ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

01.04.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului de competență;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 27.11.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020 în baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului București, secția I penală și, în baza art. 50 alin. (1) rap. la art. 35 alin. (1), art. 44 alin. (3) și art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petenta A. S.A. împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 1177/P/2019 din data 26.05.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a se pronunța astfel, în esență, s-a reținut că prin plângerea penală înregistrată sub nr. x/2018 la data de 22.11.2018 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploiești, persoana vătămată A. S.A. a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri privată, faptă prev. de art. 322 C. pen., și favorizarea făptuitorului, faptă prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Din conținutul plângerii formulate rezultă că făptuitorul a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploiești în Dosarul penal nr. x/2016 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și spălare a banilor, iar prin rechizitoriul întocmit în respectiva cauză s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei cu privire la inculpat în vederea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției.

Apoi, anterior disjungerii, la data de 05.10.2017, către structura de parchet menționată a fost comunicată Adresa nr. x/05.10.2017 de către persoana vătămată, din cuprinsul căreia rezultă că nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, așa încât să se creeze premisele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.

În realitate, conform susținerilor petentei A. S.A., semnătura administratorului C. ar fi fost contrafăcută.

Prin ordonanța din data de 19.02.2019 emisă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență, că nu intră în competența D.I.I.C.O.T. cercetarea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată ori favorizarea făptuitorului, astfel că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Parchetului de pe lângă tribunalul București, unitate de parchet competentă prin raportare la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Prin Ordonanța nr. 1177/P/2019 din data de 26.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri privată, faptă prev. de art. 322 C. pen., și favorizarea făptuitorului, faptă prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.).

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că administratorul C. persoanei vătămate A. S.A. este persoana care a întocmit și a semnat cererea din care rezultă că nu înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal instrumentat de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploiești, iar managerul general B. fiind persoana care a depus-o la sediul D.I.I.C.O.T., fără a avea vreo implicare în redactarea sau semnarea acesteia.

Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 339 C. proc. pen., petenta A. S.A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin Ordonanța nr. 121/II-2/2020 din data de 23.07.2020, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a respins plângerea petentei, ca neîntemeiată, motivat de faptul că soluția este legală și temeinică.

La data de 24.08.2020 petenta A. S.A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 1177/P/2019 din data de 26.05.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, soluție ce a fost menținută prin Ordonanța nr. 121/II-2/2020 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/2020.

La termenul de judecată din data de 06.11.2020, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția I penală.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen., "tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad".

Astfel, pentru cazul particular al infracțiunilor de anumită natură (contra înfăptuirii justiției), legiuitorul a instituit o regulă derogatorie în ceea ce privește competența materială, în sensul că tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt întotdeauna de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă. S-a subliniat că dintre infracțiunile contra înfăptuirii justiției, infracțiunea de favorizare a făptuitorului este corelativă (conexitate de corelație) cu infracțiunea al cărei făptuitor este favorizat, având consecințe, printre altele, aplicarea favorizatorului a aceleiași pedepse prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de cel favorizat (art. 269 alin. (2) C. pen.).

În raport de acuzațiile formulate, respectiv depunerea într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești a unei adrese falsificate, din cuprinsul căreia rezultă că societatea A. S.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, produs al infracțiunii de delapidare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că pretinsa favorizare se referă la infracțiunea de delapidare, ceea ce înseamnă că instanța competentă să judece infracțiunea premisă este competentă să judece și infracțiunea de favorizare a făptuitorului.

Având în vedere că judecătoria judecă în primă instanță infracțiunea de delapidare și ținând cont că depunerea adresei pretins falsificate s-a făcut la sediul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești, situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, s-a apreciat că Judecătoria Ploiești este competentă material și teritorial să soluționeze plângerea formulată.

Prin Sentința penală nr. 427 din data de 18.03.2021, pronunțată de Judecătoria Ploiești, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 în temeiul art. 50 alin. (1) rap. la art. 340 alin. (1), art. 36 alin. (1) lit. c) și art. 44 alin. (3) C. proc. pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești invocată de către petenta A. în cauza având ca obiect plângere împotriva soluției de clasare dispusă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin ordonanța din data de 26.05.2020, soluție menținută prin Ordonanța nr. 121/II-2/2000 a procurorului ierarhic superior.

În temeiul art. 51 alin. (1) rap. la art. 340 alin. (1) și art. 44 alin. (3) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul București.

În baza art. 51 C. proc. pen., a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, la data de 11.03.2021 petenta A., prin apărător a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că plângerea penală formulată de către petentă vizează două presupuse infracțiuni săvârșite de către intimatul B. în cadrul unui dosar instrumentat D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Ploiești, or, cât timp în cadrul dosarului de la Ploiești au fost cercetate mai multe infracțiuni, s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției de către intimatul B. doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare și că infracțiunea de favorizare a infractorului derivă dintr-o presupusă faptă săvârșită în cadrul unui dosar penal care a fost în instrumentarea D.I.I.C.O.T.-ului. Prin urmare, soluționarea plângerii penale formulată de petentă împotriva soluției de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, aparține Tribunalului București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul București este competent să soluționeze plângerea petentei A. S.A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul judecă în primă instanță: (...) c) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen., tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, petenta A. S.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului București o plângere împotriva soluției de clasare dispusă în Dosarul nr. x/2019 în data de 26.05.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, menținută prin ordonanța nr. 121/II-2/2020 a procurorului ierarhic superior.

În esență, persoana vătămată A. S.A. a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri privată prev. de art. 322 C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.. Numitul B. a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și spălare a banilor, iar prin rechizitoriul întocmit în respectiva cauză s-a dispus, printre altele, disjungerea cauzei cu privire la inculpat în vederea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției. Anterior disjungerii, către structura de parchet menționată a fost comunicată adresa nr. x din data de 05.10.2017, emisă de persoana vătămată, din cuprinsul căreia rezultă că nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 131.539,20 RON, așa încât să se creeze premisele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției. În realitate, conform susținerilor petentei A. S.A., semnătura administratorului C. ar fi fost contrafăcută.

Înalta Curte constată că Tribunalul București este competent să soluționeze plângerea formulată de petenta A. S.A. având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen. care stipulează că infracțiunea de favorizare a infractorului este de competenta instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, or instanța competentă să judece infracțiunile care se referă infracțiunea de favorizare a infractorului era Tribunalul București la momentul judecării acordului de recunoaștere a vinovăției.

Deopotrivă, se constată că infracțiunile de bază cercetate se referă la grup infracțional organizat, evaziune fiscală, spălarea banilor, înșelăciune, astfel că infracțiunea de favorizare a infractorului fiind în legătură cu infracțiuni în care urmărirea penală este desfășurată de către D.I.I.C.O.T., care sunt judecate de tribunal în primă instanță, conform dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin analogie și infracțiunea de favorizare a infractorului, dacă s-ar dispune trimiterea în judecată, ar fi de competenta tribunalului.

Drept urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, din perspectiva infracțiunilor reclamate, dar și din perspectiva efectuării urmăririi penale pentru o infracțiune de favorizare a infractorului în legătură cu o infracțiune pentru care competența de efectuare a urmăririi penale aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind incidente prevederile art. 44 alin. (3) și art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru considerentele anterior evocate, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. împotriva soluției de clasare dispusă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin ordonanța din data de 26.05.2020, soluție menținută prin Ordonanța nr. 121/II-2/2000 a procurorului ierarhic superior, în favoarea Tribunalul București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea conflictului de competență vor rămâne în sarcina statului.