ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de numita A., întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă ale sesizării.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, la data de 14.01.2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție sesizarea formulată de către A., adresată inițial Administrației Prezidențiale, împotriva unor magistrați procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și din cadrul Inspecției Judiciare, neindividualizați.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. x/2022.

S-a menționat că, în plângerea formulată, petenta și-a exprimat simple presupuneri și convingeri personale privind fenomenul corupției în rândul oamenilor legii, făcând referire la magistrați procurori din cadrul D.N.A. și din cadrul Inspecției Judiciare, neindividualizați, care nu i-au soluționat favorabil cererile.

Procurorul a reținut că, în concret, întreg demersul judiciar al petentei are la bază o plângere penală depusă împotriva numitului B., primarul Sectorului 3 București și C., director la DGITL Sector 3, plângere care a fost înregistrată sub numărul x/P/2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București. Magistratul procuror D., care a instrumentat dosarul, a propus clasarea, soluție contestată de petentă, solicitând efectuarea de cercetări pentru fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.

Ulterior depunerii plângerii inițiale, petenta a revenit cu o succesiune de plângeri în care face referire la plângerea depusă împotriva numitului B., primarul sectorului 3 București și C., director la DGITL Sector 3, fiind nemulțumită de faptul că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu au preluat cercetările și au preferat să-i trimită plângerile la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București. Nemulțumită și de acest fapt, a reclamat această situație la Inspecția judiciară, care în urma verificărilor efectuate, a dispus clasarea plângerii.

Procurorul de caz a reținut că petenta este nemulțumită de măsurile dispuse de procurorii menționați în plângere, în cadrul plângerilor ce le-au fost repartizate spre soluționare și că toate aceste nemulțumiri ale petentei nu pot primi rezolvare decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege împotriva soluțiilor pronunțate, pe care aceasta le-a și exercitat. De asemenea, s-a arătat că simpla pronunțare a unei hotărâri sau luare a unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situație, o infracțiune.

Astfel, procurorul nu a constatat fapte sau elemente concrete care să indice existența relei credințe în desfășurarea activității judiciare, nefiind precizate acțiuni exterioare procesului de interpretare și aplicare a legii, prin care să fi fost încălcate dispozițiile legale. De asemenea, s-a constatat că activitatea magistraților procurori este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a procurorilor ca urmare a plângerii penale a părții nemulțumite.

Prin urmare, analizând actul de sesizare, procurorul de caz a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute de lege, în sensul că nu sunt descrise situații de fapt concrete, de natură să definească prin conținut anumite infracțiuni, care să cuprindă incoerențe, fapt pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale in rem.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, petenta A. a formulat plângere, în temeiul art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta A. împotriva ordonanței de clasare, ca nefondată.

Procurorul ierarhic superior, examinând plângerea petentei, a constatat că procurorul de caz, în raport de datele speței, a dispus în mod just soluția de clasare.

Astfel, verificând ordonanța de clasare și actele dosarului s-a reținut că nu există niciun indiciu de natură a conduce la identificarea vreunui viciu de natură substanțială ori procedurală apt să conducă la infirmarea acesteia.

S-a precizat că elementele existente în cuprinsul sesizării au avut aptitudinea necesară adoptării juste a soluției de clasare pe considerentul că nu sunt întrunite condițiile esențiale de fond și formă ale sesizării.

S-a menționat că sesizarea nu respectă cerințele imperative ale normei procesuale prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora:

"Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de

identificare fiscală, numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului sau de înscriere în Registrul Persoanelor Juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descriereafaptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului și mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.", lipsind indicarea făptuitorilor și descrierea faptelor in concreto în raport de fiecare făptuitor în parte.

*****

Împotriva soluției de clasare, în termen legal, petenta A. a formulat prezenta plângere.

Prin plângerea formulată, petenta A. și-a arătat nemulțumirea cu privire la soluția de clasare dispusă, apreciind că actul procurorului nu trebuie să fie un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de magistratul procuror și care își găsesc justificarea în actul de dispoziție adoptat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2025, stabilindu-se prim termen de soluționare a plângerii la data de 17.09.2025, când cauza a fost amânată la cererea petentei în vederea pregătirii apărării, pentru termenul din data de 15.10.2025.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 15.10.2025, s-au luat concluziile parchetului asupra plângerii penale de față, care a solicitat în principal, respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate, întrucât ordonanța emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost comunicată petentei, la data de 07.08.2024, iar plângerea a fost adresată instanței la 07.01.2025, cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 340 din C. proc. pen.. În subsidiar, a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată, întrucât procurorul de caz în mod corect a dispus clasarea cauzei în baza art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât în sesizarea inițială nu sunt descrise fapte concrete care să declanșeze urmărirea penală.

S-au luat și concluziile intimatului C., care a achiesat la concluziile reprezentantului Ministerului Public.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității plângerii formulate de petenta A., invocată de către Ministerul Public, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

În speță, comunicarea ordonanței nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut loc la data de 07.08.2024, la adresa de poștă electronică a petentei indicată în cuprinsul plângerii, însă nu există dovada că petenta a luat efectiv cunoștință de aceasta.

Față de actele aflate la dosar, Înalta Curte reține că termenul de 20 zile pentru formularea plângerii nu poate fi calculat de la data de 07.08.2024, în lipsa unei dovezi certe că petenta a deschis emailul pentru a lua la cunoștință în mod efectiv de conținutul ordonanței comunicate prin intermediul poștei electronice, astfel că plângerea adresată instanței la data de 07.01.2025 este considerată ca fiind formulată în termenul prevăzut în mod imperativ de legiuitor, potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

Analizând plângerea formulată de petenta A., pe baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte - Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reține că, prin ordonanța nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului șef, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de numita A., întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă ale sesizării.

Din analiza ordonanței de clasare emisă în cauză și examinând plângerea petentei prin care se reclamă comiterea unor infracțiuni, se constată că în mod întemeiat, organul judiciar a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de fond și formă ale sesizării, lipsind descrierea faptelor in concreto în raport de fiecare făptuitor în parte.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "(1) Clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării; (...)".

Deopotrivă, conform prevederilor art. 289 alin. (2) din C. proc. pen., "(2) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute."

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că învestirea organelor judiciare nu se poate face în lipsa sesizării legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal, iar indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor mențiunilor prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. proc. pen. constituie o condiție privind admisibilitatea plângerii. Potrivit dispozițiilor menționate anterior, sesizarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu o situație de fapt concretă și determinată, care să constituie punctul de plecare al cercetărilor penale în cauză.

În cauză, plângerea formulată de petenta A. nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de legea procesual penală, respectiv cele indicate în art. 289 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât, în conținutul lor nu sunt descrise faptele in concreto care formează obiectul plângerilor în raport de fiecare făptuitor în parte și pentru care se solicită tragerea la răspundere penală, nefiind indicate datele sau împrejurările în care se presupune că faptele ar fi fost săvârșite.

Drept urmare, având în vedere modalitatea în care a fost formulată, plângerea petentei nu poate conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracțiunilor reclamate, pentru o eventuală începere a cercetărilor.

Judecătorul de cameră preliminară reamintește că pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârșit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal.

Așadar, în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire subiectivă a unei părți ori subiect procesual, față de o măsură sau o soluție dispusă într-o procedură judiciară ori administrativă, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a persoanelor reclamate.

Chiar dacă petenta consideră incorecte argumentele faptice ori legale care au stat la baza adoptării unor soluții dispuse de organele de cercetare penală, se constată că o astfel de situație nu legitimează, eo ipso, demersul său ulterior la organul de urmărire penală, în scopul cenzurării acestor măsuri, în realitate acestea reprezintă nemulțumirile petentei față de modul în care s-au desfășurat procedurile judiciare indicate de aceasta.

Or, în cauza de față, contrar susținerilor petentei, privind existența în materialitatea lor a condițiilor de fond și formă ale sesizării, se reține că exprimările generale, ambigue ale petentei din cuprinsul plângerii/sesizării nu pot conduce la stabilirea concretă a unor stări de fapt care să contureze indicii de comitere a infracțiunilor reclamate, pentru o eventuală începere a cercetărilor, impunând adoptarea unei soluții de clasare în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării).

Pentru considerentele expuse, constatând ordonanța atacată ca fiind legală și temeinică, neexistând motive pentru desființarea acesteia, așa cum a solicitat petenta prin plângerea de față, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și Criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanței nr. 2108/P/2022 din data de 22 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și Criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 151/II/2/2024 din data de 02 august 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 15 octombrie 2025.