ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 398/2020

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 398/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "B." al județului Buzău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata contravalorii drepturilor bănești pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și sărbători legale și anume a sporului de 100% pentru munca prestată în aceste zile așa cum sunt prevăzute în legea specială, pentru perioada 01.07.2013 - prezent și în continuare pe durata existenței contractului de muncă; obligarea pârâților la plata contravalorii orelor suplimentare prestate și acordării repausului săptămânal începând cu data de 1 iulie 2013 - prezent, și în continuare pe toata durata existenței contractului de muncă; obligarea pârâților la plata contravalorii sporului pentru orele prestate, cu serviciul de noapte, începând cu 1 iulie 2013 - prezent și în continuare pentru toată durata existenței contractului de muncă; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9848/03.11.2016, Tribunalului București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență B., în favoarea Tribunalului Buzău.

La data de 29.11.2016, dosarul nr. x/2016 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău, primind termen de judecată la data de 27.01.2017.

Prin sentința civilă nr. 481 pronunțată în data de 8 aprilie 2019, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență B..

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 23 martie 2019 a declarat apel reclamantul A., iar pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență apeluri incidente împotriva aceleiași sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 15 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 16 A II.

La termenul din data de 30 octombrie 2019, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a completului de judecată.

Prin încheierea din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă completul LM 16 A II a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 481 din data de 8 aprilie 2019 și a încheierii de ședință din data de 23 martie 2019, ambele pronunțate de Tribunalul Buzău, secția I civilă și a apelurilor incidente declarate de pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență București și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență București, împotriva sentinței civile nr. 481 din data de 8 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență B. Buzău, în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

În argumentarea acestei hotărâri instanța a reținut, în esență, că revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă competența de soluționare a cauzei și că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esență ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secțiilor a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal au fost mutați în cadrul unei noi secții, fără să fie consultați sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilității și specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Instanța a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ.

S-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

S-a subliniat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

De altfel, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, apare ca fiind și logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluționare completului 18 A civ.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a apelului principal declarat de reclamantul A. și a apelurilor incidente declarate de pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență, în favoarea completului inițial investit; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019 în prezenta cauză, că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor. Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate.

În acest context și având în vedere faptul că aprecierea asupra competenței materiale funcționale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 15.07.2019, moment care se situează chiar înainte de data pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, instanța a considerat că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul 18 Aciv.

S-a mai reținut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 din C. proc. civ., deoarece la primul termen de judecată din fața instanței de apel, la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența, întrucât acest text reglementează în mod imperativ cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să verifice și să stabilească competența, în condițiile în care art. 200 alin. (1) din C. proc. civ. trasează o primă inițiativă de stabilire a completului sau secției specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanței, după cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește celelalte considerente aduse în sprijinul declinării competenței materiale procesuale de soluționare a cauzei de către completul x, instanța a apreciat că ele reprezintă, în realitate, nemulțumiri referitoare la modul de repartizare a cauzelor, potrivit unor norme care reglementează măsuri de administrare judiciară, care nu pot justifica declinarea competenței în favoarea unui alt complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al secției I civile a Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența materială procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.

În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 15 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 16 A II.

Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 16 A II au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Înalta Curte reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia președintelui de secție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit al secției I civile a Curții de Apel Ploiești, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.