ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 08 august 2019, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 453/P/2019 din 3 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, menținută prin Ordonanța nr. 149/II-2/2019 din 11 iulie 2019 a prim-procurorului acestei unități de parchet. În cuprinsul sesizării, petentul a criticat soluția de clasare dată de procuror pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva greșitei încadrări în dispozițiile art. 244 alin. (1) C. pen. a faptelor reclamate, solicitând restituirea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen., de către suspecții B. și C.

Prin Sentința penală nr. 2877 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a plângerii împotriva Ordonanței de clasare nr. 453/P/2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că, în raport cu dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că plângerea formulată de petent vizează o ordonanță de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Ploiești.

Prin urmare, dosarul a fost înaintat spre soluționare Judecătoriei Ploiești unde a fost înregistrat, la data de 12 noiembrie 2019, sub același număr de dosar.

Totodată, se constată că, la data de 12 august 2019, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019, o altă plângere formulată de petentul A. împotriva aceleiași ordonanțe emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Prin Sentința penală nr. 2987 din 18 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a plângerii împotriva Ordonanței de clasare nr. 453/P/2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în favoarea Judecătoriei Ploiești, invocându-se aceleași argumente ca în primul dosar.

După sesizarea Judecătoriei Ploiești cu cele două dosare, la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul acestei instanțe a dispus, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., reunirea Dosarului penal nr. x/2019 la Dosarul penal nr. x/2019, având în vedere identitatea de obiect. La același termen de judecată s-a pus în discuția părților competența Judecătoriei Ploiești.

Prin Încheierea penală nr. 65 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 340 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe. Ca urmare, a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 453/P/2019 din 03 mai 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și menținută prin Ordonanța prim-procurorului nr. 149/II-2/2019, în favoarea Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Craiova, astfel că, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarului în vederea soluționării acestui conflict negativ către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Ploiești a reținut că, prin Ordonanța nr. 453/P/2019 din 03 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, apreciindu-se că, din actele dosarului, rezultă că între părți ar exista un litigiu de natură civilă, lipsind intenția de inducere în eroare cu scopul obținerii unui folos injust.

În fapt, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost înregistrată plângerea petentului A. cu privire la faptul că numita B., împuternicită să efectueze demersurile necesare vânzării unui teren, ar fi vândut, fără drept, terenul său și nu al fratelui, astfel cum aceasta fusese împuternicită. În concret, la data de 22 octombrie 1998, a fost încheiat actul de partaj voluntar la biroul notarului public D. între numiții E., A. și F. cu privire la terenul deținut în indiviziune situat în extravilanul comunei Maglavit, județul Dolj. La data de 08 martie 2016, numitul E. a mandatat-o pe numita B., printr-o procură autentică, să îl reprezinte în fața autorităților pentru efectuarea actelor necesare vânzării terenului său. La 3 octombrie 2016, prin Contractul de vânzare nr. 5625, numitul E., prin mandatar B., a vândut terenul din comuna Maglavit, satul Maglavit, parcela x, tarlaua x, identificat cu nr. cadastral x. Potrivit extrasului de carte funciară, a reieșit faptul că terenul vândut aparținea numitului A. și nu lui G., astfel că în arhivele O.C.P.I. Craiova terenul lui A. apare ca aparținând numitului H. care, în fapt, a cumpărat parcela de teren aparținând numitului E.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, intimata B. a declarat că, în anul 2016, a fost mandatată de numitul E., astfel că a predat societății I. S.R.L. Craiova documentația necesară întocmirii cărții funciare a terenului, iar la 31 octombrie 2016 a semnat contractul de vânzare, precizând, însă, că nu a fost prezentă cu ocazia efectuării măsurătorilor topografice.

Prin urmare, în cauză s-a dispus soluția de clasare cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., față de numita B.

Referitor la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale pretins a fi fost comisă de numitul J., în calitatea sa de notar public, s-a reținut că acesta a autentificat contractul de vânzare pe baza documentelor asupra terenului pe numele numitului E. și extrasul de carte funciară.

S-a mai arătat că, prin Ordonanța nr. 15/P/2019 din 15 februarie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus clasarea cauzei față de notarul public J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual.

Raportându-se la dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Ploiești a reținut că plângerea împotriva soluției de clasare dispusă de procuror trebuie adresată judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, competență care se determină în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a) locul săvârșirii infracțiunii, b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta, d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

S-a mai reținut că, prin raportare la latura obiectivă a infracțiunii, locul săvârșirii faptei este determinat în funcție de locul unde este realizată acțiunea sau inacțiunea infracțională care constituie elementul material al infracțiunii sau locul unde se presupune că s-a produs urmarea imediată a acesteia.

S-a subliniat că din această perspectivă a fost soluționată și plângerea formulată împotriva soluțiilor de clasare cu privire la infracțiunile săvârșite de numitul J., în calitatea sa de notar public, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, prin Încheierea nr. 37 din data de 25 aprilie 2019 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2019 respingând plângerea petentului, ca nefondată.

Având în vedere situația de fapt mai sus expusă, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Ploiești a constatat că faptele reclamate de petentul A. vizează activitatea numitei B., care a fost mandatată să se ocupe de obținerea documentelor necesare vânzării unui teren aflat în comuna Maglavit, satul Maglavit, din județul Dolj, iar, ulterior, a semnat contractul de vânzare la biroul notarului public din Craiova, județul Dolj, rezultând, astfel, că atât activitatea imputată, cât și urmarea acesteia s-a desfășurat în raza de competență a Judecătoriei Craiova.

S-a apreciat că, deși petentul a înțeles să sesizeze organele de cercetare penală și, respectiv, de urmărire penală de pe raza teritorială a municipiului Ploiești, județul Prahova, care au procedat în consecință la efectuarea actelor de cercetare și urmărire penală cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, acestea aveau obligația, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., să sesizeze "judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță", respectiv de la cea în a cărei rază teritorială se află locul săvârșirii infracțiunii, în speță Judecătoria Craiova.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova este competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 453/P/2019 din 3 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, menținută prin Ordonanța nr. 149/II-2/2019 din 11 iulie 2019 a prim-procurorului acestei unități de parchet, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată împotriva soluției de clasare dispusă de procuror trebuie adresată judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Reglementând competența teritorială a instanțelor judecătorești, art. 41 C. proc. pen. stabilește, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), definește noțiunea de "loc al săvârșirii infracțiunii" ca fiind acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menționate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Așadar, dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, petentul a reclamat săvârșirea de către numita B. a unor fapte de natură penală cu prilejul efectuării, în calitate de mandatar al numitului E., a demersurilor pentru obținerea documentelor necesare vânzării unui teren aflat în comuna Maglavit, satul Maglavit, din județul Dolj, și a semnării contractului de vânzare la biroul notarului public din Craiova, județul Dolj, fapte în urma cărora imobilul din comuna Maglavit, satul Maglavit, parcela x, tarlaua x, identificat cu nr. cadastral x, aparținând petentului, a fost înregistrat în evidențele O.C.P.I. Craiova ca fiind dobândit, prin cumpărare, de numitul H.

Se observă, astfel, că, faptele reclamate de petent s-au desfășurat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Craiova și a parchetului de pe lângă această instanță.

Ca urmare, din moment ce locul săvârșirii infracțiunii, în accepțiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoriei Craiova, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) și alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanță este competentă teritorial să judece plângerea formulată de petentul A., fiind prima sesizată dintre jurisdicțiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru efectuarea de cercetări cu privire la faptele reclamate nu este de natură să atragă competența teritorială a acestei instanțe (Judecătoria Ploiești), în condițiile în care, pe de o parte, activitatea imputată s-a realizat în municipiul Craiova (locul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care ulterior a fost înregistrat în evidențele O.C.P.I. Craiova), iar, pe de altă parte, prevederile art. 41 alin. (5) C. proc. pen. stabilesc că ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică inclusiv în cazul în care urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini, așa cum este situația în speță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul A. este Judecătoria Craiova, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.