ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 6 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în temeiul art. 47, art. 50 rap. la art. 340 alin. (1) cu aplicarea art. 41 C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect plângerea împotriva ordonanței procurorului de clasare, formulată de către petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații B. în favoarea Judecătoriei Brăila. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria sectorului 5 București a constatat că în plângerea formulată petentul a arătat că organele de cercetare penală nu au respectat dispozițiile judecătorului de cameră preliminară de prin încheierea din data de 15.05.2015 în dosarul nr. x/2014, nu au completat urmărirea penală și au dispus încă o dată clasarea cauzei prin ordonanța nr. x/14.11.2016. De asemenea, a mai arătat că actele emise de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu respectă dispozițiile date prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2014 de către Judecătoria sector 5, prin respingerea plângerii formulate împotriva ordonanței emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție s-a produs o vătămare a intereselor societății petente.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria sectorului 5 București a reținut că la data de 16.12.2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost înregistrată cu nr. x/2009, plângerea penală formulată de către C. împotriva S.C. D. S.R.L., a reprezentanților legali ai S.C. D. S.R.L. și tuturor persoanelor răspunzătoare pentru săvârșirea infracțiunilor de contrafacere, respectiv de concurență neloială, prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. d) și g) din Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante și de art. 5 lit. a), b) și g) din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială. Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost preluat prin rezoluția procurorului general nr. x/2011 din 04.04.2011 și înregistrat pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. x/2011.

La data de 30.06.2010 S.C. A. S.R.L. a formulat plângere împotriva numitului B., pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., de concurență neloială prevăzută de art. 301 C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de speculă prevăzută de art. 295 C. pen. și de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., de concurență neloială prevăzută de art. 5 lit. b) și g) din Legea nr. 11/1991, art. 1 lit. p) raportat la art. 3 din Legea nr. 12/1990, sesizând faptul că în urma tranzacției comerciale ce a avut loc în cursul anului 2009, S.C. A. S.R.L. a achiziționat de la S.C. E. S.R.L. sămânță de rapiță marca "x" ambalată în saci falși cu etichetă contrafăcută și care nu era produsă de firma C..

Plângerea S.C. A. S.R.L. a fost înregistrată cu numărul unic x/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost preluat prin rezoluția procurorului general nr. x/2011 din 08.09.2011 și înregistrat pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. x/2011, dosar ce a fost conexat la dosarul nr. x/2011. Din analiza probelor legal administrate în cauză, întrucât nu există nicio dovadă a contrafacerii, nu s-a putut concluziona că B. și S.C. E. S.R.L. au indus în eroare S.C. A. prin folosirea de mijloace frauduloase, motiv pentru care s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., clasarea cauzei pentru infracțiunile pentru care au fost cercetați.

Prin încheierea nr. x/2014 din data de 15.05.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sector 5 București a decis, în baza art. 341 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., admiterea plângerii S.C. A. S.R.L. împotriva ordonanței nr. x/2011 din 05.08.2014 și a ordonanței nr. 2637/II-2/2014 din 23.09.2014 a procurorului șef al secției de Urmărire Penală și Criminalistică PÎCCJ pe care le-a desființat în parte. Instanța a decis trimiterea cauzei la procuror: 1.pentru a începe urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. (art. 290 din C. pen. 1969); 2. pentru a completa urmărirea penală cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 C. pen. (art. 288 din C. pen. 1969) și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 43 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 255/1998; 3.pentru a completa urmărirea penală față de B. și S.C. E. S.R.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2), (3) C. pen. 1969) și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. (art. 291 C. pen. 1969).

Prin ordonanța nr. x/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus clasarea cauzei față de B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (art. 215 alin. (1), (2), (3) din vechiul C. pen.) și art. 323 din C. pen. (art. 291 din vechiul C. pen.). Clasarea cauzei față de S.C. E. S.R.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (art. 215 alin. (1), (2), (3) din vechiul C. pen.) și art. 323 din C. pen. (art. 291 din vechiul C. pen.). Clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., întrucât fapta nu există. Clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., întrucât nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.

Prin plângerea înregistrată la data de 9.12.2016 petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat infirmarea măsurilor dispuse de procuror, reluarea cercetării penale și emiterea unui rechizitoriu, cu soluționarea laturii civile în vederea acoperirii prejudiciului generat.

Prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă.

În ceea ce privește competența soluționării prezentei cauze, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana, a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen., poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 București a avut în vedere dispozițiile art. 41 C. proc. pen. potrivit cărora competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiunii; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate. Spre deosebire de vechea reglementare, noile norme procedurale relative la competența teritorială operează în funcție de preferința legală, aplicabilă anterior numai în cazul sesizărilor simultane.

În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (5) C. proc. pen., potrivit căruia ordinea de prioritate prev. în alin. (1) se aplică în cazul în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, se constată că într-adevăr textul de lege nu vizează și ipoteza în care urmărirea penală este supravegheată de un organ ierarhic superior. Ceea ce a urmărit legiuitorul în noul C. proc. pen., prin reglementarea normelor referitoare la competența teritorială, este ca judecarea cauzelor penale să se realizeze în ordinea indicată de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., chiar dacă această ordine nu a fost respectată cu privire la efectuarea urmăririi penale.

În prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că este învestit cu reclamarea comiterii infracțiunilor de contrafacere, faptă prevăzută de art. 44 alin. (2) lit. d) și g) din Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante (respectiv contrafacerea produselor care au fost vândute persoanei vătămate), fals în înscrisuri sub semnătură privată (constând în falsificarea etichetelor de pe sacii cu semințe), fals material în înscrisuri oficiale (constând în folosirea certificatului de producător), uz de fals (folosirea certificatului de producător) și înșelăciune (cu ocazia operațiunii comerciale încheiate de către cele două societăți comerciale).

În ceea ce privește primele trei presupuse infracțiuni, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că nu se poate stabili cu certitudine locul săvârșirii presupusei acțiuni care în opinia persoanei vătămate ar întruni elementele constitutive ale acestor fapte. În nici un caz însă acest loc nu este Sectorul 5 București, în condițiile în care toate operațiunile comerciale dintre cele două societăți au avut loc la sediul E. S.R.L. din Brăila.

În ceea ce privește locul comiterii presupuselor fapte de înșelăciune și uz de fals, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că acestea au avut loc la Brăila. După cum rezultă și din înscrisurile existente la filele x dup, judecătorul reține că în data de 19.08.2009 petenta a predat o cantitate de marfă la sediul intimatei din Brăila și deși i s-a promis că va primi în schimb cantitatea de seminte de rapiță x, acest lucru însă nu s-a întâmplat, deși șoferul petentei a așteptat la Brăila o zi întreagă. În data de 25.08.2009 șoferul petentei s-a deplasat din nou la Brăila și după ce a așteptat 3 zile, a primit marfa despre care se presupune că a fost contrafăcută. La acel moment, șoferul petentei a primit și certificatul de calitate al mărfii (consumându-se practic presupusa faptă de uz de fals). Dacă într-adevăr marfa care a fost predată petentei era contrafăcută, infracțiunea de înșelăciune s-a săvârșit în Brăila.

Din aceste considerente în temeiul art. 47, art. 50 rap. la art. 340 alin. (1) cu aplicarea art. 41 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect plângerea împotriva ordonanței procurorului de clasare, formulată de către petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații B. și S.C. E. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Brăila.

Prin sentința penală nr. 1939 din 07 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Brăila, în baza art. 51 C. proc. pen. în ref. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 București competența de soluționare a plângerii formulată de petentul S.C. A. S.R.L. București. S-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Brăila, în contextul istoricului dosarelor și a stării de fapt expuse, a apreciat raționamentul judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, în ceea ce privește competența teritorială, ar fi fost corect în situația în care în speță ar fi fost sesizări simultane. Art. 41 alin. (1) și (2) C. proc. pen. care stabilește competența teritorială nu este incident întrucât ne aflăm în situația unor sesizări succesive și nu simultane. Art. 41 alin. (4) teza a doua C. proc. pen. prevede că, în situația când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate. Aliniatul 5 al aceluiași articol prevede că ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Astfel, prima sesizare a fost făcută la data de 16.12.2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și înregistrată cu nr. x/2009 (plângerea penală formulată de către C. împotriva S.C. D. S.R.L., a reprezentanților legali ai S.C. D. S.R.L. și tuturor persoanelor răspunzătoare pentru săvârșirea infracțiunilor de contrafacere, respectiv de concurență neloială, prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. d) și g) din Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante și de art. 5 lit. a), b) și g) din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială).

Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost preluat prin rezoluția procurorului general nr. x/2011 din 04.04.2011 și înregistrat pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. x/2011.

Ulterior primei sesizări, la data de 30.06.2010, S.C. A. S.R.L. a formulat plângere împotriva numitului B., pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., de concurență neloială prevăzută de art. 301 C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de speculă prevăzută de art. 295 C. pen. și de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 C. pen., de concurență neloială prevăzută de art. 5 lit. b) și g) din Legea nr. 11/1991, art. 1 lit. p) raportat la art. 3 din Legea nr. 12/1990.

Plângerea S.C. A. S.R.L. a fost înregistrată cu numărul unic x/2010 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. Dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila a fost preluat prin rezoluția procurorului general nr. x/2011 din 08.09.2011 și înregistrat pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. x/2011, dosar ce a fost conexat la dosarul nr. x/2011.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Brăila a constatat că în cauză prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 15.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2014, judecătorul de Cameră Preliminară în baza art. 341 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a soluționat odată plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva Ordonanței nr. x/2011 din 05.08.2014 a P.Î C. civ..J. și a Ordonanței nr. 2637/112/2014 din 23.09.2014 a Procurorului șef secție urmărire penală și criminalistică P.Î.C.C.J. pe care le-a desființat în parte.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 februarie 2018, primind termen de judecată aleatoriu la data de 06 martie 2018.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 5 București pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.

Art. 41 C. proc. pen.

(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Art. 41 alin. (2) C. proc. pen. prevede că prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

În consecință, pentru a fi competentă Judecătoria Brăila trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 41 alin. (5) C. proc. pen., iar nu doar cele prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Per a contrario, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile, competența revine instanței prevăzute de art. 41 alin. (4) C. proc. pen., care în cauză este Judecătoria Sector 5 București.

Ordinea prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. pen. se aplică doar în cazul descris de art. 41 alin. (5) C. proc. pen.. Atunci când nu există sesizări simultane, ca în cauza de față, ordinea de prioritate este prevăzută de art. 41 alin. (4) C. proc. pen. (instanța mai întâi sesizată).

Astfel, Art. 41 alin. (4) C. proc. pen. este incident în două ipoteze:

- când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut;

- când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe.

Acest din urmă caz este incident în speță ceea ce face să devină competentă aceea dintre instanțele enumerate de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., dacă a fost mai întâi învestită.

Cererea pendinte asupra căreia au intrat în conflict cele două instanțe are ca obiect soluționarea cauzei privind plângerea formulată de către petenta A. S.R.L. împotriva ordonanței procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 și a prim procurorului nr. 172/II-2/2016. Plângerea formulată de petenta A. S.R.L. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 25.01.2017 sub nr. x/2017. Judecătoria Sectorului 5 București, apreciind că soluționare dosarului nu este de competența acestei instanțe a declinat dosarul către Judecătoria Brăila. Așadar, Judecătoria Sectorului 5 București este prima instanța sesizată cu plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 340 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului rezultă că, mai întâi, la data de 16.12.2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost înregistrată cu nr. x/2009, plângerea penală formulată de către C. împotriva S.C. D. S.R.L., a reprezentanților legali ai S.C. D. S.R.L. și tuturor persoanelor răspunzătoare pentru săvârșirea infracțiunilor de contrafacere, respectiv de concurență neloială, prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. d) și g) din Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante și de art. 5 lit. a), b) și g) din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială. Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost preluat prin rezoluția Procurorului general nr. x/2011 din 04.04.2011 și înregistrat pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. x/2011. La data de 30 iunie 2010 S.C. A. S.R.L. a formulat plângere împotriva numitului B., administratorul S.C. E. S.R.L., pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., de concurență neloială prevăzută de art. 301 C. pen., de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., de speculă prevăzută de art. 295 C. pen. și de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art. 297 din C. pen., de concurență neloială prevăzută de art. 5 lit. b) și g) din Legea nr. 11/1991, art. 1 lit. p) raportat la art. 3 din Legea nr. 12/1990. Plângerea s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a formulat dosarul nr. x/2010 care a fost preluat prin rezoluția Procurorului general nr. x/2011 din 08.09.2011 și înregistrat pe rolul secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. x/2011, dosar ce a fost conexat la dosarul nr. x/2011. În acest dosar s-a emis ordonanța nr. x/2011 din 05.08.2014 și ordonanța nr. 2637/II-2/2014 din 23.09.2014 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva cărora a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 340 C. proc. pen., S.C. A. S.R.L. Prin încheierea nr. x/2014 din data de 15.05.2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei sector 5 București, în baza art. 341 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a admis plângerea S.C. A. S.R.L. împotriva ordonanței nr. x/2011 din 05.08.2014 și a ordonanței nr. 2637/II-2/2014 din 23.09.2014 pe care le-a desființat în parte, iar instanța a decis trimiterea cauzei la procuror. Ulterior, s-au emis ordonanțele procurorului nr. x/2016 și a prim procurorului nr. 172/II-2/2016, atacate de petenta S.C. A. S.R.L. prin prezenta plângere.

În cauza penală concretă, se constată că urmărirea penală s-a efectuat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar Judecătoria Sectorului 5 București este instanța sesizată cu plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva ordonanței procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 și a prim procurorului nr. 172/II-2/2016. După cum se precizează anterior, ordinea de prioritate prevăzută de art. 41 alin. (5) C. proc. pen. nu se aplică în speță, întrucât acest text de lege prevede două ipoteze: când două instanțe sunt sesizate simultan sau când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, situații care nu sunt incidente în cauza de față.

Înalta Curte apreciază că în speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 41 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 5 București fiind, așadar, instanța prevăzută de lege, sesizată cu plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. la data de 25 ianuarie 2017, încadrându-se în ordinea stabilită de textul mai sus evocat, întrucât este instanța în raza căreia se află sediul părții vătămate (S.C. A. S.R.L având sediul în București, str. x, sector 5).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei nr. 1702/302/2017, privind petenta S.C A. S.R.L. și pe intimații B., S.C. E. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe intimații B., S.C. E. S.R.L. și partea vătămată A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia îi trimite dosarul spre soluționare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6 martie 2018.