ÎCCJ, decizie (scj.ro #211747)

Plângere împotriva ordonanței de clasare. Examinarea sesizării

Cuprins de materii

:

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea Penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Index alfabetic

:      -    drept procesual penal

-   plângere împotriva ordonanței de clasare

C. proc. pen.,

art. 294 alin. (2), art. 315 alin. (1) lit. a)

În situația în care sesizarea nu îndeplinește nici condițiile de fond și nici cele de formă, sunt incidente dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care impun dispunerea unei soluții de clasare, în această ultimă ipoteză, fără că procurorul de caz să fie obligat ca, în prealabil, să procedeze la restituirea administrativă a acesteia în vederea completării de către emitent, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen.,

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 301 din 18 mai 2023 a judecătorului de cameră preliminară

1.a. Prin ordonanța din data de 6 decembrie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. x/P/2022, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizările numitului A., constatându-se  că nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale plângerii.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență, că, sub nr. x/P/2021, au fost înregistrate la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sesizările formulate de numitul A. împotriva procurorului B. din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului General, întrucât i-a restituit, pe cale administrativă, conform art. 294 C. proc. pen., mai multe sesizări penale formulate anterior.

Sesizărilor le-au fost atașate referatele nr. x/VIII/1/2017 din 17.01.2018 și nr. y/VIII-1/2017 din 17.01.2018 ale Secției de urmărire penală și criminalistică, prin care petițiile petentului înregistrate sub respectivele numere erau arhivate, dar și adresa nr. x/VIII -1/2018 din 01.07.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care petentului i se restituia plângerea înregistrată sub numărul anterior menționat, conform art. 294 alin. (1) C. proc. pen.

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, dosarul a fost înregistrat la Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 05.05.2022, sub nr. x/P/2022.

La data de 16.11.2022, petentul A. a formulat o nouă plângere  împotriva procurorului B. din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului General, susținând că acesta i-a clasat două plângeri penale datate 22.04.2017 și 17.05.2017, astfel încât l-a împiedicat să se plângă judecătorului de cameră preliminară.

A mai arătat că, prin soluția de clasare dispusă în dosarul nr. x/P/2019 al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, procurorul C. l-a favorizat pe procurorul B.

Sesizarea înregistrată la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. y/P/2021 a fost transmisă, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, Secției de urmărire penală și criminalistică, unde a fost înregistrată, la data de 06.05.2022, sub nr. y/P/2022.

Prin ordonanța din data de 05.12.2022 s-a dispus reunirea dosarului penal nr. y/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică la dosarul penal nr. x/P/2022 al aceleiași unități de parchet.

Evaluând plângerile cu care a fost învestit, procurorul a apreciat că se impune dispunerea unei soluții de clasare a cauzei, potrivit art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării.

În acest sens, a notat că modurile de sesizare a organelor de urmărire penală sunt cele prevăzute de art. 288 C. proc. pen., dispozițiile art. 289 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Prin urmare, normele procesual penale stabilesc care sunt condițiile de fond și formă ce trebuie îndeplinite de fiecare sesizare în parte. Potrivit art. 294 C. proc. pen., neîndeplinirea acestor condiții, de fond ori de formă, are drept consecință restituirea pe cale administrativă a sesizării, cu indicarea elementelor care lipsesc.

Astfel, în cuprinsul art. 294 C. proc. pen., intitulat „Examinarea sesizării”, în alin. (2) și (3) sunt reglementate sancțiunile aplicabile actului de sesizare, atât în situația în care plângerea sau denunțul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, cât și în situația în care, deși sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din același cod.

Altfel spus, în redactarea normei din art. 294 alin. (2) C. proc. pen. s-a avut în vedere situația în care fie condițiile de formă, fie condițiile de fond nu sunt îndeplinite, iar nu situația în care aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod cumulativ. Ca urmare, în timp ce neîndeplinirea uneia sau a alteia dintre condițiile de formă ori fond atrage restituirea sesizării pe cale administrativă în scopul înlăturării omisiunilor, neîndeplinirea cumulativă atât a condițiilor de formă, cât și a celor de fond are drept consecință juridică clasarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Normele juridice din cuprinsul art. 289 alin. (2) - (10) și din art. 290 alin. (2) C. proc. pen. nu utilizează în conținutul lor sintagma „condiții de formă și de fond", ci enumera în detaliu cerințele impuse pentru admisibilitatea unui denunț sau a unei plângeri.

Or, în speță, titularul plângerilor penale a invocat comiterea unor infracțiuni de către magistrații ale căror nume au fost menționate în cuprinsul sesizării, fără indicarea modalității de săvârșire a acestora.

Astfel, persoana vătămată nu arată în concret modalitatea în care magistrații au săvârșit faptele și nu indică nicio proba în acest sens, ci exprimă simple presupuneri și convingeri personale, pe fondul nemulțumirii create de soluțiile adoptate de către magistrații reclamați.

În consecință, constatând că din descrierea faptelor reclamate de petent nu rezultă elemente care să conducă la săvârșirea vreunei infracțiuni, aceasta fiind incompletă,  neclară și lipsită de obiectivitate, procurorul a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

b. Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere petentul A., în condițiile prevăzute de art. 339 C. proc. pen., susținând, în esență, că aceasta  este netemeinică și nelegală întrucât nu au fost efectuate cercetările care se impuneau.

c. Prin ordonanța nr. x/II/2023 din 13 martie 2023 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului, constatându-se că soluția de clasare a cauzei, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

În argumentare s-a reținut, în esență, că elementele existente în cuprinsul sesizării au avut aptitudinea necesară adoptării juste a soluției de clasare pe considerentul că nu sunt întrunite condițiile esențiale de fond și formă ale sesizării.

Astfel, raportat la dispozițiilor art. 289 alin. (2) C. proc. pen., care stabilește conținutul plângerii penale, se constată că în cauză sesizarea petentului A. nu respectă exigențele normei procesuale indicate întrucât din cuprinsul acesteia lipsește descrierea faptei/faptelor în concret, în raport de fiecare făptuitor indicat.

d. La data de 27 martie 2023 (prin poștă), în temeiul art. 340 C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare din data de 6 decembrie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. x/P/2022,  susținând, în esență, că procurorul care a dispus-o s-a limitat doar la verificarea plângerilor sale penale prin prisma dispozițiilor art. 294 C. proc. pen., dispunând „la burtă” direct clasarea acestora, fără a respecta dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare sus-menționate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă două petiții formulate de petentul A. la datele de 26 mai 2021 și, respectiv, 29 martie 2021, după cum urmează:

Prin cererea intitulată „a doua completare făcută plângerii penale datate x VIII 2019 aflate la S.I.I.J.”, înregistrată, la data de 26 mai 2021, sub nr. x/P/2021 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, iar ulterior, la 5 mai 2022, sub nr. x/P/2022, la Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul A. a arătat, cu titlu de completare la „faptele echipei de procurori de la P.d.p.l. I.C.C.J, printre care se află și B.”, în esență, că, prin emiterea referatelor nr. x/VIII/1/2017 din 17 ianuarie 2018 și nr. y/VIII-1/2017 din 17 ianuarie 2018 [prin care s-au închis și arhivat plângerile prin care A. solicita efectuarea de cercetări față de magistrați procurori și judecători, ca urmare a necompletării lor corespunzătoare, în condițiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen.], respectiv a adresei nr. z/VIII/1/2017 din 22 august 2018 [prin care se aduce la cunoștința aceluiași petent că plângerea pe care a formulat-o împotriva mai multor persoane, printre care și procurorul B., a fost închisă și arhivată, întrucât nu a necompletat-o corespunzător, în condițiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen.], procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire și criminalistică i-au încălcat dreptul ca plângerile sale penale să fie soluționate conform dispozițiilor procesual penale, precum și dreptul de a contesta soluțiile de arhivare a acestora.

Totodată, prin cererea înregistrată, la data de 29 martie 2021, sub nr. y/P/2021, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de investigarea a infracțiunilor din justiție, petentul A. a sesizat, în esență, că, prin modul în care a soluționat (prin clasare) dosarul nr. x/P/2019 al aceleiași unități de parchet, procurorul C. l-a favorizat pe procurorul B., ascunzându-i adevăratele fapte.

În cuprinsul aceluiași document, petentul a susținut că, prin faptul că nu i-au fost comunicate soluțiile de clasare dispuse de subalternii domnului procuror B. în plângerile sale penale din 22 aprilie 2017 și, respectiv 17 mai 2017, în care, printre făptuitori, figura chiar magistratul anterior menționat, acesta l-a împiedicat să conteste respectivele soluții în fața judecătorului de cameră preliminară.

Acest ultim dosar, înregistrat [conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022] la data de 6 mai 2022, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. y/P/2022, a fost reunit la dosarul nr. x/P/2022 al aceleiași unități de parchet, prin ordonanța din 5 decembrie 2022.

Astfel sesizat, prin ordonanța care face obiectul verificării în prezentul cadru procesual, procurorul de caz a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei, constatând că cererile petentului nu întrunesc condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării.

Petentul A. contestă această soluție, susținând că, în condițiile în care constata că plângerile sale nu îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege sau descrierea faptelor sesizate era incompletă sau neclară, procurorului îi incumba obligația de a dispune, prioritar, în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. pen., restituirea lor administrativă la emitent, în vederea completării, neputând proceda direct la clasarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, susține că plângerile sale îndeplinesc condițiile de formă și fond prevăzute de art. 289 C. proc. pen., astfel că soluția atacată este nelegală și netemeinică.

Evaluându-le, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că susținerile petentului A. sunt neîntemeiate.

Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, este reglementată în art. 289 C. proc. pen., care, în cuprinsul alin. (1) stabilește că aceasta este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.

Reglementând conținutul plângerii, alin. (2) al aceluiași text de lege stabilește în mod riguros că, alături de datele cerute pentru identificarea persoanei fizice - numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului - sau a persoanei juridice - denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comer­țului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional care formulează plângerea, aceasta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care formează obiectul ei, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Altfel spus, pentru a putea constitui un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoștință despre comiterea unei infracțiuni, plângerea trebuie să cuprindă o descriere adecvată a acesteia, adică într-o modalitate care să permită determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului de urmărire penală. Prin urmare, descrierea trebuie să includă data faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și urmarea produsă, dar și prezumtivul făptuitor, astfel încât organul judiciar să poată determina dacă este împlinit termenul de prescripție, dacă fapta este prevăzută de legea penală ori dacă există interes public în urmărirea acesteia.

În contextul acestor considerații teoretice, analizând plângerile formulate de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată, similar procurorului emitent al ordonanței atacate, că acestea nu îndeplinesc nici condițiile de formă, dar nici cele de fond anterior menționate.

În acest sens notează că, în afara datelor sale de identificare, în cuprinsul niciuneia dintre cele două cereri, petentul nu descrie, în parametri obiectivi și verificabili, în ce constau în concret faptele reclamate, când se presupune că au fost comise și în ce împrejurări, respectiv mijloacele de probă care le-ar proba.

Astfel, dacă în cuprinsul plângerii din 29.03.2021, petentul invocă, cu titlu general, că prin soluția dispusă în dosarul nr. x/P/2019 procurorul C. „l-a favorizat flagrant pe proc. B.”, nu precizează, însă, în concret, în ce au constat actele de presupusă favorizare, cum s-au realizat acestea în mod efectiv și când.

Deopotrivă, în cuprinsul aceleiași plângeri, petentul nu explică cum a fost posibil ca, prin necomunicarea, de către subalternii procurorului B., a unor soluții de clasare dispuse în plângerile sale penale, magistratul anterior menționat să îl împiedice să se adreseze judecătorului de cameră, care a fost modalitatea efectivă în care s-a realizat această presupusă îngrădire a dreptului de acces la o instanță, în ce a constat contribuția procurorului reclamat și când s-a manifestat aceasta.

În fine, în cuprinsul plângerii din 26 mai 2021, petentul invocă, laconic, încălcarea dreptului de a-i fi instrumentate, în baza dispozițiilor procesual penale, plângerile penale formulate, fără a arăta, în concret, cum s-a produs această prezumtivă încălcare prin soluțiile de închidere și arhivare dispuse în respectivele cauze și cine se face vinovat sub acest aspect.

În consecință, plângerile formulate de petentul A., ce fac obiectul dosarului nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, neîndeplinind, deopotrivă, condițiile de fond și formă prevăzute de lege, atrag incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care sancționează o astfel de neregularitate a sesizării cu soluția de clasare a cauzei.

Susținerile petentului în sensul că, apreciind asupra unei astfel de neregularități a plângerilor sale penale, procurorul de caz era obligat ca, în prealabil, să procedeze, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen., la restituirea administrativă a acestora în vederea completării lor de către emitent, sunt neîntemeiate.

Textul de lege invocat statuează asupra posibilității restituirii, pe cale administrativă, către petiționar, a plângerii/denunțului, în vederea completării, numai în măsura în care sesizarea nu îndeplinește fie condițiile de fond, fie condițiile de formă impuse de lege.

În cazul în care sesizarea nu îndeplinește nici condițiile de fond, și nici cele de formă, aceasta intră sub incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care impun dispunerea unei soluții de clasare în această ultimă ipoteză.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 6 decembrie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. x/P/2022.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei.