ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra sesizării formulate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția Penală, s-a constatat întrerupt cursul judecății și în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen. s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului survenit.

Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele:

Prin încheierea din data de 4 mai 2021 pronunțată de către completul 13 FPa în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția de necompetență funcțională a completului specializat 13Fpa din cadrul secției penale a Curții de Apel Ploiești și s-a trimis cauza spre competentă soluționare completului specializat 1Fpa din cadrul secției penale a Curții de Apel Ploiești.

S-a acordat termen la data de 08 iunie 2021 pentru când părțile din prezenta cauză au fost citate.

Pentru a pronunța soluția respectivă, s-a reținut, în esență că, în cauză Compartimentul Registratură din cadrul Curții de Apel Ploiești a înaintat dosarul cauzei completului de judecată 1FPa (judecător A.) care, însă, nu a dispus măsurile necesare la primirea acestuia, ci a întocmit un referat, pe care l-a înaintat la Președintele secției penale a Curții de Apel Ploiești și în care și-a precizat punctul de vedere referitor la competența judecătorului de soluționare a prezentei cauze.

De asemenea, un referat, fila x, a fost întocmit și de completul 13 FPa, fost 16 FPa (judecător B.).

La rândul său, președintele secției penale a Curții de Apel Ploiești a apreciat pe cale administrativă, precizând că nu este vorba despre o repartizare propriu zisă a cauzei, ci de o constatare non - jurisdicțională a competenței funcționale a completului inițial investit cu obiectul cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, în legătură cu excepția invocată a constatat că, legea procesual penală nu cuprinde dispoziții exprese în legătură cu lipsa de competență funcțională a completelor specializate desemnate pentru soluționarea cauzelor în anumite materii, cum este de exemplu, în materia infracțiunilor de corupție sau de criminalitate organizată, ca în cazul de față.

Cu toate acestea, art. 2 alin. (2) C. proc. civ. dispune în mod explicit faptul că "dispozițiile C. proc. civ. se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare".

Cum C. proc. pen. care reglementează desfășurarea procedurii penale nu cuprinde dispoziții contrare, urmează a se face aplicarea art. 129 și următoarele C. proc. civ.:

Astfel, potrivit art. 129 C. proc. civ. "(1) Necompetența este de ordine publică sau privată (2)Necompetența este de ordine publică:

(3) În toate celelalte cazuri, necompetență este de ordine privată."

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. pen. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

De asemenea, art. 136 C. proc. civ.."(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetența și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

(2) Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.

(3) Conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de Completul de 5 judecători.

(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul completelor specializate."

Acestea fiind premisele invocării de către instanța de judecată a excepției competenței funcționale/materiale de soluționare a prezentei cauze, s-au reținut cu precădere, următoarele aspecte.

Așadar, a arătat că chiar dacă completul de contestație în încheierea prin care s-a admis cererea de abținere, s-a referit la dosarul de camera preliminară, în realitate, abținerea are efect asupra întregului proces penal astfel cum este această noțiune relevată prin dispozițiile art. 3 C. proc. pen.

În acest sens, art. 3 alin. (1) C. proc. pen. menționează în mod expres și explicit că "În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare:

a) funcția de urmărire penală;

b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;

c) funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată;

d) funcția de judecată."

Așadar, noțiunea de proces penal este unitară și cuprinde atât faza de urmărire penală, cât și pe aceea de cameră preliminară, dar și de judecată.

Argumentul potrivit căruia abținerea judecătorului făcând parte din completul de cameră preliminară 13 C. proc. pen., fost 16 C. proc. pen., ar fi vizat strict și exclusiv faza camerei preliminare este complet eronat pentru cel puțin două motive.

Unul este acela că legea este cea care prevede expres că abținerea unui judecător este definitiv câștigată pentru tot parcursul procesului penal până la finalizarea acestuia, potrivit considerentele expuse anterior.

Celălalt argument este acela că la momentul soluționării cererii de abținere prin admiterea acesteia nici nu avea cum să existe vreun alt dosar pe solul Curții de Apel Ploiești, continuarea cauzei respective în faza de judecată depinzând de modul în care a rămas definitivă soluția cauzei în cameră preliminară.

3 Nici așa-zisul argument potrivit căruia prin continuarea soluționării cauzei în faza de judecată, de către un alt complet de judecată decât cel inițial investit s-ar aduce atingere principiului repartizării aleatorii a cauzei nu poate fi primit, fiind nepertinent, câtă vreme instituția repartizării aleatorii este reglementată la nivel de principiu, efectele acestuia concretizate în distribuirea dosarelor anumitor complete fiind, în anumite situații, neutralizate prin efectul legii cum ar fi, spre exemplu, în situația dispozițiilor art. 64 și următoarele C. proc. pen.

Prin urmare, față de cele astfel reținute, a apărut în mod vădit din perspectiva textelor legale incidente în cauză, astfel cum au fost acestea menționate în cele ce preced, că este competent din punct de vedere material și funcțional de a soluționa cauza dedusă judecății completul specializat 1 FPa din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea din data de 11.06.2021 pronunțată de completul 1FPa s-a constatat că în dosarul nr. x/2021, având ca obiect judecarea fondului cauzei, nu a fost formulată declarație de abținere, iar în cauză nu a fost pronunțată o soluție definitivă de restituire a cauzei la parchet, astfel încât să intervină o nouă repartizare aleatorie a cauzei.

S-a admis în consecință excepția nelegalei sesizări a completului 1 Fpa, în lipsa unei repartizări aleatorii a dosarului de fond către acest complet și s-a restituit cauza completului de judecată învestit în urma repartizării aleatorii, respectiv completului 13 Fpa, conform măsurilor dispuse de Președintele secției penale după restituirea cauzei de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea judecării cauzei pe fond.

În temeiul art. 107 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești s-a constat intervenit conflictul între completul 13 Fpa și completul 1 Fpa și s-a dispus înaintarea cauzei către conducerea Curții de Apel Ploiești spre competentă soluționare.

S-a acordat termen la data de 01 iulie 2021 la completul inițial învestit pentru când s-a dispus citarea părților din prezenta cauză.

În esență, cele câteva idei călăuzitoare ce au ghidat completul la adoptarea unei astfel de soluții, au fost următoarele:

Aspectele referitoare la competența funcțională vin să pună în aplicarea principiul fundamental al separației funcțiilor judiciare, regulă de bază în procesul penal, menționată mai sus. Astfel, în raport de funcția procesuală pe care o exercită în procesul penal se poate susține existența competenței generală a organului de cercetare penală de a efectua cercetarea penală pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare penală, competența exclusivă a procurorului de a dispune trimiterea în judecată în orice cauză penală, competența procurorului de a supraveghea efectuarea urmăririi penale, competența procurorului de a efectua urmărirea penală în cazurile expres prevăzute de lege, atribuția funcțională a judecătorului de drepturi și libertăți de a soluționa cereri, plângeri, contestații sau alte sesizări în cazurile prevăzute în art. 53 C. proc. pen., competența judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea sesizării instanței și a competenței, competența instanței de a judeca în primă instanță sau într-o cale de atac și, nu în ultimul rând, competența exclusivă a unei instanțe de a judeca anumite tipuri de cauze (nicidecum a unui complet de judecată). Numai în situația în care pentru completul 1 Fpa ar fi fost oferită o specializare în judecarea unor infracțiuni (de corupție sau la regimul dreptului de proprietate intelectuală) iar pentru completul 13 Fpa nu ar fi fost oferită această competență de soluționare a unui anumit tip de cauze prin acte ale Colegiului de Conducere, s-ar fi putut admite excepția de necompetență funcțională cu consecința trimiterii cauzei la completul specializat care judecă într-o anumită materie.

A mai reținut că atât timp cât completul 13 Fpa funcționează la nivelul secției penale din cadrul Curții de Apel Ploiești și poate judeca același gen de cauze ca și completul nr. 1Fpa, nu se poate reține că primul complet, legal învestit în urma repartizării aleatorii, nu ar avea competența funcțională de a judeca în dosarul înregistrat sub numărul x/2017.

Faptul că nu titularul completului 13 Fpa a dispus finalizarea procedurii de cameră preliminară, (soluția acestuia, în sensul începerii judecății fiind desființată în calea de atac) nu presupune, în opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești nicidecum lipsa competenței titularului completului 13 Fpa de a judeca fondul acuzațiilor formulate de organul de urmărire penală.

Chiar dacă dispozițiile art. 346 alin. (7) din C. proc. pen. stabilesc că "judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză", acest text a fost reglementat tocmai pentru a susține că nu există nicio incompatibilitate între funcția de judecător de cameră preliminară și funcția de judecată.

Cât timp, atât la data intrării în vigoare a C. proc. pen., cât și în prezent legea procesuală nu reglementează posibilitatea trimiterii spre rejudecare în procedura de cameră preliminară (inițial fiind o procedură esențialmente scrisă), a precizat că nu se poate susține în mod întemeiat că dispozițiile art. 346 alin. (7) din C. proc. pen. ar fi avut în vedere situația soluției de trimitere a cauzei spre rejudecare altui judecător de cameră preliminară.

A apreciat că acest text nu poate fi interpretat în sensul că se referă la persoana judecătorului, deoarece în materia căilor de atac exercitate în această materie, legea de procedură penală reglementează inclusiv posibilitatea ca instanța superioară să dispună începerea judecății, în virtutea efectului devolutiv al contestației. Or, dacă soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești ar fi fost desființată în calea de atac a contestației, iar în urma rejudecării, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-ar fi stabilit că se impune respingerea cererilor și excepțiilor și începerea judecății, cu siguranță cauza ar fi fost judecată în primă instanță tot de un judecător al Curții de Apel Ploiești, nu de judecătorul de la instanța de control judiciar care ar fi soluționat calea de atac a contestației.

Apreciind în consecință că la nivelul Curții de Apel Ploiești, completul 13 Fpa nu are altă specializare față de completul 1 Fpa, în cauză a considerat că se impune restituirea cauzei completului legal învestit în urma repartizării aleatorii, textul art. 136 alin. (4) din C. proc. civ. nefiind aplicabil. Numai în situația în care completul la care cauza a fost trimisă ar fi avut o specializare diferită, (spre exemplu ar fi avut calitatea de complet competent să instrumenteze în materia infracțiunilor de corupție, iar completul 13 Fpa nu ar fi avut o asemenea specializare), ar fi putut fi reținută o excepție de necompetență care să justifice trimiterea cauzei la un alt complet de judecată.

Nefiind incidentă o situație de genul celei expuse mai sus, trimiterea cauzei la un alt complet de judecată, în absența unei alte repartizări a dosarului de fond, poate fi calificată drept o încălcare a principiului repartizării aleatorii.

Recurgând la un exemplu, dacă în cursul judecării unei cauze, este respinsă ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate iar instanța superioară consideră că se impune admiterea recursului formulat împotriva acestei soluții și trimiterea cauzei spre rejudecare, numai sub aspectul verificării condițiilor de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, cu siguranță că incompatibilitatea judecătorului care a respins inițial ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, nu se poate referi la judecarea fondului cauzei, ci numai la soluționarea aspectului care a impus trimiterea spre rejudecare.

Motivul de incompatibilitate invocat în susținerea unei declarații de abținere se impune a fi examinat în corelare cu obiectul cauzei în care a fost formulată declarația de abținere. Nu toate motivele de incompatibilitate prevăzute de legea de procedură penală produc efecte pentru întregul proces penal, așa cum se susține în motivarea încheierii pronunțate de completul 13Fpa la termenul din 04 mai 2021.

În măsura în care starea de incompatibilitate este consecința trimiterii numai a dosarului de cameră preliminară la rejudecare, fiind evident că nu același judecător de cameră preliminară se poate pronunța a doua oară asupra cererilor și excepțiilor formulate de aceleași părți, acest aspect nu poate justifica prelungirea stării de incompatibilitate până la soluționarea definitivă a cauzei. O asemenea interpretare ar putea justifica, în opinia judecătorului de cameră preliminară, reținerea stării de incompatibilitate, inclusiv în situația trimiterii cauzei spre rejudecare după admiterea căii de atac a apelului, numai pe motivul că judecătorul nu a avut calitatea de judecător de cameră preliminară care a dispus începerea judecății.

Cum în dosarul de fond nu a fost formulată o declarație de abținere, acest dosar nu a fost repartizat aleatoriu altui complet de judecată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, "după alocarea numărului unic în sistemul ECRIS pentru dosarul de fond, pentru procedura de cameră preliminară se creează primul dosar asociat. Încheierea prin care se dispune începerea judecății în procedura camerei preliminare este încheiere de dezînvestire. În cazul în care se dispune restituirea cauzei la parchet, încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, rămasă definitivă, este act final de dezînvestire și în dosarul de fond".

A constatat că Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevede expres că numai în cazul în care soluția de restituire a cauzei la parchet, încheierea prin care se dispune o asemenea soluție, este act de dezînvestire în dosarul de fond, o nouă repartizare aleatorie a cauzei având loc numai după refacerea actului de sesizare a instanței.

De asemenea, a apreciat că o eventuală declarație de abținere formulată și admisă într-un dosar asociat, nu reprezintă act de dezînvestire în dosarul de fond, acesta fiind repartizat aleatoriu numai completului 13 Fpa (dl judecător B.)

Numai în ipoteza în care, în cauză ar fi fost dispusă în mod definitiv o soluție de restituire a cauzei la parchet sau ar fi fost admisă o declarație de abținere formulată de titularul completului 13 Fpa în dosarul de fond (x/42/2017), ar fi fost posibilă o nouă repartizare aleatorie a cauzei.

Conform Rezoluției nr. 523/2021 a Direcției de inspecție pentru judecători, repartizarea pentru judecarea cauzei către completul 13 Fpa, a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale. Astfel, în rezoluția menționată, s-a reținut, "referitor la afirmațiile petentului precum că, după ce dosarul a fost înaintat Curții de Apel Ploiești, în anul 2021, acesta a fost repartizat unui "complet fantomă" 13 Fpa, care era desființat printr-o decizie a președintelui instanței, din verificările efectuate a reieșit că dosarul nr. x/2017, a fost restituit Curții de Apel Ploiești, cu același număr, fiind prezentat Președintelui secției penale, pentru stabilirea completului care urmează să soluționeze cauza respectivă. Potrivit vizei existente pe referatul înaintat acestuia, reiese că Președintele secției penale a stabilit ca judecarea pe fond a cauzei să se facă de completul inițial învestit, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1), coroborat cu dispozițiile art. 101 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, respectiv de către completul 13 Fpa (fost 16 Fpa) (...) În consecință, având în vedere că nu s-au identificat elemente care să releve comiterea de către magistrații vizați a vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, sesizarea formulată urmează să fie respinsă"

Față de considerentele acestei rezoluții, în măsura în care trimiterea cauzei pentru judecată la completul 13 Fpa ar fi fost o eroare, cu certitudine, concluziile din rezoluția menționată ar fi fost diferite.

Cât timp, prin rezoluția conducerii administrativ judiciare a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus trimiterea cauzei la completul inițial învestit cu dosarul nr. x/2017, o trimitere a cauzei la un alt complet de judecată, în absența unei noi repartizări aleatorii a cauzei, poate constitui o încălcare a principiului repartizării aleatorii.

A precizat că dispozițiile art. 98 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară sunt extrem de clare, iar excluderea cauzei de la principiul repartizării aleatorii, pe motivul că un alt magistrat decât judecătorul învestit în urma repartizării aleatorii s-ar fi pronunțat dispunând începerea judecății, este lipsită de orice temei legal și poate conduce la un mecanism de dirijare a dosarului către alte completuri numai prin voința exclusivă a judecătorului învestit în urma repartizării aleatorii, ceea ce nu poate fi admis.

Așa cum a arătat anterior, soluția de admitere a excepției necompetenței funcționale a unui complet de judecată din cadrul secției penale nu are bază legală, iar în virtutea principiului repartizării aleatorii, în măsura în care se apreciază că declarația de abținere formulată și admisă într-un dosar asociat produce efecte până la finalul procesului penal, credem că se impune o nouă repartizare aleatorie a dosarului de fond, deoarece justițiabilii se vor întreba în mod legitim, pentru care motiv după admiterea declarației de abținere formulate de titularul completului 13 Fpa (în calitate de judecător de cameră preliminară) și repartizarea aleatorie către completul 17 C. proc. pen. (d-nei judecător C.), cauza este înaintată fără repartizare aleatorie completului 1 Fpa.

Deși la termenul de judecată din data de 09 iunie 2021, s-a susținut că în realitate există un conflict între normele de organizare judecătorească și normele de procedură penală, apreciindu-se că ar trebui să se acorde prioritate normelor de procedură penală în detrimentul normelor "infralegale" de organizare judecătorească, menționate în Regulamentul de ordine interioară, instanța a apreciat că deosebirea marcată de apărare este una pur teoretică, întrucât jurisprudența recentă a demonstrat că sancțiunile procesuale incidente în cazul încălcării ambelor tipuri de norme sunt aceleași.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 303/2004 prevăd că toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii. Conform art. 19 din Legea nr. 303/2004, activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

Art. 6 CEDO prevede că "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.

CEDO a statuat ca noțiunea "instanța stabilită prin lege" presupune asigurarea garanțiilor privind organizarea și compunerea tribunalului, iar noțiunea de "lege" avută în vedere de art. 6 par. 1 este extensivă, privește "nu numai legislația referitoare la stabilirea și competența organelor judiciare, dar și orice altă dispoziție de drept intern a cărei nerespectare ar fi de natură să conducă la constatarea iregularității participării unui membru al formațiunii de judecată la soluționarea unei cauze". Ceea ce contează este ca "tribunalul să răspundă criteriilor de precizie și accesibilitate, întrucât organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreția executivului și nici la discreția autorităților judiciare.

Așadar, nerespectarea principiului repartizării aleatorii ridică o problemă de încălcare a dispozițiilor art. 6 par. 1 din Convenția Europeană.

Curtea Constituțională, prin Decizia 685/2017- pct. 188 - a reținut:

"caracterul aleatoriu al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege, reprezintă garanții aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil"

În dosarul penal nr. x/2015, secția penală a ICCJ a stabilit că atunci când judecata în fond s-a realizat de un complet desemnat cu încălcarea repartizării aleatorii a cauzelor, întreaga judecată este lovită de nulitate absolută cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești a constatat că în realitate completul 1 FPa a adoptat o abordare specifică unei instanțe de control judiciar, nerezumându-se doar la exprimarea unui punct de vedere în mod obiectiv și bazat pe interpretarea personală a dispozițiilor regulamentare, legale și convenționale în materie. Acesta a adus veritabile critici judecătorului, nepermise din punct de vedere cel puțin deontologic cum ar fi în principal aceea că "trimiterea cauzei de la completul 13 Fpa la completul 1 Fpa este o formă de eludare a principiului repartizării aleatorii, de natură a produce consecințe inclusiv în planul răspunderii disciplinare, verificarea modului de repartizare a cauzei către completul 13 Fpa având loc anterior, cu ocazia unui control efectuat de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători, în dosarul nr. x-417 privind sesizarea formulată de una dintre părțile dosarului".

În totală transparență față de imperativul respectării adevărului judiciar în prezenta cauză, instanța a relevat întreaga motivare a rezoluției nr. 523/2021 a Direcției de Inspecție pentru Judecători. Din aceasta se desprinde pentru orice observator obiectiv împrejurarea că deși s-a constatat, într-adevăr, corectitudinea modului de repartizare a cauzei deduse judecății, acest aspect nu a reprezentat - și nici nu avea cum să reprezinte - obligarea completului 13 FPa de a soluționa pe fond respectiva cauză prin considerarea inadmisibilității pentru acest complet de a-și realiza funcția jurisdicțională, inclusiv prin recurgerea la procedura legală prevăzută de art. 50 C. proc. pen. referitor la declinarea de competență. Astfel, Dosarul nr. x/2017, a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești la data de 27.04.2017 și repartizat ia completul 2 C. proc. pen. - judecător D., iar în urma admiterii cererilor de abținere formulate de acest judecător și respectiv de titularul completului 14 C. proc. pen., judecător E., dosarul a fost repartizat la completul 16 C. proc. pen. - judecător B., care s-a pronunțat prin încheierea din data de 06.02.2018.

Încheierea din data de 06.02.2018 a fost desființată în totalitate prin încheierea din data de 22.06.2018 pronunțata de completul de camera preliminară de la înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești, în vederea rejudecării cererilor și excepțiilor invocate de inculpat.

Prin încheierea din data de 12.07.2018, a fost admisa cererea de abținere formulată de domnul judecător B., s-a constatat incompatibilitatea domnului judecător de la soluționarea cauzei înregistrate sub numărul x/2017/al, dosarul fiind repartizat la completul 17 C. proc. pen., judecător C., ce a fost soluționat prin încheierea din data de 12.11.2018.

În data de 7 martie 2019, a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală dosarul nr. x/2019, având ca stadiu procesual - contestație (noul C. proc. pen..) și obiect - măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară, contestațiile fiind formulate împotriva încheierilor din data de 12 noiembrie 2018, respectiv 19 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală.

Prin încheierea nr. 444 din 26 septembrie 2019, secția penală a admis contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, partea responsabilă civilmente S.C. B. Dealurile Istriței S.R.L., a desființat ambele încheieri și a trimis cauza judecătorului de camera preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești, pentru rejudecare.

Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Ploiești, iar prin încheierea din data de 10.01.2020, a fost admisa cererea de abținere formulată de doamna judecător F., s-a constatat incompatibilitatea doamnei judecător de la soluționarea dosarului nr. x/2017, astfel că dosarul a fost repartizat Ea completului lCPPa - judecător A. și a fost soluționat prin încheierea din data de 09.03.2020.

În data de 26 mai 2020, a fost înregistrat la înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală dosarul nr. x/2017, având ca stadiu procesual -contestație (noul C. proc. pen..) și obiect - măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară, contestațiile fiind formulate împotriva încheierii din data de 9 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești.

Prin încheierea nr. x/17.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, înalta Curte de Casație și Justiție, a respins contestațiile formulate, astfel că încheierea din data de 09.03.2020, a rămas definitivă.

Dosarul nr. x/2017, a fost restituit Curții de Apel Ploiești cu adresa emisa la data de 24 decembrie 2020 de înalta Curte de Casație și Justiție, cu același număr, fiind prezentat Președintelui Sectei penale, împreună cu referatul întocmit de domnul judecător A., pentru stabilirea completului care urmează să soluționeze cauza respectivă.

Prin viza Președintelui secției penale, s-a stabilit că, potrivit art. 98 alin. (1) din Regulamentul de online interioara al instanțelor judecătorești, având în vedere încheierea procedurii de camera preliminară, judecarea pe fond a cauzei se face de completul inițial investit, conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (3) din același regulament, respectiv de către completul 13 FPa (fost 16 FPa). în prezent dosarul are termen de judecată Ia data de 31.03.2021.

Argumentarea soluției:

Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea și conduita necorespunzătoare a magistraților, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

Referitor la susținerile petentului, precum că, doamna judecător F. din cadrul Curții de Apel ploiești a fost forțată să se abțină de Ia soluționarea dosarului, din verificările efectuate a reieșit că aceasta a formulat cerere de abținere, care prin încheierea de ședință din data de 10.01.2020, în baza dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a constatat starea de incompatibilitate a doamnei judecător de la soluționarea dosarului nr. x/2017, iar în temeiul 110 alin. (2) din ROI, s-a dispus repartizarea aleatorie a dosarului.

Unul dintre principiile activității judiciare este cel al imparțialității, care presupune ca un magistrat să se abțină dacă se află în vreuna dintre situațiile prevăzute de lege, dar, în același timp, dacă nu există vreun impediment de vreo natură anume, el are obligația să efectueze actele în conformitate cu dispozițiile legale, necăutând motive sau pretexte pentru a nu-și îndeplini atribuțiile.

În ceea ce privește susținerile petentului, precum că, dosarul ar fi fost repartizat "abuziv ", domnului judecător A., din aceleași verificări, respectiv din listing-ul de repartizare, din data de 10.01,2020, reiese că dosarul a fost repartizat aleatoriu, prin sistemul informatic Ecris, completului lCPP a - judecător A., astfel că susținerile acestuia nu se confirmă.

Dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevăd obligația colegiilor de conducere de a stabili "compunerea completelor de judecată ia începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului", precum și faptul că "schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești".

Art. 53 alin. (1) din același act normativ statuează ca "repartizarea cauzelor pe complete se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat", iar potrivit alin. (2) "cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege".

C. proc. pen. statuează la art. 354 alin. (1) că "Instanța judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege", iar la alin. (2) "Completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei".

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară "activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective".

Regula repartizării aleatorii a unei cauze, presupune ca un dosar să fie repartizat aleatoriu și automat unui complet de judecată, constituit legal și funcționabil, învestirea completului fiind exclusiv rezultatul alocării cauzei de către sistemul informatic.

În urma verificărilor a reieșit că nu au fost identificate incidente la repartizarea aleatorie, respectiv repartizări multiple, ștergeri de dosare și ulterior, înregistrări sub acest număr, respectiv ștergeri de informații de la momentul formării dosarului. Prin urmare, nu au rezultat indicii cu privire Ia pretinsa dirijare a dosarului, suspiciunile petentului în acest sens, nefiind reale.

În ce privește criticile petentului, față de modalitatea de soluționare a dosarului, de către domnul judecător A., arătăm că, aspectele invocate vizează măsurile dispuse și soluția pronunțată în cauză. Or, asemenea aspecte, reprezintă chestiuni care țin de esența actului de judecată.

Conform dispozitivului încheierii pronunțate, în temeiul art. 345 alin. (3) C. proc. pen.. domnul judecător, a constatat remedierea în ciclul procesual anterior, a neregularităților invocate cu privire la descrierea faptelor, a respins cererile și excepțiile invocate de către inculpați cu privire la competența și legalitatea sesizării instanței, precum și cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății. Ca urmare, magistratul vizat s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor formulate de către inculpați.

Inspecția Judiciară nu poate proceda Ia o nouă analiză a măsurilor dispuse în dosarul anterior menționat pentru a stabili dacă instanța a procedat corect în modul de instrumentare a acestuia, întrucât un asemenea demers ar echivala cu o încălcare a principiului constituțional al independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii.

Exercitarea funcție jurisdicționale se realizează numai în cadrul activității de judecată, prin aplicarea normelor de procedură, în condiții de contradictorialitate și publicitate, cu respectarea normelor de competență prevăzute de lege, a garanției de imparțialitate, a cerinței motivării hotărârilor și prin recunoașterea efectelor specifice hotărârilor judecătorești, atribute care nu aparțin contenciosului disciplinar, o asemenea analiză fiind posibilă numai în procedura controlului judiciar.

Prin urmare, modul în care judecătorii interpretează și aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancțiune disciplinară decât în măsura în care aceștia încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane sau atunci când nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabili, normele de drept material ori procesual. Altfel spus, o neregularitate a măsurilor dispuse și a hotărârii judecătorești pronunțate, constituie temei pentru formularea unei căi de atac ordinare/extraordinare, în timp ce răspunderea disciplinară poate fi antrenată în cu totul alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru promovarea unei căi de atac.

De altfel, prin încheierea nr. x/17.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, înalta Curte de Casație și Justiție, a respins contestațiile formulate, astfel că încheierea din data de 9.03.2020, pronunțată de domnul judecător A., a rămas definitivă.

Concluzionând, în baza aspectelor arătate mai sus, se apreciază că modul în care domnul judecător A., a judecat prezenta cauză, a respectat dreptul petentului la un proces echitabil, hotărârea pronunțată prezentând detaliat raționamentul logico-juridic prin care s-a realizat interpretarea normelor legale incidente și aplicabile situației de fapt dedusă judecății, pe baza probelor administrate, argumentele de fapt și de drept care au stat la baza adoptării soluției pronunțate fiind expuse punctual. De altfel, așa cum am arătat în precedent, încheierea pronunțată a fost menținută de către înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că instanța de control judiciar a verificat și analizat toate criticile petentului.

Un alt aspect susținut de către petent a fost acela că a formulat contestație împotriva încheierii din data de 09.03.2020, iar la înalta Curte de Casație și Justiție dosarul a primit "în fals" mai multe infracțiuni și mai multe părți, fără a primi un număr nou, fiind "repartizat unui complet SRI", care a și respins contestația, din verificările efectuate a reieșit că în data de 26 mai 2020, a fost înregistrat la înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală dosarul nr. x/2017, având ca stadiu procesual - contestație (noul C. proc. pen..) și obiect - măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară.

Din relațiile comunicate și respectiv din analiza informațiilor existente în aplicația ECRIS, se constată că, spre deosebire de înregistrările anterioare ale dosarului pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, la ultima înregistrare din data de 26 mai 2020, nu s-a mai alocat un număr nou de dosar, fiind transferat electronic de la Curtea de Apel Ploiești dosarul sursă, respectiv nr. x/42/2017, care are ca obiect infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, modificându-se obiectul principal al dosarului din "constituirea unui grup infracțional organizat" (cum figura la Curtea de Apel Ploiești), în "măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară".

La data transferului electronic al dosarului de la Curtea de Apei Ploiești la înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, 26 mai 2020, la Curtea de C Apel Ploiești erau înregistrate 19 părți la rubrica "Informații generale" (în loc de numărul real de 16 părți - 12 inculpați, o parte civilă și 3 părți responsabile civilmente), însă erau introduse 21 de părți la rubrica "Părți". Această neconcordanță a fost determinată de înregistrarea la rubrica "Părți" de către Curtea de Apel Ploiești, în calitate de petent, a avocaților G. și H., precum și a DIICOT - Biroul teritorial Buzău (2înregistrări).

După efectuarea transferului electronic al dosarului mai sus menționat, a fost păstrat numărul părților transferat și a fost adiționat numărul volumelor dosarului de la rubrica "Informații generale" numărul real a! volumelor înaintate înaltei Curți de Casație și Justiție, la care s-a adăugat volumul creat la înregistrarea dosarului.

Este de menționat că în situația în care în aplicația ECRIS sunt înregistrate artificial la fond, la rubrica "Părți", mai multe părți decât numărul real al acestora, această eroare nu poate fi rectificată la instanța superioară, întrucât ștergerea unei părți implică ștergerea anterioară a documentelor asociate acesteia, a citativului, precum și a căilor de atac cu referire la aceasta.

În ceea ce privește obiectul cauzei, este de menționat că la rubrica obiectul principal al dosarului a fost trecut obiectul "măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară", în timp ce la rubrica obiectele secundare ale dosarului, au fost menționate următoarele obiecte: Penal -nerespectarea obligațiilor de a nu transmite informații privind operațiuni ce intră sub incidența Legii nr. 656/2002 (Legea nr. 656/2002 art. 24), Penal - infracțiuni de corupție (Legea nr. 78/2000), Penal - delapidarea (art. 295 noul C. pen.), Penal -luarea de mită (art. 289 noul C. pen.), Penal - dare de mită (art. 290 noul C. pen.), Penal -infracțiuni de evaziune fiscală (Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005), Penal - abuzul în serviciu (art. 297 noul C. pen.), Penal - inducerea în eroare a organelor judiciare (art. 268 noul C. pen.), Penal -favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.).

Cauza a fost preluată cu numărul dosarului sursă, întrucât aplicația ECRIS nu permite reîntoarcerea unui dosar sub același număr (x/42/2017/al), prin transfer electronic în fața aceleiași instanțe, fiind repartizată aleatoriu completului C2.

Referitor la afirmațiile petentului precum că, după ce dosarul a fost înaintat Curții de Apel Ploiești, în anul 2021, acesta a fost repartizat unui "complet fantomă" 13 FPA, care era desființat printr-o decizie a președintelui instanței, din verificările efectuate a reieșit că dosarul nr. x, a fost restituit Curții de Apel Ploiești, cu același număr, fiind prezentat Președintelui Sectei penale, pentru stabilirea completului care urmează să soluționeze cauza respectivă.

Potrivit vizei existente pe referatul înaintat acestuia, reiese că, Președintelui secției penale, a stabilit ca judecarea pe fond a cauzei să se facă de completul inițial investit, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1), coroborat cu dispozițiile art. 101 alin. (1) și (3) din Regulamentul de online interioara ai instanțelor judecătorești, respectiv de către completul 13 FPa (fost 16 FPa).

Cu privire la susținerile petentului că a înaintat o cerere doamnei judecător I. de la înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a solicitat să se acorde atenție modului de repartizare a dosarelor la Curtea de Apel Ploiești, dar această cerere a fost înaintată conducerii Curții de Apel Ploiești, arătăm că în mod corect această cerere a fost redirecționată Curții de Apei Ploiești, președintele înaltei Curți de Casație și Justiție, neavând competențe în acest sens.

În consecință, având în vedere că nu s-au identificat elemente care să releve comiterea de către magistrații vizați a vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, sesizarea formulată de petentul J., urmează să fie clasată.

Revenind, judecătorul de cameră preliminară a procedat la combaterea susținerilor completului 1 FPa învederate la punctele 1 și 2 din încheierea pronunțată de acesta întrucât s-ar substitui în mod nelegal unei veritabile instanțe de control judiciar. De altfel, punctul de vedere asupra acestor chestiuni a fost exprimat în mod succint prin încheierea din data de 04.05.2021 ale cărei considerente au fost învederate anterior. Urmează a se constata că, în ciuda tuturor argumentelor care se referă la interpretarea unor dispoziții din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu referire inclusiv la invocarea unor decizii ale Curții Constituționale ori ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pretins a fi incidente pentru dispunerea soluției adoptate, nicio construcție argumentativă nu poate conduce la înlăturarea de la aplicare a unor dispoziții legale imperative precum acelea prev. de art. 66 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 3 alin. (1) C. proc. pen.. din care rezultă în mod expres și de netăgăduit că abținerea unui judecător este definitiv câștigată pentru întreg parcursul procesului penal, prin proces penal înțelegându-se în mod evident exercitarea tuturor funcțiilor judiciare începând cu urmărirea penală și sfârșind cu aceea a judecății.

În susținerea soluției pronunțate de completul de judecată, a relevat, în rezumat, motivarea unei decizii de practică judiciară extrem de recentă a Curții de Apel Cluj, este vorba despre decizia penală nr. 584/A/2021 din data de 19 aprilie 2021 și care relevă o situație, practic, identică cu cea din prezenta speță:

"În acest context vom proceda la analiza acestei excepții pe care o considerăm fondată pentru următoarele considerente:

Prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 31 mai 2017 și a fost repartizat în vederea soluționării etapei de cameră preliminară d-nei judecător K..

La data de 17 octombrie 2017 aceasta a pronunțat încheierea de cameră preliminară nr. 95 din care a respins cererile și excepțiile invocate de către inculpatul L. și M. și a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpatul L. și M., contestații ce au fost admise, încheierea a fost desființată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Cluj prin încheierea penală nr. 221 din 20 octombrie 2017.

Urmare a trimiterii spre rejudecare cauza a fost repartizată, conform ROI, judecătorului inițial investit cu soluționarea dosarului, d-na judecător llieș.

Aceasta a formulat o declarație de abținere, declarație ce a fost admisă.

Prin încheierea de admitere a cererii de abținere s-a constatat incompatibilitatea judecătorului, fiind astfel cauza trimisă spre o nouă repartizare aleatorie.

În acest context, a fost învestită cu soluționarea cauzei d-na judecător N. care a soluționat etapa de cameră preliminară prin încheierea nr. x/CP/11 aprilie 2018 definitivă prin încheierea penală nr. 165 din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj.

Prin încheierea x/CP/ll aprilie 2018, judecătorul de cameră preliminară, în mod nelegal, depășind limitele sesizării sale a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații L. și M., O. și P. de completul inițial investit.

Urmare a acestei mențiuni din cuprinsul încheierii dosarul de fond a revenit d-nei judecător K. care a și demarat judecata în cauză.

După mai multe termene de judecată în fond, Ministerul Public a invocat excepția nelegalei compuneri a completului de judecată.

Prin încheierea din 22 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj s-a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată IX FNCP învestit cu soluționarea fazei de judecată în dosarul de față prin încheierea penală FN din data de 20.02.2019, pronunțată în dosar nr. x/2017.

S-a constatat că, în dosarul nr. x/2017, competența de soluționare a cauzei (judecată) revine completului II FNCP, inițial învestit prin repartizare aleatorie, iar prin încheierea penală nr. x/CP/13.07.2018, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj în dosar nr. x/2017, definitivă prin încheierea penală nr. x/11.09.2019 a Curții de Apel Cluj, s-a stabilit componența completului de judecată legal învestit cu soluționarea pe fond a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Cluj.

S-a constatat întreruperea cursului judecății și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în cadrul competenței sale funcționale reglementate de art. 40 alin. (4) C. proc. pen., în vederea soluționării incidentului procedural.

Prin încheierea nr. 221/23 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Cluj.

Urmare a acestei situații, prin procesul-verbal din 23 august 2019, președintele Tribunalului Cluj, având în vedere cele menționate în încheierea nr. 41/2018 definitivă, a dispus ca judecarea cauzei să revină completului K..

Așa cum am precizat și anterior, această întreagă epopee a fost declanșată de o mențiune neavenită în cuprinsul unei încheieri ce a devenit definitivă prin respingerea căii de atac promovate, fără însă a fi vorba, în opinia noastră de o veritabilă autoritate de lucru judecat în ceea ce privește această mențiune.

Apreciem însă că un act administrativ nu poate să dispună contrar legii, referindu-ne aici la procesul-verbal întocmit de președintele Tribunalului Cluj.

Pe lângă argumentele invocate în decizia Curții Constituționale a României nr. 552/2015, 901/2015, 762/2019 și 214/2020 nu poate fi omis nici un moment că judecătorul K., prin admiterea cererii de abținere formulată încă din etapa de cameră preliminară, a devenit incompatibilă să mai desfășoare orice activitate judiciară în legătură cu acest dosar.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare odată admisă o cerere de abținere, indiferent din ce motive, acel judecător devine incompatibila mai judeca dosarul.

Una din componentele dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din CEDO, o reprezintă independența și imparțialitatea instanței. În jurisprudența Curții Europene, imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces -cauza Piersack C . Belgiei.

Unele din aceste situații sunt reglementate expres și atrag interdicția legală de a participa la soluționarea unei cauze, respectiv prin prevederea cazurilor de incompatibilitate.

Incompatibilitatea este considerată, cel mai adesea, și în doctrina națională și în jurisprudența internațională, ca referindu-se la compunerea instanței, dispozițiile din această materie trebuind să fie respectate sub sancțiunea nulității absolute.

De altfel, acesta este primul caz de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. (1) lit. a