Decizia nr. 439/2025 — ÎCCJ, Secția penală — contestație

Asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar: Prin încheierea nr. 571 din data de 13 decembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 2205/P/2022 din data de 04 august 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 145/II/2/2022 din data de 15 septembrie 2022 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, petentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronuța această soluție, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală evaluând soluția de clasare dispusă pentru faptele imputate intimatelor B., C. și D. a arătat că nu au fost identificate elemente de nelegalitate și netemeinicie a soluției dispuse de procuror. Așadar, s-a apreciat că în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual, față de o măsură sau o soluție dispusă într-o procedură judiciară ori administrativă, cum e cazul în speță, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o.

În concluzie, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că absența unor indicii de exercitare nelegală a atribuțiilor de serviciu de către magistrații reclamați și incidența impedimentului prevăzut de art. 16 lit. a) C. proc. pen., legitimează opțiunea procurorului de a dispune clasarea cauzei, soluția dispusă prin ordonanța contestată fiind astfel legală. Împotriva încheierii nr. 571 din data de 13 decembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2022, petentul A. a formulat contestație în ceea ce privește cheltuielile judiciare stabilite în sarcina sa. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, inițial pe rolul secției Civile, ulterior fiind declinată la secția Penală, unde a fost înregistrată la data de 18.04.2023, sub nr. x/2023*.

Prin sentința penală nr. 1035 din 20.06.2025 pronunțată de Judecătoria Galați - secția penală în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale a secției penale a Judecătoriei Galați, invocată de instanță din oficiu, dispunându-se, totodată declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de petentul A. în favoare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 03.07.2025, sub nr. x/2023* și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare Completului nr. 8, pentru termenul din data de 01.10.2025.

La termenul de judecată din data de 01.10.2025, având în vedere susținerile reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu participă la soluționarea prezentului dosar, nefiind o cauză care să justifice urgența, față de Hotărârea nr. 2 a adunării generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 26 august 2025 și dispozițiile art. 353 alin. (9) din C. proc. pen., cauza a fost amânată la data de 29.10.2025. Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc.

pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Argumentele contestatorului care stau la baza contestației la executare se referă la faptul că a fost obligat la cheltuieli de judecată care nu au fost dovedite prin mijloace de probă. Pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. nu se poate modifica ori desființa hotărârea judecătorească definitivă, acest caz referindu-se doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii. Examinând actele dosarului se constată că în cauza nu există nicio nelămurire cu privire la punerea în executare a hotărârii, cheltuielile judiciare fiind stabilite în mod clar și neechivoc în sarcina contestatorului, criticile acestuia vizând, astfel cum s-a arătat, aspecte referitoare la lipsa de suport probator a cuantumului cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat și nu imposibilitatea punerii lor în executare.

Expresia "cheltuieli judiciare avansate de stat" semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate în acest scop, conform art. 272 alin. (2) C. proc. pen., din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 și 273 C. proc. pen. Art. 272 alin. (1) C. proc. pen. reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 117 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 7 mai 2020. Prin urmare, suma datorată cu titlu de cheltuieli judiciare către stat reprezintă cheltuieli de procedură și rezultă din culpa procesuală a părții a cărei cerere a fost respinsă, iar legea procesual penală nu permite contestarea cuantumului acestora în faza de executare a hotărârii. Ca urmare, împrejurările invocate de contestator nu se încadrează în motivul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 571 din data de 13 decembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2022. Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 571 din data de 13 decembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2022. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.