițiale și nici acuratețea raționamentului juridic ori a sustenabilității argumentelor pe care s-au bazat magistrații reclamați când au dispus soluțiile contestate, prin intermediul plângerii formulate în temeiul art. 340 C. proc.

pen. neputându-se institui o cale paralelă de atac. Sesizarea cu o plângere penală îndreptată împotriva unui magistrat nu este de natură a învesti organul judiciar cu atribuții de control al soluției date atunci când circumstanțele adoptării acesteia nu relevă existența unui ilicit penal, întrucât scopul cercetării penale nu îl constituie analiza legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate de judecător, ci identificarea, dincolo de respectiva soluție, a unui act de conduită a magistratului care să se înscrie în verbum regens indicat în norma de incriminare și care, uneori, poate avea influențe asupra acelui act procesual, situație care, așa cum deja s-a arătat, nu se regăsește în speță. Nu în ultimul rând, se apreciază că probele aflate la dosar au aptitudinea și sunt suficiente pentru formarea convingerii clare/juste a procurorului de caz în ceea ce privește aspectele sesizate, nefiind necesară suplimentarea probațiunii în acest sens.

În consecință, având în vedere că prin plângerile sale petentul nu a învederat date, fapte și împrejurări care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, represiune nedreaptă sau al altor fapte de natură penală, iar judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu a identificat indicii în sensul aplicării, pe adresele în discuție, a unor semnături în fals, în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 320 alin. (1) C. pen. ori efectuării, cu prilejul soluționării dosarelor, a unor activități care să se circumscrie elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 283 C. pen., se constată că în mod corect s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate.

Așa fiind, față de considerentele expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 39/76/P/2025 din 10 iunie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 114/II/2/2025 din 10 septembrie 2025 a procurorului șef al aceleiași secții. Totodată, în baza art. 275 alin. (2) și (5) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. 39/76/P/2025 din 10 iunie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 114/II/2/2025 din 10 septembrie 2025 a procurorului șef al aceleiași secții. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 11 noiembrie 2025.