ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 267/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de petentul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 341 din data de 21 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 29 iunie 2021, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, menținută prin ordonanța nr. 1494/C/2022 din 06 iunie 2022 a aceleiași unități de parchet, și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, examinând plângerea petentului A. împotriva ordonanței de clasare contestată în cauză, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți a constatat că aceasta este nefondată, cu argumentarea, în esență, că din actele dosarului nu rezultă existența vreunei fapte penale, că petentul A. nu a descris în concret conținutul presupuselor fapte de natură penală imputate magistratului procuror și nu a indicat mijloace de probă în dovedirea acestora, petentul fiind în concret nemulțumit de soluția dispusă cu privire la lucrarea nr. 20-1596 a Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru procurori.

Împotriva încheierii nr. 341 din data de 21 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație în anulare petentul A., întemeiată, în drept, pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. d) și i) din C. proc. pen.

În motivarea căii de atac promovate, contestatorul a susținut, în esență, că procurorul de ședință era incompatibil să participe la judecarea cauzei, întrucât împotriva acestuia a formulat numeroase plângeri penale.

Deopotrivă, a invocat un presupus refuz de punere în executare a unei hotărâri judecătorești definitive.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea contestației în anulare exercitată de petentul A. împotriva unei încheieri care a avut ca obiect plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, reglementată de art. 341 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., care reglementează cazurile de contestație în anulare, precum și a dispozițiilor art. 432 din C. proc. pen., care stabilesc procedura de judecare, rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva hotărârilor penale definitive prin care, în ciclul ordinar, s-a soluționat fondul cauzei (acțiunea penală/civilă), respectiv cele pronunțate în apel sau, după caz, și în funcție de distincțiile de la art. 426 din C. proc. pen., rămase definitive în primă instanță, în condițiile prevăzute de art. 551 din C. proc. pen.

Ca atare, încheierea contestată nu se subsumează hotărârilor judecătorești susceptibile a fi atacate pe calea contestației în anulare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

O atare constatare atrage inadmisibilitatea cererii formulate și face inutilă examinarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute în mod expres de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca urmare, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 426 din C. proc. pen. și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 341 din data de 21 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În atare condiții, față de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 341 din data de 21 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă pe contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2023.