ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

a. Prin Ordonanța din data de 19 decembrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile efectuate de persoana vătămată A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art. 275 din C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență, că, persoana vătămată a fost cercetată și trimisă în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 21.01.2015 de către Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind înregistrat dosarul penal nr. x/2015 al Tribunalului Bihor.

Prin sentința nr. 82 din data de 10.05.2017 a Tribunalului Bihor s-a dispus achitarea persoanei vătămate, sentință împotriva căreia au declarat apel persoana vătămată și Ministerul Public, care a fost soluționat prin Decizia nr. 645/A din 9.11.2017 a Curții de Apel Oradea.

S-a reținut că obiectul sesizării formulate de petentul A. vizează o pretinsă încălcare a atribuțiilor de serviciu de către magistrații judecători B., vicepreședintele tribunalului Bihor, și C., din cadrul secției de contencios administrativ a Tribunalului Bihor, în sensul că, în contextul în care declarația de apel a parchetului a fost validată ca fiind în termen, au acționat în complicitate pentru repunerea în termenul de apel a Direcției Naționale Anticorupție.

Referitor la circumstanțele declarării apelului în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor, procurorul a constatat că Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea, a trimis prin fax Adresa nr. x/2017 prin care a comunicat declararea apelului, act care a fost atașat accidental la dosarul civil nr. x/2017 al secției a III-a contencios administrativ și fiscal, enumerând probele care au condus la această concluzie.

În consecință, a reținut că acuzațiile formulate de către persoana vătămată cu referire la pretinse acte de natură penală în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu pot fi conturate nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul condițiilor de tipicitate subiectivă.

În ceea ce privește infracțiunile de sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, a constatat că persoana vătămată nu a indicat în ce a constat obiectul material al acestei infracțiuni.

b. Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere petentul A., în condițiile prevăzute de art. 339 din C. proc. pen., invocând, în esență, că ordonanța procurorului este nefondată, întrucât în cauză nu s-a efectuat o anchetă efectivă, iar faptele au fost interpretate eronat.

c. Prin Ordonanța nr. 34/II-2/2025 din 3 februarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului, constatându-se că soluția de clasare a cauzei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este temeinică și legală.

În argumentare s-a reținut, în esență, că, prin raportare la conținutul concret al faptelor sesizate, analiza efectuată pe parcursul urmăririi penale a fost suficientă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, motivarea ordonanței este clară și convingătoare, fiind incident cazul de clasare indicat.

d. La data de 3 martie 2025, data poștei, petentul A. a formulat plângere împotriva Ordonanței de clasare din data de 19 decembrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală în Dosarul nr. x/2023 (2303/321/P/2020), susținând că aceasta este nelegală și netemeinică.

În motivarea plângerii, în esență, a susținut că ancheta a fost efectuată superficial, cu încălcarea drepturilor persoanei vătămate, care nu a fost audiată și căreia nu i s-a oferit posibilitatea de a propune probe și de a oferi clarificări, deși a arătat, prin adresa înregistrată la parchet sub nr. x/12.12.2024, că a intrat în posesia unor înscrisuri apreciate utile soluționării cauzei. De asemenea, au fost ignorate dispozițiile art. 206 din C. proc. pen., care reglementează obligația procurorului de a strânge și de a administra probe pentru stabilirea adevărului cu privire la săvârșirea faptelor pentru care s-a început urmărirea penală și a persoanei responsabile, printre care a enumerat audierea persoanei vătămate, a martorilor, a persoanelor indicate în cuprinsul plângerii pe care a formulat-o, verificarea înscrisurilor, verificare mijloace de comunicare electronică etc.

A considerat că procurorul a exclus de la început varianta implicării magistraților, limitând ancheta la verificarea formală a dosarului.

Totodată, petentul a apreciat că s-au ignorat aspectele reținute cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în cuprinsul ordonanței de declinare a cauzei.

A solicitat infirmarea Ordonanței nr. 104/P/2023 (2303/321/P/2020) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, "continuarea urmăririi penale și administrarea probațiunii, urmând ca, în baza acestora, să se poată dispune începerea urmăririi penale in personam, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor vinovați de săvârșirea infracțiunilor."

e. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 martie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C2 C. pen.

Urmare a diligențelor instanței, a fost atașat Dosarul nr. x/2023 (2303/321/P/2020) al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și lucrarea nr. 34/II-2/2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul fixat în cauză, 22 aprilie 2025, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

*****

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare sus-menționate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Motivele plângerii formulate de petentul A. în cauza de față vizează, în esență, modul superficial în care acesta apreciază că a fost efectuată ancheta penală în Dosarul nr. x/2023 (2303/321/P/2020) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Din această perspectivă, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, potrivit art. 5 alin. (1) din C. proc. pen., "Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului."

Conform art. 100 alin. (1) din C. proc. pen., "În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere."

Însă, procurorul nu administrează toate probele automat, ci ia în considerare valoarea lor probatorie prezumată, în raport cu obiectul cauzei. Așadar, pentru a dispune clasarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., procurorul nu este ținut să efectueze o administrare extinsă de probe, ci se limitează la acelea care sunt utile, concludente și pertinente pentru stabilirea adevărului.

Din perspectiva actelor procesuale și procedurale efectuate în cauză, judecătorul de cameră preliminară notează că plângerea petentului cu privire la săvârșirea de către judecătorii B. și C. a infracțiunilor de abuz în serviciu, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri și neglijență în serviciu în legătură cu declarația de apel a Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea, formulată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor a fost înregistrată la data de 14 octombrie 2020 pe rolul secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2020.

Prin Ordonanța nr. 2303/P/2020 din data de 15 octombrie 2020, având în vedere conținutul plângerii, procurorul a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin adresa emisă în cauză data de 24 noiembrie 2020, s-a solicitat Curții de apel Oradea înaintarea unei copii de pe Decizia nr. 646/A din 9 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, document care a fost înaintat la data de 21 aprilie 2021, împreună cu încheierile de ședință din 24 octombrie și 2 noiembrie 2017 .

După desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție prin Legea nr. 49/2022, prin adresa din 4 aprilie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis dosarul, pe cale administrativă, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 3 din Legea nr. 49/2022, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, unde a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Prin Ordonanța nr. 162/P/2022 din 15 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, având în vedere obligația instanței de apel de a verifica dacă apelul reclamat ca fiind declarat tardiv de către DNA-Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor a fost introdus sau nu în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei, a considerat că urmărirea penală in rem îi vizează și pe judecătorii care au soluționat apelul în cauză, respectiv magistrații D. și E., motiv pentru care a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și Criminalistică.

Cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și Criminalistică la data de 23 februarie 2023 și înregistrată sub nr. x/2023.

Prin adresa înregistrată la dosar la data de 11 martie 2024, petentul a indicat adresa la care solicită să fie citat în vederea audierii și a indicat că este "în posesia unor documente care pot constitui probe utile soluționării cauzei", precizând, fără a indica conținutul acestora ori teza probatorie, că le va pune la dispoziția organelor de urmărire penală cu ocazia primei audieri.

Prin adresa din data de 28 octombrie 2023, s-a solicitat Tribunalului Bihor înaintarea Dosarului nr. x/2015 în original, cu mențiunea că va fi restituit după consultarea acestuia. Totodată, s-a solicitat instanței, în măsura în care s-au efectuat verificări cu privire la modalitatea de înregistrare a apelului formulat în cauza antereferită de către DNA, să înainteze actele relevante întocmite în acest sens.

Prin adresa înregistrată în cauză la data de 18 noiembrie 2024, Tribunalul Bihor a înaintat dosarul solicitat, inclusiv componentele și a precizat că, în evidențele instanței, nu rezultă că au fost efectuate verificări administrative cu privire la înregistrarea apelului.

Prin adresa înregistrată la Direcția Resurse Umane și Documentare - Serviciul Registratură Generală și Arhivă sub nr. 1662 la data de 13 decembrie 2024, petentul a solicitat să i se comunica stadiul lucrărilor, menționând că nu a fost citat pentru a susține plângerea pe care a formulat-o și reiterând faptul că a intrat în posesia unor înscrisuri pe care le apreciază utile soluționării cauzei.

Prin Ordonanța nr. 104/P/2023 din data de 16 decembrie 2024, procurorul a dispus delegarea unui ofițer de poliție judiciară pentru consultarea Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bihor, constatarea unor fapte și probe ce vor fi apreciate ca relevante soluționării cauzei și atașarea acestora la dosar, prin încheierea unui proces-verbal, care a fost întocmit la data de 18 decembrie 2024, fiind atașat la fila x a dup, însoțit de documentele menționate în cuprinsul acestuia.

La data de 19 decembrie 2024, cauza a fost soluționată prin ordonanța care face obiectul prezentei plângeri, care a fost comunicată petentului la domiciliul procesual ales la data de 8 ianuarie 2025.

Din analiza dosarului de urmărire penală, rezultă că în cauză au fost verificate înscrisurile oficiale, registrele de evidență ale instanței și corespondența oficială dintre parchet și instanță.

Astfel, concluzia la care a ajuns procurorul, în sensul că adresa nr. x/2017 din 12 mai 2017, prin care a fost înaintată declarația de apel împotriva sentinței penale nr. 82 din 10 mai 2017 a Tribunalului Bihor, este susținută de probe obiective.

Relevante sub acest aspect sunt:

- raportul emis de către aparatul fax al Direcției Naționale Anticorupție,-Serviciul Teritorial Oradea, care atestă data și ora transmiterii efective către Tribunalul Bihor, la data de 12 mai 2015, ora 13:51, a declarației de apel, documente care permit inclusiv identificarea conținutului adresei,

- extrasul din registrul privind declararea căilor de atac, unde, la poziția 19, apelul este înregistrat ca fiind declarat la data de 12 mai 2015 și transmis prin fax Tribunalului Bihor;

- procesul-verbal din data de 29 mai 2017, întocmit de grefierul arhivar F. din cadrul Tribunalului Bihor, care, în urma verificării tuturor documentelor înregistrate în listingul emis de către Biroul Informatică al instanței, a găsit atașată la cererea de preschimbare termen formulată în Dosarul nr. x/2017 al secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, la fila x, declarația de apel a DNA;

- adresa Biroului Executări penale din 29 mai 2015, prin care judecătorul delegat solicită secției a III-a de contencios administrativ și fiscal remiterea declarației de apel antereferite, cu indicarea numărul de dosar la care a fost atașată, din eroare, precum și a filei;

- procesul-verbal din data de 29 mai 2017, prin care completul învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/2017 al secției a III-a de contencios administrativ și fiscal dispune detașarea înscrisului de la dosar și renumerotarea filelor acestuia, precum și înaintarea declarației de apel la secția penală;

- încheierea din data de 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Oradea pronunțată în Dosarul nr. x/2015, din care reiese că petentul, prin apărător ales, în dezbaterile din faza procesuală a apelului, nu a invocat tardivitatea declarării apelului de către Ministerul Public.

În ceea ce privește adresa președintelui secției penale din 25 mai 2017, în cuprinsul căreia, se menționează că, în urma verificărilor efectuate, nu a fost identificată la nivelul secției penale a Tribunalului Bihor recepționarea unui apel declarat de către DNA în Dosarul nr. x/2015, judecătorul de cameră preliminară reține că aceasta nu infirmă starea de fapt stabilită de procuror în cauză, dimpotrivă confirmă concluzia acestuia, în contextul în care eroarea a fost constatată ulterior, la data de 29 mai 2015, prin procesul-verbal din data de 29 mai 2017, întocmit de grefierul arhivar F. din cadrul Tribunalului Bihor, înscrisul fiind atașat la un dosar al secției a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Referitor la susținerea petentului conform căreia, prin Ordonanța nr. 162/P/2022 din 15 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ar fi reținut elemente privind săvârșirea unor infracțiuni, din examinarea conținutului acesteia reiese că procurorul s-a limitat la declinarea competenței, luând în considerare faptul că urmărirea penală in rem îi vizează și pe judecătorii care au soluționat apelul în cauză, respectiv magistrații D. și E., având în vedere obligația instanței de a verifica dacă apelul reclamat ca fiind declarat tardiv de către DNA-Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bihor a fost introdus sau nu în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei, fără a reține indicii referitoare la săvârșirea vreunei infracțiuni. De altfel, pe de o parte soluția de declinare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nici nu a fost precedată de efectuarea de acte de urmărire penală in rem, iar pe de altă parte nu poate fi considerată un element probator sau o formă de constatare anticipată a vinovăției.

În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la obligația procurorului de a audia persoana vătămată, judecătorul de cameră preliminară constată că, într-adevăr, persoana vătămată are dreptul, în cadrul urmăririi penale, să fie ascultată cu privire la faptele sesizate și să formuleze cereri și propuneri de administrare de probe (art. 81 lit. b), c) și f) din C. proc. pen.). Cu toate acestea, organul de urmărire penală nu este ținut de obligația de a proceda la audierea formală a persoanei vătămate în orice cauză penală, ci doar în măsura în care aspectele sesizate reclamă clarificări suplimentare ori oferă suficiente indicii pentru efectuarea urmăririi penale față de o anumită persoană. În lipsa unui minim probatoriu care să susțină verosimilitatea acuzațiilor, o astfel de audiere nu se impune cu necesitate. Judecătorul de cameră preliminară constată că documentele analizate, care au condus la clasarea cauzei, constând din înscrisuri oficiale care se bucură de prezumția de legalitate, nu au fost răsturnate de Înscrisurile atașate de către petent plângerii penale ori de alte probe administrate pe parcursul anchetei. Totodată, conținutul dosarului de urmărire penală relevă faptul că petentul a fost notificat cu privire la soluția de declinare a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cu privire la noul număr de dosar, iar aceasta, deși a formulat două cereri, dintre care una prin apărător ales, în luna martie 2024, indicând că este în posesia unor documente utile soluționării cauzei, nu a înțeles să solicite administrarea de probe în cauză, nu a înaintat la dosar vreun document, nu a indicat teza probatorie pe cere înscrisurile respective ar fi dovedit-o și, nici nu a detaliat conținutul acestora.

Prin urmare, susținerea petentului potrivit căreia ancheta ar fi fost formală și orientată din start spre clasare este lipsită de suport. Motivarea ordonanței indică o analiză obiectivă a contextului procesual în care Ministerul Public a declarat apelul, iar actele procesuale efectuate în cursul urmăririi penale dentotă evaluarea de către procuror a posibilității existenței unei fapte penale. În fapt, s-a reținut că o eroare administrativă - atașarea unui document la un alt dosar - a fost constatată și remediată, fără a avea consecințe asupra legalității exercitării căii de atac, fapt care exclude caracterul penal al conduitei respective. În acest context, în lipsa oricăror date concrete privind comiterea cu intenție a unei fapte prevăzute de legea penală, nemulțumirea petentului față de validarea apelului parchetului sau față de cursul procesului penal în care inițial a fost achitat nu poate constitui unic temei pentru declanșarea răspunderii penale a magistraților implicați. Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 104/P/2023 (2303/321/P/2020) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin Ordonanța nr. 34/II-2/2025 din 03 februarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 104/P/2023 (2303/321/P/2020) din data de 19 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin Ordonanța nr. 34/II-2/2025 din 03 februarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 22 aprilie 2025.