ÎCCJ, Secția penală, decizia din 18.02.2026 — plângere

Asupra plângerii de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța din data de 4 septembrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, emisă în dosarul nr. x/2022, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la sesizările petentului A., nefiind întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării.

Pentru a se dispune această soluție, s-a reținut că plângerea petentului a fost înregistrată, inițial, la data de 05.08.2022, la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, iar ulterior, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub nr. x/2022, aceasta fiind formulată împotriva mai multor magistrați, respectiv a procurorului B., a procurorului C., a unor judecători din cadrul Curții de Apel Iași și al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a unor procurori și judecători din cadrul mai multor unități de parchet și instanțe judecătorești, fiind vizate acte jurisdicționale și de urmărire penală definitive sau deja supuse controlului judiciar.

S-a constatat că, la dosar, au fost atașate multiple plângeri formulate de același petent, având conținut similar, transmise de diverse instituții publice, inclusiv instanțe judecătorești, unități de parchet, organe de poliție și Consiliul Superior al Magistraturii, aspect ce relevă caracterul repetitiv și neindividualizat al sesizărilor. Examinându-se sesizările formulate de petentul A., s-a constatat că acestea nu îndeplinesc condițiile legale de formă prevăzute de art. 289 alin. (4) și (5) din C. proc. pen., întrucât, deși transmise în format electronic, nu sunt certificate prin semnătură electronică validă, conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale Legii nr. 214/2024. Toate plângerile au fost expediate prin mijloace electronice, fără a conține semnătura olografă ori semnătura electronică calificată a petentului, aspect ce atrage neîndeplinirea condițiilor formale de sesizare.

Sub aspectul condițiilor de fond, s-a reținut că plângerile nu descriu fapte concrete susceptibile de a întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni, ci exprimă nemulțumiri personale ale petentului, formulate într-o manieră generală, incoerentă și presărată cu expresii jignitoare la adresa magistraților, fără indicarea precisă a momentului săvârșirii faptelor, a conduitei imputate ori a elementului material al vreunei infracțiuni. În drept, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora clasarea se dispune atunci când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile esențiale de fond și formă ale sesizării. S-a subliniat că interpretarea coroborată a normelor procesual penale relevă că neîndeplinirea cumulativă atât a cerințelor de formă, cât și a celor de fond, nu atrage restituirea administrativă a sesizării, ci impune soluția clasării.

Totodată, s-a precizat că dispozițiile art. 289 alin. (2) - (10) și art. 290 alin. (2) din C. proc. pen. reglementează, în mod explicit, condițiile de admisibilitate ale plângerii și denunțului, fără a utiliza o delimitare formală între cerințe de fond și de formă, acestea rezultând din analiza conținutului concret al sesizării. S-a mai reținut că orice acuzație privind săvârșirea unor infracțiuni, inclusiv a celor de serviciu sau contra înfăptuirii justiției, trebuie susținută de un probatoriu minim, coerent și pertinent, apt să evidențieze existența unei fapte din sfera ilicitului penal și să înlăture prezumția de nevinovăție. În lipsa unor date factuale clare și a unor probe concludente, declanșarea și desfășurarea urmăririi penale apare ca fiind imposibil de realizat, constatându-se o lipsă evidentă de corespondență între aspectele reclamate și realitatea obiectivă.

Împotriva ordonanței din data de 4 septembrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, emisă în dosarul nr. x/2022, petentul A. a formulat plângere, la data de 11 septembrie 2025, care a fost transmisă instanței supreme prin e-mail. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 septembrie 2025, sub nr. x/2025. La termenul din data de 28 octombrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a solicitat trimiterea plângerii formulate de petentul A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că a fost greșit îndreptată. Prin încheierea nr. 435 din data de 28 octombrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus trimiterea plângerii formulate de petentul A. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală.

S-a reținut că, față de obiectul plângerii formulate de petent, dar și de împrejurarea că acesta nu s-a adresat pe cale ierarhică împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, în raport cu dispozițiile art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., soluționarea plângerii este atributul procurorului ierarhic superior, respectiv al procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin ordonanța nr. 131/II-2/2025 din data de 25 septembrie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 4 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2022 al aceleiași unități de parchet.

La data de 6 octombrie 2025 a fost înregistrată pe rolul secției penale a instanței supreme plângerea formulată de petentul A. împotriva aceleiași ordonanțe de clasare din data de 4 septembrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, emisă în dosarul nr. x/2022, fiind format dosarul nr. x/2025. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că, în plângerea formulată, petentul A. nu a descris faptele care formează obiectul acesteia și pentru care a solicitat tragerea la răspundere penală, ci și-a expus nemulțumirile, la modul general, incoerent și prin folosirea de invective la adresa magistraților, fără a indica cu acuratețe momentul săvârșirii faptelor imputate ori elementul material ce îmbracă forma constitutivă a unei infracțiuni.

Astfel, prin încheierea nr. 465 din data de 6 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând plângerea formulată de petent, a constatat că aceasta este nefondată și a respins-o ca atare, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., soluția procurorului fiind legală și temeinică. Ca urmare a pronunțării încheiereii nr. 435 din data de 28 octombrie 2025, în dosarul nr. x/2025, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis ordonanța nr. 131/II-2/2025 din data de 2 decembrie 2025, prin care, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc.

pen., a respins plângerea formulată de petentul A., înregistrată pe rolul unității de parchet menționate la data de 14 noiembrie 2025, ca rămasă fără obiect. Prin adresa nr. x/2025 din data de 19 decembrie 2025, înregistrată la secția penală a instanței supreme în aceeași dată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală a transmis, spre competentă soluționare, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 4 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 131/II-2/2025 din data de 25 septembrie 2025 a procurorului șef din cadrul aceleiași secții, fiind format dosarul nr. x/2025.

La termenul din data de 18 februarie 2026, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității plângerii formulate de petentul A., motivat de împrejurarea că aceasta vizează aceeași ordonanță de clasare atacată printr-o plângere formulată anterior de petent, ce a format obiectul unui alt dosar, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală. Examinând actele și lucrările dosarului, în limitele impuse de dispozițiile procesual penale incidente în materie, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea în procedura prevăzută de art. 336-339 din C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de clasare. În prezenta cauză, se constată că petentul A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 4 septembrie 2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală în dosarul nr. x/2022, soluție ce a fost menținută ca legală și temeinică prin ordonanța din 25 septembrie 2025, emisă în lucrarea nr. 131/II-2/2025 a aceleiași unități de parchet.

Pe de altă parte, se reține că, anterior, respectiv la data de 6 octombrie 2025, a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție o altă plângere, formulată în condițiile prevăzute de art. 340 din C. proc. pen., de petentul A., împotriva aceleiași ordonanțe de clasare, emisă la data de 4 septembrie 2025 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2022, plângere ce a fost soluționată prin încheierea nr. 465 din data de 6 noiembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală (hotărâre definitivă, cu autoritate de lucru judecat), în sensul respingerii acesteia, ca nefondată.

Prin urmare, soluția de clasare dispusă de procuror, atacată prin plângerea de față, a fost examinată, din perspectiva legalității și temeiniciei, în procedura prevăzută de art. 340 și următoarele din C. proc. pen., de către judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea dosarului anterior menționat, un nou control judecătoresc, în aceeași procedură, nefiind posibil. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a din C. proc.

pen., plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 4 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 131/II-2/2025 din data de 25 septembrie 2025 a procurorului șef din cadrul aceleiași secții, se va respinge, ca inadmisibilă. În temeiul art. 275 alin. (2) și (5) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 4 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 131/II-2/2025 din data de 25 septembrie 2025 a procurorului șef din cadrul aceleiași secții. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 18 februarie 2026.