ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus:

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că, la data de 07.06.2024, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, a fost înregistrată plângerea numitului B., formulată prin apărătorul ales, avocat C. din cadrul Baroului București, împotriva mai multor magistrați judecători din cadrul Curții de Apel Constanța și procurori din cadrul DIICOT, PCA Constanța și PJ Constanța, considerând că aceștia ar fi săvârșit diferite infracțiuni în legătură cu instrumentarea și soluționarea unor cauze, dar și împotriva unor persoane fără calitate specială, care ar fi dat declarații mincinoase în cauza în care petentul a fost condamnat definitiv.

Prin ordonanța nr. 50/76/P/2024 din data de 18.11.2024, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) și (2) C. pen.

Date privind redeschiderea urmăririi penale:

În primul ciclu procesual al fazei de urmărire penală din prezenta cauză, prin ordonanța din data de 26.11.2024, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) și (2) C. pen.

Petentul a formulat plângere împotriva soluției de clasare, ce a fost respinsă de procurorul ierarhic superior prin ordonanța nr. 1/II/2/2025 din data de 13.01.2025.

Ulterior, a formulat plângere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin încheierea nr. 67 pronunțată la data de 18.02.2025 în dosarul nr. x/2025 (definitivă), judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de petentul B., a infirmat cele două ordonanțe și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale constând în audierea petentului și administrarea altor mijloace de probă, cauza fiind reînregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală la data de 25.02.2025.

Prin ordonanța din data de 20.03.2025, s-a dispus redeschiderea urmăririi sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) (inducerea în eroare a organelor judiciare), prev. de art. 268 alin. (1) și (2) C. pen.

Mijloace de probă și argumente pentru soluția clasării

În prima sesizare, petentul a învederat că are rezidență permanentă în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a menționat următoarele:

"Plângere penală, împotriva persoanelor mai jos menționate, aceștia având calitatea de autori ai următoarelor infracțiuni, după cum urmează:

- D., procuror DIICOT ST Constanta, pentru fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., fals intelectual, conform art. 321 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, conform art. 268,alin. (1) își 2 din legea 286/2009 C. pen.

- E., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, pentru fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320,alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, conform art. 321,alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, conform art. 268,alin. (1) își 2 din legea 286/2009 C. pen.

- F., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, pentru favorizarea făptuitorilor, conform art. 264 C. pen., sprijinirea unui grup infracțional organizat, conform art. 7,din legea 39/2003, C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, conform art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen.

- G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Curtea de apel Constanta, pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat, conform art. 7 din Legea nr. 39/2003, favorizarea făptuitorului, conform art. 264 C. pen., fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320 alin. (1), (2) C. pen.

- H., judecător în cadrul Curții de Apel Constanta pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat, conform art. 7 din legea 39/2003, favorizarea făptuitorului, conform art. 264 C. pen., fals în înscrisuri oficiale, conform art. 320,alin. (1), (2) C. pen.

- I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecători Constanta, pentru favorizarea făptuitorului, conform art. 264 C. pen., sprijinirea unui grup infracțional organizat, conform art. 7,legea 39/2003, nerespectarea hotărârilor judecătorești, conform art. 287,alin. (1),lit. b) - trafic de influenta, conform art. 291,alin. (1) C. pen.

- A., funcționar public în cadrul ANAF ST Constanta, pentru - fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen. - încălcarea legii privind datele cu caracter personal, conform Legii nr. 190/2018;

- J., agent în cadrul secției 2 politie Constanta, pentru uz de fals, conform art. 323 C. pen., cumpărare de influenta, conform art. 292,alin. (1) C. pen.

- K., agent în cadrul secției 2 politie Constanta, pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen.

- L., pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen. -inducerea în eroare a organelor judiciare;

- M., pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare conform art. C. pen.

- N. pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen. inducerea în eroare a organelor judiciare, conform art. C. pen.

- O., pentru fals sub semnătura privata, conform art. 322,alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare.

În esență, s-au reținut următoarele:

În cadrul procesului cu nr. x/2019 din cadrul judecătoriei Constanta, procuroarea D. a venit sa afirme în instanța gravitatea unei presupuse fapte pentru care nu existau probe suficiente, nu au existat martori, și unde s-a falsificat hotărârea judecătorească pe baza rechizitoriului emis de parchet.

Procuroarea D. a solicitat maximul de pedeapsa, admiterea acțiunii civile într-un cuantum rezonabil și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, aceste sume au fost obținute în mod ilegal și abuziv de către reclamanta își de statul roman.

Procesul în sala de judecata a fost doar o simpla formalitate, verdictul fiind pregătit încă de la parchetul de pe lângă judecători Constanta, nefiind un proces corect își echitabil din punct de vedere juridic.

Pe parcursul procesului în instanța, în pofida faptului ca reclamanta nu se potrivea la declarații cu martorii, a faptului ca martorii au mințit în declarații, aceștia au obținut o condamnare enorma efectiv pe baza unor caracterizări, speculații își presupuneri.

Toate aceste elemente au indus în eroare organele judiciare își completul de judecata, sa produs fals intelectual își fals în înscrisuri oficiale pe hotărârea judecătorească emisa de judecători Constanta, scopul final fiind acela de a obține pedeapsa maxima.

În momentul de fata, procuroarea D. își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT ST CTA,conform unui transfer pe care 1-a obținut în anul 2023,transferul fiind strategic.

În cadrul procesului x/2019 de la Curtea de Apel Constanta, procuroarea P. a venit în instanța ca sa falsifice hotărârea judecătorească, invocând probe false de la martori inexistenți la presupusa fapta, prin motivarea hotărârii judecătorești obținute de la judecători Constanta, cu scopul de a obține condamnare.

Procuroarea E. a susținut existenta unei presupuse fapte bazate pe probe insuficiente, pe baza unui certificat medico-legal neînsoțit de analize medicale, în care nu era atașat zile de spitalizare, bilet de externare din spital, poze cu victima în care să prezinte urme de vânătăi și lovituri - nu există alte analize medicale, pentru că victima a plecat pe semnătura proprie din spital.

Procuroarea E. a afirmat că declarația părții vătămate este confirmată de declarațiile martorilor direcți.

În schimb, în declarația părții vătămate, L. confirma faptul ca martora N. nu a fost de fata la presupusa agresiune, și în momentul când N. a ieșit din imobil, orice agresiune a încetat.

Ceea ce dovedește faptul ca L. a mințit în declarația proprie data în fata Judecătoriei Constanta, cu privire la martora N., aceasta nefiind de fata la presupusa agresiune, iar când a ieșit din imobil nu era nici urma de agresiune.

În ceea ce îl privește pe al doilea lea martor, O., chiar completul de judecata al Curții de apel Constanta, format din judecătorii Q. și R., au confirmat prin hotărârea judecătoreasca emisa, ca martorul O. nu a fost de fata la presupusa agresiune.

Suplimentar, chiar și polițistul care a efectuat ancheta în decursul urmăririi penale, a afirmat ca nu au existat deloc martori la presupusa fapta, emițând un proces-verbal la data de 1.2.2019 cu acest aspect.

În condițiile în care s-a dovedit cu acte ca martorii au fost racolați ca să dea credibilitate anchetei, și nu au fost de fata la presupusa agresiune, declarațiile acestora trebuiau excluse din ancheta și de la dosar.

În schimb, judecătoria Constanta și Curtea de Apel Constanța au dispus condamnarea pe baza acelor declarații.

Toate aceste elemente au indus în eroare organele judiciare și completul de judecata, s-a produs fals intelectual și fals în înscrisuri oficiale, scopul final fiind acela de a menține condamnarea obținută.

La contestația de netrimitere în judecata cu nr. x/2022 de pe rolul Judecătoriei Constanta, procurorul F. a venit în instanța ca să apere infractorii de răspunderea penala într-un dosar de mărturii mincinoase.

Acesta a afirmat fără nici un fel de dovezi, că plângerea are un rol șicanatoriu și vindicativ, este rău intenționată și nu poate constitui o modalitate de revizuire a hotărârii de condamnare.

Cu toate ca în dosarul nr. x/2020, de pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, s-au obținut 2 hotărâri judecătorești de contestații câștigate, acest dosar stă blocat de 4 ani în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, nu este trimis în judecată conform dispozițiilor date de judecători, pentru ca procurorul F. dorește sa-i apere pe infractori de răspunderea penala cuvenita.

În baza acelor declarații mincinoase, infractorii anchetați au obținut o hotărâre de condamnare asupra sa de 8 luni de închisoare, iar în momentul de fata, acești infractori sunt protejați de procurorul F., care a blocat de 4 ani acest dosar la Parchetul Judecătoriei Constanța, favorizând infractorii din acest dosar, nerespectând hotărârile judecătorești obținute în instanța și sprijinind acest grup infracțional organizat și în sala de judecata, prin afirmații false, lipsite de dovezi.

În cazul judecătoarei H., din cadrul Curții de Apel Constanța și al procuroarei G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, acestea au falsificat hotărârea judecătorească în dosarul nr. x/2023 pe care l-au mușamalizat prin soluție de clasare, situație favorabila grupului de infractori, aceștia fiind magistrați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpații din acel dosar făcând parte dintr-o rețea infracțională foarte bine structurata în eșaloanele superioare ale parchetelor din Constanța.

Procurorul de caz a reținut că, anterior, petentul s-a adresat cu plângeri cu același obiect, formulate tot prin apărătorul ales, avocat C. din cadrul Baroului București, dar în care a menționat și alte persoane care au calitatea de magistrat, fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate, plângeri inițial înregistrate sub nr. x/2024, ce au fost atașate la prezentul dosar penal, în care a reclamat aceleași persoane cu privire la aceleași pretinse fapte penale, la care a atașat copii ale unor declarații de inculpat date de petent și ale unor declarații de martori date la Judecătoria Constanța de alte persoane. Tot la această plângere a atașat încheieri de ședință pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2019, ordonanța de clasare din dosarul nr. x/2020 al PJ Constanța, emisă de magistratul procuror S., referatul cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale față de petent, emis de secția 2 Poliție Constanța în dosarul penal nr. x 779/P/2017.

La data de 14.11.2024 a fost înregistrată la PICCJ - SUP o altă plângere a petentului, în care a reclamat 30 de persoane, parte dintre ei fiind indicați și în plângerile anterioare, magistrați judecători sau procurori, lucrători de poliție, dar și persoane fără calitate specială, tot în legătură cu dosarul penal în care acesta a fost condamnat definitiv la 8 luni închisoare sau cu alte cauze în care petentul și mama sa au formulat plângeri, precum și o declarație tehnoredactată în care se menționează că documentele atașate dosarului sunt conforme cu originalul, ambele formulate prin apărătorul ales, avocat T. din cadrul Baroului București și atașate prezentei cauze.

Tot la dosar a fost atașată și corespondența electronică transmisă de B. atât la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - ST Constanța prin care a transmis o copie parțială a plângerii înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - SRUD - Serviciul registratură generală și arhivă sub nr. x/25.04.2024, precum și extras de pe pagina web a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la dosarul nr. x/2025.

Fiind analizate înscrisurile atașate sesizărilor, a fost identificată adresa nr. x/2024 din data de 11.03.2024 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București prin care i-a fost comunicat petentului că plângerea adresată unității de parchet la data de 07.03.2024 a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. A fost depusă copia primei pagini a sesizării, din conținutul acesteia rezultând că petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de J. și K. din cadrul secției 2 Poliție Constanța, iar din conținutul adresei semnate de prim-procuror I. rezultă că sesizarea prin care solicita efectuarea de cercetări față de cei doi polițiști, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 280 C. pen., a fost înregistrată și trimisă la IPJ Constanța - Biroul Control Intern.

De asemenea, a fost depusă încheierea nr. 1148 pronunțată la data de 06.10.2022 de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă contestația privind durata procesului, formulată de petentul B. referitor la dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta sub nr. x/2020 având ca obiect plângerea acestuia formulata împotriva agentului șef principal de poliție J., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 13.09.2017, în urma apelului la serviciul S.N.U.A.U. 112 efectuat de mama sa, U., lucrătorii de poliție au refuzat sa se deplaseze la fața locului pentru a constata cele sesizate. Prin adresa nr. x/2023 din data de 22.11.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța (procuror general V.) i s-a comunicat petentului că la data de 25.03.2023 s-a dispus clasarea cauzei față de J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (2) C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cercetarea abuzivă, prev. de art. 280 alin. (2) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât faptele nu există.

Având în vedere dispozițiile ordonanței nr. 50/76/P/2024 din data de 21.03.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -SUP, în urma verificărilor în bazele de date, efectuate de Direcția Generală Anticorupție -Serviciul Județean Anticorupție Constanța în vederea citării lui B., s-a stabilit că acesta figurează cu mențiunea urmărit din data de 15.02.2022, având mandat de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, la domiciliul acestuia a fost găsită mama sa, U., care a refuzat primirea citației, motivând că nu are încredere în organele de urmărire penală și a precizat că fiul său nu a revenit în țară de șase ani, însă a pus la dispoziția polițiștilor adresa de e-mail a acestuia, respectiv W..

La data de 23.06.2025, i-a fost transmisă acestuia citația emisă în cauza 50/76/P/2024 la data de 23.06.2025 de către comisar-șef de poliție X., prin care era chemat să se prezinte la sediul SJA Constanta, în calitate de persoană vătămată, la data de 26.06.2025, ora 10:00.

Au fost atașate prezentei cauze înscrisurile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, Judecătoriei Constanța și Curții de Apel Constanța, în legătură cu dosarele la care B. a formulat sesizările ce constituie obiectul prezentei cauze.

Judecătoria Constanța a înaintat, în format letric, copii conform cu originalul după dosarele nr. x/2017, nr. y/2019 (inclusiv cele ale Curții de Apel Constanța și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție), nr. x/2019/al și nr. x/2022.

Astfel, din conținutul acestora rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2017, iar în urma cercetărilor efectuate în cauză, prin ordonanța din data de 09.07.2018 întocmită de agentul șef principal J. din cadrul secției 2 Poliție - Poliția Municipiului Constanța s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., fiind confirmată prin ordonanța din aceeași dată a magistratului procuror Y..

Prin încheierea nr. 71 pronunțată de Judecătoria Constanța la data de 09.04.2019, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea contestației formulate de B. cu privire la dosarul nr x/2017, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, stabilindu-se termen pentru soluționarea cauzei de către procuror până la data de 01.05.2019.

Prin ordonanța din data de 13.02.2019 a magistratului procuror Z., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva suspectului B. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Martorii audiați în cauză au fost N. și O..

Prin rechizitoriul din data de 04.04.2019, întocmit de magistratul procuror F. și verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procuror adjunct AA., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în data de 09.11.2017, pe fondul unor neînțelegeri privind reparația acoperișului blocului dintre mama sa și persoana vătămată L., a agresat-o fizic pe aceasta din urmă, lovind-o în mod repetat cu pumnii în zona capului, producându-i astfel leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile.

În cuprinsul acestuia s-a menționat că pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare împotriva inculpatului, acesta nu a dorit să fie asistat de apărător ales și nu au fost formulate cereri privind administrarea de probe în cauză.

Prin încheierea nr. 535 pronunțată la data de 30.05.2019 de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2019 (judecător de cameră preliminară BB., reprezentant Ministerul Public - magistrat procuror CC.) s-a dispus respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor formulate de inculpatul B., constatându-se legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2019, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și începerea judecății cauzei privind pe acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

Prin sentința penală nr. 469 pronunțată la data de 07.04.2020 de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2019 (magistrat judecător BB. -președinte de complet, reprezentant Ministerul Public - magistrat procuror D.) s-a hotărât condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilirea unui termen de supraveghere de 3 ani, iar în sarcina sa s-a stabilit respectarea unor măsuri de supraveghere, frecventarea unui program de reintegrare socială, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, obligarea acestuia la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă și plata cheltuielilor judiciare, în cuprinsul sentinței reținându-se că "apărările inculpatului sunt lipsite de orice fundament probator, din mijloacele de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, rezultând, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpatul B.."

Prin decizia penală nr. 920/P pronunțată la data de 04.11.2020 de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2019 (definitivă) (magistrați judecători Q. - președinte, R., reprezentant Ministerul public - magistrat procuror E.) s-a decis admiterea apelului declarat de inculpatul B., desființarea în parte a sentinței penale 469/07.04.2020 și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. de la 1 an la 8 luni închisoare, reducerea termenului de supraveghere a executării pedepsei de la 3 ani la 2 ani, menținerea aplicării dispozițiilor art. 91 și următoarele C. pen., reducerea cuantumului sumei acordate părții civile cu titlu de daune morale de la 5000 RON la 3000 RON și obligarea inculpatului la plata acesteia către partea civilă, fiind menținute restul prevederilor sentinței.

În ședința camerei de consiliu din data de 29.10.2018, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de recuzare formulată de apelantul-inculpat B., referitor la magistrații judecători Q. și R..

Prin încheierea nr. 73/RC pronunțată la data de 17.02.2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019 (definitivă) s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 920/P din data de 04.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, formulată prin Societatea Civilă de Avocați "DD.".

Serviciul de probațiune Constanța a informat Judecătoria Constanța că se află în imposibilitatea de a pune în executare sentința penală nr. 469/07.04.2020 pronunțată de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă la data de 04.11.2020 prin decizia penală nr. 920/P/a Curții de Apel Constanța și a procedat la invocarea prevederilor art. 96 alin. (1) C. pen., cu privire la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutării obligațiilor impuse de instanța de judecată. La data de 14.02.2022 fiind emis M.E.P.I. nr. 168 de către Judecătoria Constanța (dosar nr. x/2021), iar Biroul Național Interpol a comunicat că de la data de 14.07.2022 a fost dispusă urmărirea internațională fată de B. pentru țările afiliate O.I.P.C. Interpol, cu excepția celor membre Schengen și a celor care aplică mandatul european de arestare.

În ceea ce privește dosarul penal nr. x/2020 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a constatat că acesta a avut ca obiect plângerea petentului B. împotriva numiților N., O., M. și L., prin care solicita efectuarea de cercetări împotriva acestora pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. în legătură cu declarațiile date de aceștia în dosarul înregistrat la Judecătoria Constanța sub nr. x/2019, în care petentul a fost ulterior condamnat definitiv pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., asupra persoanei vătămate L..

Prin încheierea nr. 1780 pronunțată la data de 28.12.2021 de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă contestația privind durata procesului formulată de contestatorul B., fiind stabilit termen pentru rezolvarea cauzei de către procuror până la data de 01.04.2022.

La data de 28.03.2022, agentul șef de poliție K. a întocmit referatul cu propunere de clasare, iar prin ordonanța nr. 9297/P/2020 din data de 08.08.2022 a magistratului procuror S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legea penală, soluție împotriva căreia petentul a formulat plângere la data de 20.09.2022, adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, magistrat procuror EE..

Prin adresa nr. x/2022 din data de 10.10.2022 a PÎCCJ - Cabinet procuror general, i s-a comunicat petentului B. că referitor la sesizarea prin care a reclamat modul defectuos în care s-au efectuat cercetările în dosarul penal nr. x/2020 s-a stabilit că această cauză a fost soluționată, iar împotriva soluției a formulat plângere care se afla în curs de soluționare la prim procurorul unității de parchet.

Prin ordonanța nr. 360/II/2/2022 din data de 20.10.2022 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, EE., s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva soluției, iar petentul a formulat plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 înregistrat la Judecătoria Constanța.

Prin încheierea nr. 614 pronunțată la data de 07.06.2023 (Judecător de drepturi și libertăți FF., reprezentant Ministerul Public - magistrat procuror F.) s-a dispus admiterea plângerii formulate de petentul B., desființarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a înaintat, în format scanat, toate actele întocmite în dosarul penal înregistrat sub nr. x/2020.

S-a constatat că, la data de 02.09.2024, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța împreună cu referatul cu propunere de clasare a cauzei întocmit la data de 28.08.2024 de agentul principal de poliție GG. din cadrul secției 2 Poliție - Politia Municipiului Constanța, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Din verificările efectuate pe portalul instanțelor de judecată, nu a fost identificată plângere împotriva soluției.

Curtea de Apel Constanța a înaintat, în format letric, încheierea pronunțată la data de 27.12.2023 și încheierea penală nr. 153/P/CP pronunțată la data de 28.12.2023 în dosarul nr. x/2023 (definitivă) (judecător de cameră preliminară H.). La dezbaterile din data de 27.12.2023 au participat apărătorul ales al petentului, apărătorul ales al intimatei HH., lipsind intimații J., Z., Y., F., II., L., O., N., JJ. și KK..

Cauza a avut ca obiect cererea formulată de petentul B., prin apărătorul ales, avocat C., reprezentând plângere împotriva ordonanței din data de 08.09.2022 din dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (6) C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (2) C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (2) C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art, 321 alin. (1) C. pen., menținută prin ordonanța nr. 104/II/2/2022 din data de 06.03.2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, dispunându-se respingerea plângerii, ca nefondată.

Printre documentele înaintate de Judecătoria Constanța se regăsește adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din data de 15.04.2022 (procuror general V.) din conținutul acesteia rezultând că plângerea lui LL. a fost înregistrată sub nr. x/2021 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție și trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, unde a fost înregistrată sub nr. x/2022.

Având în vedere cele expuse, procurorul de caz a constatat că demersul judiciar al petentului are la bază mai multe dosare în care acesta este nemulțumit de soluțiile pronunțate sau dispuse, astfel că acesta a depus sesizările ce fac obiectul prezentei cauze considerând că prin soluțiile adoptate, modul de instrumentare a dosarelor sau a cererilor sale, precum și prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală în defavoarea sa, persoanele reclamate ar fi săvârșit diferite infracțiuni.

În opinia procurorului de caz, nu pot fi modalități de comitere a vreunor infracțiuni alegațiile petentului că procurorul sau judecătorul i-au respins cereri de administrare probe, că nu i-au fost respectate drepturile la apărare și alte fapte învederate, ce în concret puteau fi vicii de procedură sau manieră de apreciere de către magistrați cu privire la mijloacele de probă din dosar și vinovăția persoanei cercetate, întrucât au fost învederate apărări de fond și excepții de procedură cu privire la cauzele în care petentul a fost implicat. Acesta susține că martorii audiați nu au declarat adevărul, că diverse alte mijloace de probă au fost administrate nelegal sau nu sunt veridice, însă în speța de față nu se poate proceda la o nouă judecare a acelor cauze și nu se poate decide că hotărâri judecătorești sau alte soluții definitive ar fi nelegale sau netemeinice.

În realitate, lecturarea atentă a sesizărilor din prezenta cauză ilustrează încercarea unei căi de atac, neprevăzute de lege, împotriva soluțiilor dispuse de magistrații ce au fost, formal, reclamați penal. Sunt criticate referate cu propunerea de clasare întocmite de organele de poliție, soluțiile dispuse de procurori și confirmarea acestora de către judecători, inclusiv modalitatea de motivare a acestora, că au inclus sau nu fapte sau probe conform dorinței și opiniei petentului și alte asemenea, care juridic pot fi considerate apărări de fond sau excepții de procedură.

Susținerile petentului, referitoare la suspiciunile pe care le are cu privire la probitatea profesională a organelor de urmărire penală și a judecătorilor, nesusținute de probe certe în acest sens, nu sunt suficiente pentru a contura presupunerea rezonabilă în sensul existenței infracțiunilor menționate mai sus sau a altor fapte prevăzute de legea penală.

Aceste precizări ale petentului ilustrează abuzul de drept procesual ce 1-a obiectat prin formularea unor plângeri penale împotriva procurorului ce 1-a cercetat, fiind expuse apărări de fond ce au fost analizate în cadrul acelui dosar penal, cu privire la probatoriul administrat și raționamentul juridic al organelor de urmărire penală, atribuții ce nu pot fi considerate forme de comitere de către procurori a vreunor infracțiuni.

S-a reținut că, din sesizările, memoriile trimise la dosar de petent și din înscrisurile ce au fost atașate de acesta sau solicitate unităților de parchet sau instanțelor de judecată, nu rezultă probe sau indicii care să ateste comiterea vreunei infracțiuni de către persoanele reclamate.

În esență, acesta a expus, pe calea plângerii penale, apărări de fond și excepții de procedură aferente mai multor cauze în care a fost implicat, însă organele de urmărire penală din speța de față nu au dreptul de a exercita atribuțiile instanțelor de judecată, ale judecătorilor de cameră preliminară sau ale procurorilor ierarhic superiori celor reclamați.

Împotriva ordonanței de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală petentul B. a formulat plângere în temeiul art. 339 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 125/II-2/2025 din 17 septembrie 2025, emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul B. împotriva ordonanței de clasare din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Pentru a dispune astfel, procurorul șef a reținut, în esență, că procurorul de caz a reținut, în mod corect, printr-o motivare clară și cu argumente convingătoare, că este incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz, neexistând factori de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probațiunii sau a formulării unor concluzii diferite. Totodată, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție din încheierea nr. 67 pronunțată la data de 18.02.2025 în dosarul nr. x/2025, prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale și în care s-a arătat:

"In acest sens, se impune ca organul de urmărire penală să determine ab initio conținutul factual propriu-zis și complet al acuzațiilor aduse de petent, după care să procedeze, eventual, la ascultarea acestuia din urmă pentru clarificarea aspectelor reclamate și să soluționeze cauza sub aspectul tuturor faptelor și persoanelor indicate în cuprinsul ei, urmând a administra, eventual, probele pe care le va considera necesare."

Potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, privind organizarea judiciară, în efectuarea și supravegherea urmăririi penale, precum și în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. Procurorul are libertatea de a dispune soluția în cauză pe baza propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, științifice și riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor în mod coroborat. In concret, prin raportare la conținutul concret al faptelor sesizate, analiza efectuată în cauză a fost suficientă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Referitor la aspectele menționate în plângerea împotriva soluției, trebuie reiterat că răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Or, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, de principiu, în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și niciun magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții, iar simpla nemulțumire a uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.

Împotriva ordonanței nr. 125/II-2/2025 din 17 septembrie 2025, emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul B. a formulat plângere în condițiile art. 340 C. proc. pen., la Judecătorul de cameră preliminară.

În esență, petentul B. a susținut netemeinicia și nelegalitatea ordonanței de clasare întrucât motivarea detaliată a ordonanței atacate demonstrează că soluția de clasare nu respectă standardele legale de cercetare judiciară, impunându-se o analiză aprofundată a aspectelor sesizate, aprofundare care s-ar fi putut face foarte facil prin audierea persoanelor indicate în plângere tocmai pentru a se putea infirma sau confirma ipotezele de lucru expuse de către petent prin plângerea inițială.

Petentul a apreciat că lipsa administrării oricărei probe de către organele de urmărire penală trădează nelegalitatea și netemeinicia ordonanței atacate. Potrivit jurisprudenței constante a instanței supreme, o urmărire penală defectuoasă se caracterizează prin următoarele indicii: netestarea tuturor ipotezelor relevante; neadministrarea integrală a probelor necesare; efectuarea formală a actelor de urmărire penală; exces de raționament abstract necorelat cu elemente factuale.

Procurorul are obligația de a strânge toate probele necesare pentru a stabili existența sau inexistența faptei sesizate. Simpla analiză teoretică, fără administrarea efectivă a probelor, reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale ale urmăririi penale. Verificarea temeinică a aspectelor sesizate presupune: audierea tuturor persoanelor relevante; colectarea înscrisurilor și a înregistrărilor necesare; efectuarea de verificări concrete; administrarea tuturor mijloacelor de probă prevăzute de lege.

De asemenea, a susținut că nu au fost duse la îndeplinire considerentele reținute prin încheierea nr. 67 din 18.02.2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2025.

În concluzie, a solicitat instanței ca, prin încheierea pe care o va pronunța, să dispună admiterea prezentei plângeri, desființarea soluției atacate și trimiterea motivată a cauzei la procuror pentru a începe și, ulterior, continua urmărirea penală prin administrarea tuturor probelor relevante, necesare și utile dezlegării cauzei sesizate, fără a se mai prevala în abstract de principii și argumente străine de natura pricinii.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Preliminar, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 336 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime; dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Cu titlu prealabil, judecătorul de cameră preliminară constată că deși petitul plângerii formulate de către petent se referă și la ordonanța nr. 125/II-2/2025 din 17 septembrie 2025, emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al acestuia nu poate viza, în realitate, decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu soluția dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

Împrejurarea că obiectul procedurii prevăzute de art. 340 C. proc. pen. este reprezentat de soluția prin care procurorul de caz dispune asupra raportului juridic de conflict rezultă atât din denumirea marginală a normei procesual penale care reglementează plângerea analizată - art. 340 C. proc. pen.."Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată", cât și din conținutul dispozițiilor art. 341 alin. (5)

1

C. proc. pen., care fac referire la verificarea soluției atacate, pe baza materialului din dosarul de urmărire penală.

Soluția procurorului ierarhic superior, dispusă conform art. 339 C. proc. pen., are o natură juridică distinctă, a unei condiții de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condițiile art. 340 C. proc. pen. și nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară.

Procurorul ierarhic nu dispune clasarea cauzei, ci exercită atribuții de verificare și cenzurare a legalității soluției de clasare dispusă anterior de procurorul din subordine. Raportat la modalitatea în care procurorul șef a soluționat plângerea împotriva ordonanței de clasare și argumentele acestuia, judecătorul arată că potrivit art. 340 C. proc. pen. "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.", ceea ce înseamnă că se pot ataca cu plângere doar soluțiile de fond, de clasare dispuse de procuror, nu și cele dispuse în baza plângerii de către prim-procuror, în acest sens fiind și conținutul ori dispozitivul Deciziei nr. 13/2005 a ÎCCJ, Deciziei nr. 57/2007 a ÎCCJ, Deciziei nr. 26/2008 a ÎCCJ, Deciziei nr. 1/2009 a ÎCCJ, prin care au fost soluționate anterior mai multe recursuri în interesul legii în această materie, considerente pentru care judecătorul de cameră preliminară nu poate avea în vedere criticile formulate de către petent cu privire la soluția dată de către procurorul șef, deoarece legislația procesual penală în vigoare și practica judiciară aferentă acesteia nu îi permit acest lucru întrucât aceasta are natura unei căi de atac administrative obligatorii.

În raport cu aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte conchide că soluția de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în sine, dispusă de procuror, constituie obiectul plângerii la instanță, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen., iar nu ordonanța prin care procurorul ierarhic superior soluționează plângerea, în condițiile prevăzute de art. 339 C. proc. pen.

Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei ordonanței.

Sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât, controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire este reglementată de dispozițiile art. 341 C. proc. pen., în temeiul cărora judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, pe baza lucrărilor și a actelor din dosarul cauzei.

În cauza de față, petentul B. a contestat soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 18 august 2025 emisă în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) și (2) C. pen., de către magistrații judecători de la Curtea de Apel Constanța și procurorii din cadrul DIICOT - Structura Teritorială Constanța, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, dar și împotriva unor persoane fără calitate specială.

În esență, petentul B. a solicitat admiterea plângerii, cu consecința trimiterii dosarului la procuror în vederea continuării urmăririi penale și efectuării unei cercetări efective sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate privind modul în care magistrații judecători de la Curtea de Apel Constanța și procurorii din cadrul DIICOT - Structura Teritorială Constanța, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța au instrumentat diverse cauze în care petentul a avut calitatea de parte.

Judecătorul de cameră preliminară constată că prin ordonanța nr. 50/76/P/2024 din data de 18.11.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. și inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) și (2) din C. pen.

Se observă că, anterior, petentul s-a adresat cu plângere cu același obiect, dar în care a menționat și alte persoane care au calitatea de magistrat, plângere inițial înregistrată sub nr. x/2024, după care a fost atașată la prezentul dosar penal.

La data de 14.11.2024, se constată că la dosar a fost atașată o altă plângere a petentului, în care a reclamat 30 de persoane, o parte din ei indicați și în plângerile anterioare, magistrați judecători sau procurori, lucrători de poliție, dar și persoane fără calitate specială.

Verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică, de vreme ce, din analiza ansamblului actelor de urmărire penală, rezultă că acuzațiile expuse în plângerea petentului B. dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii subiective a acestuia față de modul de instrumentare de către magistrații judecători și procurori a mai multor cauze în care acesta a fost implicat, considerând că prin soluțiile adoptate, modul de instrumentare a dosarelor sau a cererilor sale, precum și prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală în defavoarea sa, persoanele reclamate ar fi săvârșit diferite infracțiuni.

Astfel, se constată că aspectele sesizate de petentul B. se referă, în esență, la pretinsa încălcare a atribuțiilor de serviciu de către magistrați - judecători și procurori- aflați în exercitarea funcției, cu efectul pretins al influențării declarațiilor martorilor audiați în cauza în care acesta a fost condamnat.

În ceea ce privește dispozițiile judecătorului de cameră preliminară din cuprinsul încheierii nr. 67 din 18.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, se constată că acestea au fost respectate, procurorul de caz efectuând demersuri privind audierea petentului în calitate de persoană vătămată pentru a lămuri aspectele reclamate în legătură cu faptele menționate în plângerea inițială.

Ca urmare, pornind de la situația factuală reclamată, în condițiile în care petentul a refuzat să dea curs citației emise de organele de urmărire penală, pentru a fi audiat în legătură cu aspectele sesizate, fiind administrate înscrisuri în probațiune (cele depuse de petent atașat plângerilor sale și cele administrate de procurorul de caz, prin atașarea înscrisurilor ce au format dosarele penale de referință), iar organul de urmărire penală nu a considerat necesară efectuarea unor demersuri suplimentare în acest sens, opinie însușită, de altfel, și de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că, în cauză, nu se conturează existența unor fapte penale care să fi fost comise de magistrații reclamați și care să se circumscrie infracțiunilor menționate în sesizarea petentului.

În ceea ce privește susținerea petentului B., în sensul că procurorul învestit cu soluționarea plângerii sale penale nu a administrat probe suficiente pentru a imprima un caracter efectiv anchetei sale, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, reține că, potrivit art. 100 și art. 103 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor, aprecierea și interpretarea acestora sunt prerogative recunoscute exclusiv organelor judiciare, acestea din urmă fiind singurele în măsură a aprecia concludența și utilitatea unor mijloace de probă determinate.

Caracterul efectiv al anchetei penale depinde, însă, de particularitățile cauzei, întinderea sau varietatea probatoriului pe care se grefează soluția de clasare diferențiindu-se în raport cu faptele cercetate.

Dispozițiile art. 294 ali