ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. F/CP din 18 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, în baza art. 47, art. 38 alin. (1) lit. c), art. 41 alin. (1) lit. a) rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta SC A. SRL, prin reprezentant B., împotriva Ordonanței nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020 emisă de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - S.I.I.J., menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2020 din 21.08.2020, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut următoarele:
La data de 05 octombrie 2020, petenta SC A. SRL, prin reprezentant B., a formulat plângere împotriva Ordonanței nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2020 din 21.08.2020.
Prin Ordonanța nr. x/P/2018 din data de 03 iulie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap la art. 297 alin. (1) din C. pen. și luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de către magistrații procurori indicați de către petent, întrucât faptele nu există.
Totodată, prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, sub aspectul săvârșirii tuturor celorlalte fapte indicate de către petent, așa cum au fost reținute prin plângerile sale înregistrate în prezenta cauză.
De asemenea, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că, la data de 26.10.2018, DNA - Serviciul Teritorial Ploiești a emis Ordonanța nr. x/P/2015 prin care a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, unde s-a înregistrat sub nr. x/2018.
Obiectul dosarului îl constituie plângerea formulată la data de 11.03.2015 de către numitul B., în calitate de administrator al SC A. SRL, din care rezultă că această societate a fost păgubită cu suma de 57559 RON în virtutea relațiilor comerciale avute cu SC C. SRL Buzău, care ar fi emis o filă cec la data de 02.03.2013 fără a exista disponibil în cont, iar în urma apelării la procedura executării silite, funcționari ai Administrației Județene a Finanțelor Publice Buzău ar fi dispus returnarea în mod abuziv către firma debitoare o sumă de bani cu titlu de TVA de rambursat, deși aceștia aveau cunoștință despre dispoziția de poprire pe care o emisese executorul judecătoresc asupra bunurilor mobile și imobile.
Față de aspectele semnalate, prin Ordonanța x/P/2015 din 29.03.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap la art. 297 alin. (1) din C. pen.
La data de 25.11.2015, numitul B. a formulat un denunț verbal ce s-a înregistrat inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. x/2015, declinat la data de 09.12.2015 către DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, înregistrat sub nr. x/2015 prin care s-a consemnat că, în schimbul primirii la data de 23.11.2015 a unor sume de bani de la numita D., ofițerul de poliție E. din cadrul IPJ Buzău, și-ar fi încălcat atribuțiunile de serviciu în scopul favorizării acesteia, cercetată fiind într-un dosar penal instrumentat de către acesta.
Față de aspectele semnalate, prin Ordonanța nr. y/P/2015 din 03.05.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, și dare de mită, prev. de art. 290 din C. pen., rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Dosarul nr. x/2015 a fost reunit la data de 16.10.2017 la Dosarul penal nr. x/2015
La data de 22.04.2015, numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL București a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, G. - ofițer de poliție din cadrul IPJ Buzău, întrucât aceștia și-ar fi încălcat cu intenție atribuțiunile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, respectiv al tergiversării cercetărilor, sustragerea probelor din dosar, ignorarea probatoriului, respingerea neîntemeiată a cererilor, în scopul favorizării persoanei reclamate.
Plângerea a fost inițial înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/2015, ulterior a fost declinată către DNA - Serviciul Teritorial Ploiești unde s-a înregistrat sub nr. x/2015 și reunită la data de 01.11.2017 la Dosarul nr. x/2015.
La data de 20.1.2015, numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL București a formulat o plângere penală împotriva funcționarilor H., șef AJFP Buzău, I., trezorier șef, care ar fi încheiat la data de 29.04.2014 un raport de inspecție fiscală în mod fraudulos și împotriva mai multor lucrători de poliție, respectiv J., K. și L., din cadrul IPJ Buzău - SICE sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că, în cursul anului 2015, și-ar fi încălcat atribuțiunile de serviciu cu prilejul instrumentării unor dosare penale în care petentul a avut calitatea de persoană vătămată, respectiv cel al sustragerii unor înscrisuri esențiale în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, scopul fiind acela al protejării intereselor numiților M. și N., reprezentanți ai SC C. SRL Buzău.
Plângerea a fost înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău sub nr. x/2015, fiind declinat ulterior la DNA - ST Ploiești și înregistrat sub nr. x/2016. Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 01.11.2017 a DNA - ST Ploiești, s-a dispus reunirea cauzei la Dosarul nr. x/2015 al aceleiași unități de parchet.
La data de 25.04.2016, numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL București a formulat plângere penală împotriva mai multor ofițeri de poliție judiciară din cadrul IPJ Buzău, respectiv J., K. și L., constând în aceea că, în cursul anului 2015 și-ar fi încălcat atribuțiunile de serviciu cu prilejul instrumentării dosarelor penale x/2014, y/2014 și z/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în scopul de a favoriza persoanele reclamate.
Plângerea a fost inițial înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/2015, ulterior a fost declinată către DNA-ST Ploiești, unde s-a înregistrat sub nr. x/2016. Prin Ordonanța nr. x/P/2016 din 01.11.2017 a DNA ST Ploiești, s-a dispus reunirea cauzei x/P/2016 la Dosarul nr. x/2015.
La data de 08.01.2015 numitul B., reprezentant legal al SC A. SRL București, a formulat plângere penală față de ofițerii de poliție L., G. și E., din cadrul IPJ Buzău care și-ar fi încălcat atribuțiunile de serviciu cu prilejul instrumentării unor dosare penale ce vizau societatea SC C. SRL Buzău și a funcționarului din cadrul ANAF, H..
Plângerea a fost inițial înregistrată la DIICOT - ST Buzău sub nr. x/2015, iar ulterior s-a dispus clasare față de anumite fapte și declinarea cu privire la celelalte fapte, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. x/2014. Această unitate de parchet a dispus clasare față de anumite fapte și declinarea competenței de soluționare pentru celelalte fapte, respectiv abuz în serviciu, luare de mită, presupus săvârșite de către ofițerii de poliție și funcționarul ANAF, fiind înregistrată la DNA ST Ploiești cauza cu nr. y/P/2016.
Prin Ordonanța nr. y/P/2016 din 01.11.2017 s-a dispus reunirea cauzei la Dosarul cu nr. x/2015 al aceleiași unități de parchet.
Analizând actele de urmărire penală, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a constatat că, în cauză, față de magistrații procurori indicați de către petent, nu s-au conturat elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem, urmând a se dispune clasarea în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. avându-se în vedere următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul B. este nemulțumit de soluțiile dispuse în mai multe dosare instrumentate la nivelul mai multor unități de parchet din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și în care au fost efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii unor presupuse infracțiuni de serviciu și de corupție de către funcționari din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Buzău, care, prin încălcarea atribuțiunilor de serviciu, ar fi avantajat pe SC C. SRL București, virându-le sume de bani cu titlu de bani TVA de rambursat deși pe conturile societății exista o dispoziție de poprire din partea executorului judecătoresc.
Au fost administrate probe constând în audierea persoanei vătămate, audierea unor martori, obținerea unor înscrisuri și întocmirea de procese-verbale de constatare.
Din audierea numitului B., atât în calitate de persoană vătămată la data de 29.03.2017 cât și în cea de martor la data de 03.05.2016, a rezultat că acesta este nemulțumit de modul de instrumentare al dosarelor penale în care au fost efectuate cercetări față de numitul M., administrator al SC C., și în care ofițerii de poliție ar fi primit prin intermediul numitei D. o sumă de bani, în schimbul unei soluții favorabile persoanei cercetate. S-a reținut că dosarul penal instrumentat de către ofițerii de poliție la care petentul face referire este înregistrat sub nr. x/2014 în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, dosar aflat în cercetarea ofițerilor de poliție din cadrul IPJ Buzău, sub supravegherea procurorului de caz F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.
Cu privire la magistratul procuror F., petentul a precizat că acesta ar fi refuzat în mod neîntemeiat să dispună măsura sechestrului asigurătoriu cu privire la un bun despre care existau suspiciuni că reprezenta un produs al infracțiunii.
De asemenea, petentul a făcut referire și la presupuse fapte de corupție săvârșite de către ofițeri de poliție din cadrul IPJ Buzău și magistratul procuror O. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău care ar fi dispus soluții abuzive într-o perioadă în care societatea cercetată, respectiv SC C. SRL Buzău ar fi virat sume de bani importante către o firmă inactivă fiscal SC P. SRL Ilfov, presupus folosită pentru intermedierea unei mite. Un alt raționament expus de către petent în ceea ce privește presupusele fapte de corupție ale organelor de urmărire penală a constat în aceea că, la dosarul cauzei x/2014, o serie de înscrisuri nu au fost avute în vedere în motivarea soluțiilor dispuse în dosar. De asemenea, procurorul de caz F. ar fi dispus o soluție de clasare fără a fi avut anterior acestei soluții referatul cu propunere din partea organului de cercetare penală din cadrul IPJ Buzău.
Aspectele semnalate de către petent nu au fost susținute prin relevarea unor probe certe care să contureze dincolo de orice îndoială rezonabilă săvârșirea unor infracțiuni de corupție sau de serviciu de către magistrații procurori indicați de către petent.
Procurorul, în temeiul art. 300 și 303 și 327 din C. proc. pen., poate dispune, chiar fără o propunere din partea organului de cercetare penală, clasarea cauzei, dacă apreciază că urmărirea penală este completă și există probele necesare suficiente pentru a aprecia cu privire la o soluție legală și temeinică.
Faptul că procurorul de caz ar fi refuzat să instituie măsura sechestrului asigurătoriu asupra unui bun nu poate fi apreciat ca fiind un act abuziv al procurorului, aceasta fiind o măsură procesuală facultativă, la aprecierea organului de urmărire penală, așa cum este strict reglementată de art. 249 din C. proc. pen.
De asemenea, respingerea sau admiterea unor cereri ale părților de administrare a unor probe rămâne la dispoziția organului de urmărire penală, urmând că acestea să fie analizate sub aspectul utilității și concludentei lor, nemulțumirile petentului privind respingerea cererii de extindere a obiectivelor expertizei fiind nejustificată.
Astfel, procurorul de caz din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - SIIJ a apreciat că toate afirmațiile petentului cu privire la presupusele infracțiuni de corupție și de serviciu ale magistraților procurori care au cercetat plângerile petentului sunt subiective și nesusținute de nicio bază factuală. În cazul exprimării unor nemulțumiri privind activitatea de urmărire penală, acesta avea deschisă calea unor contestații și plângeri împotriva actelor procurorului, aspect de care petentul a și uzitat în decursul activității de urmărire penală.
Pe de altă parte, a arătat că orice acuzație este necesar a fi susținută de probe certe, care să înlăture prezumția de nevinovăție dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Împrejurările și modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală în dosarele în care petentul și-a exprimat nemulțumirile nu au conturat vreun indiciu cu privire la reaua credință a magistraților procurori care au efectuat urmărirea penală.
Deși în materie penală, este posibilă atât teoretic cât și practic constatarea existenței unor infracțiuni de serviciu comise de către magistrați procurori în legătură cu activitatea lor judiciară, pentru aceasta sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispozițiilor legale și/sau reaua credință cu care să fi acționat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuțiilor de serviciu. Cu alte cuvinte, a arătat că, pentru conturarea vinovăției penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumentele de genul celor invocate de petentul B., ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de reinterpretarea deciziilor motivate de către magistrații reclamați. Cum în prezenta cauză nu s-au conturat astfel de elemente, iar de plano nu există vreun indiciu de natura respectivă, care să întemeieze măcar bănuiala cu privire la reaua credință a magistraților procurori vizați, a apreciat că soluția ce se impune relativ la faptele reclamate privind magistrații procurori este clasarea, pe temeiul inexistenței faptei.
Constatând că între faptele presupus comise de către magistrați și cele indicate ca fiind săvârșite de către ceilalți făptuitori, respectiv presupusele fapte de corupție și de serviciu săvârșite de către ofițerii de poliție sau de către funcționarii fin cadrul AJFP Buzău, nu există conexitate, s-a dispus disjungerea și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, unitate de parchet competentă teritorial și material.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta SC A. SRL, prin reprezentant B., solicitând admiterea plângerii, infirmarea Ordonanței nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020 și redeschiderea urmăririi penale
Prin Ordonanța nr. x/II/2/2020, emisă la data de 21.08.2020, procurorul din cadrul SIIJ - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus respingerea plângerii formulate de petentul B. - în calitate de reprezentant al A. SRL împotriva soluției dată în Dosarul nr. x/2018 din data de 03.07.2020 a secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
La data de 17.09.2020, pe rolul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a fost înregistrată plângerea formulată de către petenta SC A. SRL, prin reprezentant B. împotriva ordonanței de clasare nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020, apreciind că nu este legală și temeinică, motiv pentru care a solicitat infirmarea ordonanței de clasare.
Prin Ordonanța nr. x/II-2/2020 din data de 14.10.2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a dispus respingerea plângerii formulate de petentă, ca rămasă fără obiect.
Analizând excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că, în cauza de față au fost citați, în calitate de intimați, magistrații procurori F. - la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și O. - la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele.
Conform art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță: "(...) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe".
Totodată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. pen., "(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:
a) locul săvârșirii infracțiunii;
b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;
d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate".
Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
S-a observat că petenta reclamă în cauză săvârșirea unor presupuse infracțiuni de corupție și de serviciu de către magistrați procurori care nu își desfășoară activitatea pe raza teritorială a Curții de Apel București.
Faptul că, anterior, Curtea de Apel București, secția I penală, a soluționat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect o contestație privind durata procesului penal, nu conduce la concluzia că s-a stabilit deja competența acestei instanțe cu privire la soluționarea cauzei, așa cum a susținut reprezentantul petentei. Competența de soluționare a plângerii împotriva soluției procurorului se stabilește în funcție de cadrul procesual existent la momentul formulării plângerii și de persoanele la care aceasta se referă.
Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, în baza art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) lit. d) și alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București competența de soluționare a plângerii formulate de petenta SC A. SRL București, prin reprezentant B., împotriva Ordonanței nr. x/P/2018 din data de 03.07.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și a Ordonanței nr. x/II/2/2020 din 21.08.2020 a procurorului șef adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în contradictoriu cu intimații O. și F..
În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Analizând actele dosarului, cu prioritate în ceea ce privește instanța competentă ca urmare a excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești a reținut, în acord cu judecătorul similar de la Curtea de Apel București, că, raportat la dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 340 alin. (1) C. proc. pen., curtea de apel este instanța competentă să soluționeze în primă instanță cauzele în care faptele sunt săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.
În ceea ce privește competența teritorială, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești a reținut că dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că această competență revine, în ordine, instanței de la locul săvârșirii infracțiunii, apoi celei de la locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, celei în a cărei circumscripție se află locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta, și în final instanței în a cărei circumscripție se află locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (4) C. proc. pen., atunci când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate, iar potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol se aplică numai în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că prin plângerea formulată de petenta SC A. SRL București nu au fost sesizate simultan cele două instanțe, ci numai Curtea de Apel București, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești a reținut că în cauza de față judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București este cel competent să soluționeze plângerea formulată de petenta SC A. SRL București, având în vedere că această petentă are sediul în municipiul București, iar prima instanță (și singura) sesizată a fost cea în a cărei circumscripție se află sediul persoanei vătămate.
De altfel, chiar și în situația în care ar fi fost sesizată și Curtea de Apel Ploiești după sesizarea Curții de Apel București (sesizare succesivă), competența de soluționare a cauzei ar fi revenit tot acestei din urmă instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Prin Ordonanța nr. x/P/2018 din data de 03 iulie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, între altele, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap la art. 297 alin. (1) C. pen. și luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de către magistrații procurori indicați de către petent, întrucât faptele nu există.
Prin Ordonanța nr. x/II/2/2020, emisă la data de 21.08.2020, s-a respins plângerea formulată de petentul B. - în calitate de reprezentant al SC A. SRL împotriva soluției dată în Dosarul nr. x/2018 din data de 03.07.2020 al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., împotriva Ordonanței nr. x/P/2018 din data de 03 iulie 2020, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, la data de 05 octombrie 2020, petenta SC A. SRL a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară, aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub Dosar nr. x/2020.
Apreciind că instanței sesizate cu plângerea petentei SC A. SRL nu i-ar reveni, potrivit ordinii stabilite de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența să judece cauza în primă instanță, pe motiv că petenta reclamă săvârșirea unor presupuse infracțiuni de corupție și de serviciu de către magistrați procurori care nu își desfășoară activitatea pe raza teritorială a instanței sesizate, în cauză fiind citați, în calitate de intimați, magistrații procurori F. - la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și O. - la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță care, la rândul său, a declinat competența în favoarea judecătorului de camera preliminară din cadrul Curții de Apel București, în calitate de instanță mai întâi sesizată.
Se constată că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; și d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Conform dispozițiilor alin. (4) al art. 41 C. proc. pen., când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.
Totodată, astfel cum reiese din art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate arătată mai sus (preferința legală) se aplică atunci când două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, Înalta Curte constatând că niciuna dintre aceste situații nu este incidentă în cauză.
Astfel, în speță, se observă că plângerea ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a fost formulată de petenta SC A. SRL în legătură cu săvârșirea unor presupuse infracțiuni de corupție și de serviciu de către magistrații procurori F. și O., care își desfășoară activitatea la parchete de pe lângă instanțe aflate în circumscripția Curții de Apel Ploiești.
În același timp însă, se constată că, în calitate de persoană vătămată, având sediul în municipiul București, petenta SC A. SRL a sesizat instanța competentă material (în raport cu dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) în a cărei circumscripție se află sediul său, respectiv Curtea de Apel București.
Prin urmare, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte reține că dintre cele două instanțe, cu vocație la judecarea cauzei potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența teritorială revine instanței care a fost prima sesizată.
În consecință, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe petenta SC A. SRL este Curtea de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2021.