ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de 05.11.2021, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, sub nr. x/2021, plângerea formulată de A., prin care solicită efectuarea de cercetări față de magistrații B. și C., procurori în cadrul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

În conținutul plângerii, petentul a susținut că magistrații au refuzat să analizeze plângerea penală formulată împotriva magistratului D., procuror șef D.I.I.C.O.T. Tulcea, și că magistratul lasinovschi B. a refuzat abuziv și nejustificat să declanșeze și să efectueze urmărirea penală.

Totodată, petentul a apreciat că procurorii nu au fost imparțiali și au acționat în această modalitate pentru a-l favoriza pe procurorul D., fapt dovedit în opinia sa de împrejurarea că B. avea în lucru dosarul nr. x/2016 și, în opinia sa, "ar fi trebuit să se abțină, deoarece se afla la rândul lui în dușmănie" cu el. De asemenea, acesta a menționat că dosarul nr. x/2016 a fost soluționat prin clasare, fiind infirmat prin încheierea nr. 172/23.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 și încheierea nr. 317/31.05.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care au fost admise plângerile lui E..

Prin ordonanța nr. 671/P/2022 (1837/321/P/2021) din 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen., deoarece faptele reclamate nu există.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 1837/P/2021 din data de 12.11.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022 privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dosarul penal nr. x/2021 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale, fiind înregistrat sub nr. x/2022.

Prin ordonanța nr. 671/P/2022 din data de 16.11.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen., întrucât fapta nu există. Procurorul ierarhic superior a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva soluției de clasare prin ordonanța nr. 308/II-2/2022.

Prin încheierea nr. 120 din data de 01.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis plângerea formulată de petentul A. potrivit art. 340 din C. proc. pen. și a dispus desființarea ordonanței de clasare.

În motivarea încheierii, Înalta Curte a reținut că soluția de clasare este lipsită de temeinicie, lipsită de efectivitate și inaptă a clarifica existența faptelor sesizate de către petent ori de a asigura în mod real aflarea adevărului. Totodată, judecătorul de cameră preliminară a stabilit "ca organul de urmărire penală să procedeze la administrarea probei cu înscrisuri (pentru a se verifica fapta reclamată de petent, constând în sesizarea pe care ar fi formulat-o împotriva magistratului procuror D. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tulcea și refuzul magistraților procurori din cadrul S.I.I.J. de a efectua urmărirea penală; aspecte consemnate și în ordonanța de începere a urmăririi penale in rem din data de 12.11.2021) și, după caz, la audierea petentului și administrarea oricăror altor probe necesare pentru a se putea concluziona cu privire la existența/inexistența faptelor penale și, după caz, concordanța dintre faptele reclamate, tiparul lor legal și suportul probator."

În urma dispozițiilor instanței, organul de urmărire penală a efectuat verificări cu privire la plângerea/memoriul formulat de către A. împotriva magistratului procuror D. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tulcea, constatându-se următoarele:

La data de 14.12.2018, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a fost înregistrată, sub nr. x/2018 (inițial înregistrată la D.N.A. - Serviciul registratură, grefă, arhivă și relații cu publicul cu nr. 19894/2018 și redirecționată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, la data de 12.12.2018) plângerea formulată de A. împotriva "procurorilor D. și F., dar și a lucrătorilor din cadrul B. C. civ..O. Tulea pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva persoanelor, fals, fabricarea de probe, represiune nedreaptă, instigare la fals, răzbunare pentru ajutorul acordat justiției. De asemenea, împotriva avocatului G. din Baroul Tulcea a solicitat începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de trafic de influență, trafic de date nedestinate publicității, amenințare și șantaj."

Aceeași plângere a fost transmisă și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, unde a fost înregistrată sub nr. x/2018 și, ulterior, redirecționată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, la data de 04.01.2019, unde a fost atașată lucrarea nr. 845/VIII-1/2018.

Prin referatul x/2018 din data de 17.09.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție s-a dispus închiderea și arhivarea lucrării. În motivarea referatului s-a reținut că "în susținerea celor reclamate, petentul nu indică vreun material probator cu privire la o faptă de natură penală săvârșită de magistrații, polițiștii și avocatul la care acesta face referire, ci doar prezintă constatări personale ale sale."

Prin ordonanța nr. 148/II-2/2019 din data de 14.10.2019 a procurorului-șef adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva soluției dispuse în lucrarea nr. 845/VIII-1/2018.

În ceea ce privește aspectele sesizate de A. cu privire la faptul că B. l-a favorizat pe magistratul D. și pentru faptul că ar fi trebuit să se abțină la soluționarea memoriului formulat împotriva acestuia, deoarece avea în lucru dosarul penal nr. x/2016, în evidențele secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost identificat dosarul penal nr. x/2018, soluționat la data de 16.12.2021.

Dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție a fost constituit ca urmare a plângerii formulate de E. împotriva numiților H. (fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea), I. (fost prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tirbunalul Tulcea), J. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, G. (avocat în cadrul Baroului Tulcea), K. (procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța), L. (procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța) și M. (procuror D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța), plângere care a fost depusă la D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, unde a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin ordonanța nr. 201/P/2016 din data de 05.12.2016 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus clasarea cauzei, întrucât fapta nu există.

Împotriva acestei soluții, E. a formulat plângere, care a fost admisă de procurorul șef al secției de combatere a corupției și confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 317 din 31.05.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Ulterior, dosarul penal nr. x/2016 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța a fost declinat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, unde a fost înregistrat sub nr. x/2018 și repartizat magistratului procuror B..

Prin ordonanța nr. 385/P/2018 din data de 16.11.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție s-a dispus clasarea cauzei, pe motiv că faptele nu există.

Împotriva acestei soluții, E. a formulat plângere, fiind respinsă prin ordonanța nr. 178/II-2/2018 din data de 11.03.2019 a procurorului șef al secției, aceste soluții fiind, ulterior, desființate prin încheierea nr. 172 din data de 23.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În urma desființării soluțiilor, dosarul penal nr. x/2018 a fost trimis în vederea completării urmăririi penale la secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Prin ordonanța nr. 385/P/2018 din data de 02.12.2021 a procurorului de caz s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen., iar prin ordonanța nr. 385/P/2018 din data de 16.12.2021 s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 din C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 din C. pen., uz de fals prev. de ar. 323 din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Împotriva acestei soluții, numitul E. a formulat plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin ordonanța nr. 1090/C/2022 din data de 20.04.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 21.11.2024, a fost audiat A. în calitate de persoană vătămată, pentru lămurirea și detalierea aspectelor sesizate.

În finalul declarației, persoana vătămată a arătat că a depus la grefa secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție mai multe înscrisuri pentru a fi avute în vedere la dosarul cauzei.

În urma verificărilor, procurorul a constatat că înscrisurile depuse vizează, pe de-o parte, declarații date în fața unui notar de către E., care prezintă faptul că A. a fost defavorizat în dosarele pe care polițistul E. și alți polițiști le-au cercetat, iar pe de altă parte, vizează plângeri formulate de către A. prin care sesizează fapte pretins a fi săvârșite de către primarul N., fapte de furt de motorină, plângeri împotriva unor soluții, precum și ordonanțe întocmite de procurorul K., prin care, în opinia sa, au fost favorizați infractori.

A reținut că aceste înscrisuri nu au vreo relevanță în prezenta cauză și nu au legătură cu obiectul plângerii formulate de către A. împotriva magistraților B. și C.. Înscrisurile depuse reprezintă aprecieri cu caracter general cu privire la atitudinea pretins abuzivă a procurorilor care au analizat, de-a lungul timpului, plângerile formulate de către A., ele necoroborându-se cu vreun mijloc de probă.

Procurorul a apreciat că din cele prezentate anterior, se poate constata că persoana vătămată își prezintă nemulțumirea față de activitatea magistraților reclamați, în opinia sa, considerând că l-au favorizat pe magistratul D. prin faptul că nu au dispus începerea urmăririi penale și efectuarea de cercetări față de acesta, însă afirmațiile persoanei vătămate nu pot conduce la existența vreunei infracțiuni săvârșite de către persoanele reclamate.

Magistrații procurori C. și B. au înregistrat plângerea formulată de către A. în registrul de petiții, iar în urma verificărilor efectuate nu au rezultat indicii cu privire la vreo faptă penală, context în care au dispus arhivarea și închiderea lucrării.

Raportat la cele expuse, procurorul a reținut că modul în care magistrații au soluționat plângerea/memoriul în defavoarea persoanei vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

S-a reținut că pentru conturarea vinovăției penale în asemenea cazuri nu sunt suficiente argumente de genul celor invocate de petent, ci este necesară dovedirea unor fapte/împrejurări dincolo de interpretarea deciziilor luate/motivate de către magistrații reclamați, sens în care nu poate fi pusă în discuție nici existența vreunei infracțiuni de serviciu.

În consecință, constatând că nu există indicii care să fundamenteze bănuiala legitimă că persoanele reclamate ar fi săvârșit vreo infracțiune, în cauză procurorul a dispus clasare cauzei.

Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petentul A..

Prin ordonanța nr. 31/II-2/2025 din 03.02.2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 671/P/2022 (1837/321/P/2024) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, apreciind că aceasta este temeinică și legală.

Prin raportare la conținutul concret al faptelor sesizate, procurorul ierarhic superior a apreciat că mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale au fost suficiente pentru lămurirea cauzei în toate aspectele, procurorul de caz reținând în mod corect, printr-o motivare clară și cu argumente convingătoare, că este incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Împotriva ordonanței nr. 671/P/2022 (1837/321/P/2024) din 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 31/II-2/2025 din 03 februarie 2025 a procurorului șef al aceleiași secții, în termen legal, a formulat plângere petentul A..

Petentul a susținut, în esență, că atât ordonanța de clasare, cât și cea a procurorului ierarhic superior sunt nelegale și netemeinice, solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale și a administrării probelor solicitate prin adresa înregistrată la unitatea de parchet sub nr. x/24.11.2024.

În ceea ce privește ordonanța de clasare, a susținut că procurorul de caz nu a administrat probele pe care el le-a solicitat în susținerea plângerii (nu a audiat martorii propuși de el, nu a detaliat de ce înscrisurile depuse nu sunt relevante și nu a motivat de ce a refuzat audierea martorilor), iar pe cale de consecință a fost încălcată hotărârea Înaltei Curți prin care a fost desființată soluția de clasare anterioară.

Totodată, petentul a făcut trimitere la alte două persoane cu privire la care a formulat plângeri penale, respectiv H. și I..

La data de 11.03.2025, petentul a înaintat la dosar concluzii scrise în cadrul cărora a reluat aspectele prezentate în plângere cu privire la ordonanța de clasare.

În ceea ce privește ordonanța nr. 31/II-2/2025, petentul a arătat că aceasta reprezintă o copie fidelă a ordonanței de clasare, procurorul ierarhic superior nerealizând o motivare proprie, copiind practic considerentele procurorului de caz. Mai mult, petentul a arătat că din ordonanța de respingere a plângerii nu rezultă ce documente a examinat procurorul șef în afara plângerii cu care a fost învestit, nerezultând nici măcar că ar fi examinat dosarul cauzei.

La data de 20.03.2025, petentul a înaintat la dosar note scrise, la care a atașat cererea sa de probe, înregistrată la parchet sub nr. x/21.11.2014, prin care a înaintat 8 volume de înscrisuri în susținerea plângerii formulate, și un denunț anonim. Totodată, a solicitat ca în situația în care documentele depuse la parchet în cadrul celor 8 volume nu au fost înaintate instanței, să se dispună emiterea unei adrese în vederea atașării acestora.

Analizând plângerea formulată de petent pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma motivelor invocate, Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, soluția procurorului fiind legală și temeinică.

Prealabil, judecătorul de cameră preliminară constată că deși prin plângerea formulată petentul înțelege să conteste și ordonanța nr. 31/II-2/2025 din 03 februarie 2025 a procurorului - șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al petentului nu poate viza, în realitate, decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța nr. 671/P/2022 (1837/321/P/2021) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, iar nu soluția dispusă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului ierarhic exercitat în condițiile art. 339 din C. proc. pen., întrucât aceasta are o natură juridică distinctă, a unei condiții de procedibilitate pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară în condițiile art. 340 din C. proc. pen. și nu poate face, în sine, obiectul plângerii adresate acestuia din urmă.

Procurorul ierarhic superior nu dispune clasare cauzei, ci exercită atribuții de verificare și cenzurare a legalității soluției de clasare dispuse anterior de procurorul din subordine. Acest control poate avea ca urmare procedurală fie respingerea plângerii și menținerea integrală a soluției atacate, situație în care ordonanța de clasare, nu cea a procurorului ierarhic, reprezintă actul procesual și procedural atacat în condițiile art. 340 din C. proc. pen. (ipoteză incidentă și în speță), fie admiterea plângerii, infirmarea totală sau parțială a ordonanței de clasare și redeschiderea urmăririi penale în aceste limite.

Din examinarea sesizării inițiale și a plângerilor ulterioare, Judecătorul de cameră preliminară constată că petentul a solicitat cercetarea magistraților procurori C. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

În esență, petentul a susținut că cei doi magistrați procurori, B. și C., au refuzat să analizeze plângerea penală formulată împotriva magistratului procuror D., urmărind să îl favorizeze pe acesta, precum și că magistratul lasinovschi B. a refuzat abuziv și nejustificat să declanșeze și să efectueze urmărirea penală.

Totodată, petentul a apreciat că procurorii nu au fost imparțiali în soluționarea cauzei față de împrejurarea că B. avea în lucru dosarul nr. x/2016 și "se afla în dușmănie" cu petentul.

Prin ordonanța nr. 1837/P/2021 din data de 12.11.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

Pentru a se reține infracțiunea de favorizarea făptuitorului se impune existența unui ajutor material sau moral, direct sau indirect, dat unui făptuitor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii faptei prevăzute de legea penal, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Judecătorul de cameră preliminară constată că aspectele susținute de petent cu privire la soluția dispusă de magistrații procurori nu pot caracteriza infracțiunea imputată în condițiile în care din măsurile dispuse nu rezultă că aceștia ar fi acționat cu intenția de a desfășura o activitate îndreptată împotriva actului de înfăptuire a justiției, neexistând niciun indiciu cu privire la comiterea vreunei fapte de natură penală sub acest aspect.

Astfel, în cadrul cercetărilor efectuate, ca urmare a trimiterii cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale prin încheierea nr. 120 din data de 01.03.2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a fost identificată plângerea formulată de petent și s-a constatat că magistratul procuror B. a înregistrat-o în registrul de petiții, sub nr. x/2018, iar în urma verificărilor efectuate nu au rezultat indicii cu privire la vreo faptă penală, context în care a dispus arhivarea și închiderea lucrării. Împotriva referatului nr. x/2018, petentul A. a formulat plângere, aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin ordonanța nr. 148/II-2/2019 de procurorul șef adjunct, C..

Or, din moment ce magistratul procuror B. a procedat la înregistrarea plângerii formulate de petent (în registrul de petiții) și la soluționarea acesteia, iar magistratul procuror C. la soluționarea plângerii formulate împotriva referatului adoptat de procurorul B., se constată că în realitate petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate de cei doi.

Pe de altă parte, se observă că petentul, în cuprinsul plângerii formulate, face simple afirmații și aprecieri subiective, fără a învedera date, fapte și împrejurări concrete în sprijinul acuzațiilor aduse.

Judecătorul de cameră preliminară reține că pentru a se verifica dacă într-o cauză s-a săvârșit sau nu vreo faptă penală, trebuie avută în vedere împrejurarea că magistrații nu pot avea calitatea de subiecți activi ai unei infracțiuni exclusiv pe considerentul că au adoptat o soluție sau alta.

Materializarea opiniilor intimaților procurori în soluțiile pronunțate este rezultatul aplicării normelor legale în raport cu situația de fapt și de probele din dosarul cauzei, iar soluțiile sunt supuse la rândul lor controlului, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, după caz. În fiecare dintre aceste etape, persoana interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate, acesta fiind, așadar, cadrul adecvat prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați.

Referitor la susținerea potrivit căreia magistratul procuror B. avea în lucru dosarul nr. x/2016 și ar fi trebuit să se abțină de la soluționarea plângerii formulate de petent, din înscrisurile administrate în cauză se constată că dosarul nr. x/2016 are ca obiect plângerea formulată de petentul E. împotriva magistraților procurori H., I., J., K., L. și M. și a avocatului G., deci vizează o altă persoană vătămată.

Pe de altă parte, aspectele legate de imparțialitate nu pot fi analizate în această procedură, obiectul cauzei vizând soluția de clasare adoptată de procurorul de caz.

În consecință, având în vedere că în conținutul plângerilor sale petentul nu a învederat date, fapte și împrejurări care să realizeze conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizarea făptuitorului sau al altor fapte de natură penală, se constată că, în mod corect, s-a dispus clasarea cauzei privind pe intimații procurori C. și B..

Totodată, Judecătorul de cameră preliminară constată că organul de urmărire penală a respectat indicațiile primite prin încheierea nr. 120 din 01.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, fiind identificată plângerea formulată de petent și atașate înscrisurile necesare soluționării cauzei, respectiv, o copie a ordonanței nr. 148/II-2/2019 din data de 14.10.2019 emisă de procurorul șef adjunct al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, o copie a referatului nr. x/2018 din 17.09.2019, referatul nr. x/2018 prin care a fost trimis secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție memoriul adresat de A., ordonanța nr. 1090/C/2022 din 20.04.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de E. împotriva ordonanței nr. 385/P/2018 din 16.12.2021 a secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, ordonanța de clasare nr. 385/P/2018 din data de 16.12.20211 a secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și a altor înscrisuri ce vizează plângerea penală formulată de petent. Totodată, s-a procedat la audierea persoanei vătămate A. la data de 21.11.2024.

Nu în ultimul rând, contrar susținerilor petentului, Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul de caz a făcut o analiză a înscrisurilor pe care petentul le-a depus la grefa parchetului sub nr. x/24.11.2024, considerând că acestea nu au relevanță în cauză, întrucât reprezintă aprecieri cu caracter general cu privire la atitudinea pretins abuzivă a procurorilor care au analizat, de-a lungul timpului, plângerile sale, necoroborându-se cu vreun mijloc de probă.

Față de cele expuse anterior, Judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 671/P/2022 (1837/321/P/2021) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 31/II-2/2025 din data de 03 februarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) și (5) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 671/P/2022 (1837/321/P/2021) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 31/II-2/2025 din data de 03 februarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 26 martie 2025.