ÎCCJ, decizie (scj.ro #160925)

Cerere de intervenție accesorie respinsă. Recurs declarat oral în ședință. Consecințe din perspectiva dispozițiilor art. 148 din Codul de procedură civilă

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Actele de procedură

Index alfabetic: cerere de intervenție accesorie

încheiere de respingere

recurs declarat oral

forma scrisă a cererii de recurs

C. proc. civ., art. 64 alin. (4), art. 148 alin. (1), art. 486

Dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd forma scrisă pentru cererile adresate instanțelor, aceeași obligație reieșind și din cuprinsul art. 486 C. proc. civ., care impune mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs.

Conform dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, termen care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Nicio dispoziție din cuprinsul art. 64 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea ca partea care intervine să declare oral apel sau recurs împotriva soluției de respingere a cererii de intervenție, astfel că nu este incidentă prevederea de excepție din art. 148 alin. (4) C. proc. civ., concluzia care trebuie desprinsă din analiza acestor texte legale fiind în sensul că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție trebuie declarat în formă scrisă.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1946 din 5 noiembrie 2019

Notă

: În prezenta decizie a fost avută în vedere forma Codului de procedură civilă înainte de modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 11 ianuarie 2016 sub nr. x/3/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții  Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dealul Spirii București - Ilfov, Grupul de Interventie nr. 3 și Departamentul de Pompieri „Chimiștilor”, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să îi oblige pe pârâți la plata drepturilor bănești pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, și anume a sporului de 100% pentru munca prestată în aceste zile, așa cum sunt prevăzute în legea specială, pentru perioada 1 ianuarie 2013 până în prezent și, în continuare, pe toată durata existenței contractului de muncă.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii orelor suplimentare prestate și acordării repausului săptămânal, precum și la plata contravalorii sporului pentru orele prestate cu serviciul de noapte pentru aceeași perioadă, pe toată durata existenței contractului de muncă.

Prin sentința civilă nr. 7835 din 26 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost anulată cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților Grupul de Intervenție nr. 3 și Detașamentul de Pompieri „Chimiștilor”, pentru lipsa capacității de folosință a acestor pârâți.

A fost respinsă în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dealul Spirii București.

Prin sentința civilă nr. 9166 din 7 decembrie 2018, Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a completat dispozitivul sentinței nr. 7835, în sensul obligării reclamantului să plătească pârâtului Inspectoratul pentru Situații de urgență Dealul Spirii București Ilfov suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 7835 din 26 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale reclamantul A. a declarat apel.

B. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelantului A..

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de intervenție accesorie ca nefiind admisibilă în principiu. Prin aceeași încheiere, s-a suspendat judecata cauzei, în vederea soluționării recursului declarat împotriva acestei încheieri de către B.

La 4 iulie 2019, recurentul a depus motivele recursului declarat împotriva încheierii din 13 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 7 verso a dosarului de recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă la 5 august 2019.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de intervenție accesorie.

La 12 septembrie 2019, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dealul Spirii București-Ilfov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică din 5 noiembrie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de recurs și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului pentru nedepunerea motivelor în termen, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte a respins ca tardiv recursul pentru considerentele ce se vor arăta:

Cererea dedusă judecății instanței supreme are ca obiect recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 13 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016, prin care Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de B.

Prin Codul de procedură civilă legiuitorul a instituit, referitor la declararea căii extraordinare de atac a recursului, exigențe care privesc printre altele și respectarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, conform dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data demarării litigiului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, termen care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Verificând încheierea din 13 iunie 2019, se constată că B. a fost prezent la dezbateri personal și a formulat, în esență, concluzii de admitere a cererii de intervenție apreciind că aceasta este admisibilă.

În speță, termenul de declarare și depunere a motivelor de recurs a început să curgă pentru B., prezent la dezbateri, la 13 iunie 2019, dată la care instanța a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă.

B. a declarat oral recurs împotriva acestei încheieri la termenul din 13 iunie 2019, însă declarația în scris și motivele de recurs au fost depuse la 4 iulie 2019, conform datei aplicate pe plicul aflat la fila 7 din dosar, peste termenul de 5 zile prevăzut de lege.

Înalta Curte nu va da eficiență cererii de recurs formulate de recurent oral în fața instanței de apel, având în vedere că dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd forma scrisă pentru cererile adresate instanțelor, aceeași obligație reieșind și din cuprinsul art. 486 C. proc. civ., care impune mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs.

Instanța supremă constată că nicio dispoziție din cuprinsul art. 64 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea ca partea care intervine să declare oral apel sau recurs împotriva soluției de respingere a cererii de intervenție, astfel că nu este incidentă prevederea de excepție din art. 148 alin. (4) C. proc. civ., concluzia care trebuie desprinsă din analiza acestor texte legale fiind în sensul că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție trebuie declarat în formă scrisă.

Dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare și motivare a recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție prevăd un interval de 5 zile în care se poate exercita și motiva calea extraordinară de atac, termen care curge pentru partea prezentă la dezbateri de la pronunțare, iar în raport de aceste dispoziții legale Înalta Curte constată că recursul dedus judecății de față nu a fost declarat și nici motivat în termenul prevăzut de lege.

Aceasta întrucât se constată că cererea de recurs în formă scrisă a fost transmisă Curții de Apel București la 4 iulie 2019, așa cum atestă data inscripționată pe plicul aflat la fila 7 din dosarul de recurs, fiind astfel depășit termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 64 alin. (4) C. proc. civ., termen care, așa cum s-a arătat deja, a început să curgă pentru partea prezentă la dezbateri de la data pronunțării încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă, respectiv 13 iunie 2019 și s-ar fi împlinit la 19 iunie 2019.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.”

Așa fiind, Înalta Curte a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât a respins ca tardiv recursul declarat de B.